„Socotiţi dacă-i graniţa din 2 părţi la noi. Cam cum v-aţi simţi? Altă ieşire nu-i. Până la Cauşeni sunt 20 km. Aici îi vama. Vama de la Săiţi şi Ucraina. Înainte şi în partea astlantă.” Cel pe care tocmai l-aţi auzit este Tudor Ciobanu de la Săiţi, un sat de lîngă frontiera cu Ucraina şi care la fel ca şi mulţi alţi săiţeni îmi spune că are mari probleme ca să ajungă la pămîntul său de dincolo de un drum, dat în folosinţa Ucrainei, dar care e păzit cu străşnicie nu de grăniceri ucraineni, ci de grănicerii moldoveni. Tudor Ciobanu îmi spune că are cîteva zeci de hectare dincolo de drumul cu pricina: „Zona de frontieră e 10 km. Avem un drum care ne întretaie teritoriul satului. Merge Ucraina. Ei circula liber dar noi trebuie să avem permis. Şi grănicerii şi ucrainenii au dreptul să treacă pe acolo, da' noi ca e pămîntul nostru sa ne ducem sa ne recoltăm roada, ei ne fac tot timpul probleme.”
La granița cu Ucraina
Tudor Ciobanu susţine că problemele nu sînt de ordin tehnic, cum s-ar părea la prima vedere, ci ar avea şi un substrat politic, pentru că s-ar trage de dinaintea campaniei electorale pentru alegerile parlamentare: „Până acuma mai trecem aşa. Dar de vreo 2 ani de zile s-a schimbat şeful de post. Poate ne fac probleme că ei îs din partea comuniştilor dar noi suntem din alte partide. De alegerile astea s-au început toate problemele. Au fost probleme că nu le dădea voie oamenilor să culeagă nucile, să pască vacile..”
Un altă săiţean, Constantin Nimerenco, a descoperit că dacă şeful pichetului de grăniceri Ruslan Deaciuc este ameninţat cu chemarea superiorilor, permisul poate fi obţinut lejer: „Eu m-am dus sa-mi dea învoire ca sa trec încolo la pămînt. El a spus ca NU SE POATE, că o sa-ţi dau de pe data de 15. Am venit la primărie, am luat confirmare de la primărie ca am pămînt acolo şi el o spus ca totuna nu-mi dă. Şi înainte să ies zis: ladna eu mă duc. Da’ vedem mai diseară, că poate vin cu Calenu, poate cu Voronin. Şi cînd dau sa închid uşa el spune STAI ! şi el o spus că la aşa oameni trebuie de dat permis. Toata pricina e ambiţia şefului de pichet. Eu aşa îs limbos şi mi-o dat, dar o băbuţă, cum să facă?”
Constantin Nimerenco spune că nu i-ar trebui permis chiar pe tot anul, ci s-ar mulţumi şi cu unul de mai scurtă durată. Important e să poată trece drumul fără incomodităţi: „Eu aşa i-am spus: măi, de la întîi aprilie când se dezvântă, cînd o cîntat ciocârlanul cela pe deal da-mi permis de atunci până la 1 octombrie. Şi atunci pune-i cruce la permisul cela ca nu-mi trebuie sa calc eu pe acolo. Ce as fac? Să prind iepuri de deal? Da cat e sezonul de prelucrare trebuie să mă duc. Azi prăşesc, mîine ar, poimîine culeg.”
Primarul Satului, Valeriu Musteaţă, confirmă spusele consătenilor lui, dar speră că în viitor problema poate fi rezolvată prin construirea unui drum între cele 2 sate din Ucraina, de data asta chiar pe teritoriul celuilalt stat: „Partea ucraineană a promis ca ei se vor dezice de acest drum, ca vor construi pe teritoriul lor alt drum. Este început, eu chiar am mers pe acest drum, dar este stopat, tot cred că din cauza crizei financiare. Dar dacă îl deschid acest drum, atunci ei pe acesta nu vor mai trece. Conducerea trupelor de grăniceri sud est au spus chiar că odată ce drumul e gata grănicerii nu vor mai păzi drumul din Moldova.”
Primarul satului ne-a invitat să mergem cu el la cîmpul cu harbuji al lui Tudor Ciobanu şi să vedem la faţa locului cum funcţionează mecanismul de traversare a şoselei. Iată cum am fost intâmpinaţi de grănicerii moldoveni: „Luaţi şi nu fotografiaţi va rog, că se interzice ca sa va aflaţi aici. Aici e zona de frontieră. Dvs nu sunteţi băştinaşi. N-aveţi dreptul fără insoţirea sefului de pichet sa va aflaţi aici. Fotografierile în genere sunt interzise..”
L-am telefonat pe şeful pichetului militar din Săiţi Ruslan Deaciuc, ca să aflu cum explică el situaţia localnicilor, dar în ultimele două zile telefonului lui a fost în afara ariei de acoperire.
Întors la Chişinău, am discutat problema de lă Săiţi cu Teodor Cârnaţ, Directorul executiv al Comitetului Helsinki pentru Drepturile Omului. El i-a sfătuit pe săiţeni să meargă chiar şi până la curtea europeană, mai ales că pământul este proprietate privată şi nu de stat: „Zona de frontieră sau nu, acolo nu sunt pamanturi publice. E pamant privat. Daca ei vor să spună că acolo e zona de frontieră, atunci statul trebuie să compere pamantul ăsta de la ţărani si sa fie in asa fel proprietate publica. Dar pentru ca e proprietate privata a mea, ei sunt obligaţi să-mi respecte mie dreptul de proprietate privata care este garantat de constituţie si de conventia europeana pentru drepturile omului. In asa situatie poate sa ajungă pana la Curtea europeana pentru drepturile omului.”
Situaţia de la Săiţi nu este singulară. Dreptul la liberă circulaţie îl revendică şi locuitorii satului Palanca, raionul Ştefan Vodă, care au şi ei terenuri dincolo de o şosea, dată în folosinţă Ucrainei.
Tudor Ciobanu susţine că problemele nu sînt de ordin tehnic, cum s-ar părea la prima vedere, ci ar avea şi un substrat politic, pentru că s-ar trage de dinaintea campaniei electorale pentru alegerile parlamentare: „Până acuma mai trecem aşa. Dar de vreo 2 ani de zile s-a schimbat şeful de post. Poate ne fac probleme că ei îs din partea comuniştilor dar noi suntem din alte partide. De alegerile astea s-au început toate problemele. Au fost probleme că nu le dădea voie oamenilor să culeagă nucile, să pască vacile..”
Un altă săiţean, Constantin Nimerenco, a descoperit că dacă şeful pichetului de grăniceri Ruslan Deaciuc este ameninţat cu chemarea superiorilor, permisul poate fi obţinut lejer: „Eu m-am dus sa-mi dea învoire ca sa trec încolo la pămînt. El a spus ca NU SE POATE, că o sa-ţi dau de pe data de 15. Am venit la primărie, am luat confirmare de la primărie ca am pămînt acolo şi el o spus ca totuna nu-mi dă. Şi înainte să ies zis: ladna eu mă duc. Da’ vedem mai diseară, că poate vin cu Calenu, poate cu Voronin. Şi cînd dau sa închid uşa el spune STAI ! şi el o spus că la aşa oameni trebuie de dat permis. Toata pricina e ambiţia şefului de pichet. Eu aşa îs limbos şi mi-o dat, dar o băbuţă, cum să facă?”
Constantin Nimerenco spune că nu i-ar trebui permis chiar pe tot anul, ci s-ar mulţumi şi cu unul de mai scurtă durată. Important e să poată trece drumul fără incomodităţi: „Eu aşa i-am spus: măi, de la întîi aprilie când se dezvântă, cînd o cîntat ciocârlanul cela pe deal da-mi permis de atunci până la 1 octombrie. Şi atunci pune-i cruce la permisul cela ca nu-mi trebuie sa calc eu pe acolo. Ce as fac? Să prind iepuri de deal? Da cat e sezonul de prelucrare trebuie să mă duc. Azi prăşesc, mîine ar, poimîine culeg.”
Primarul satului ne-a invitat să mergem cu el la cîmpul cu harbuji al lui Tudor Ciobanu şi să vedem la faţa locului cum funcţionează mecanismul de traversare a şoselei. Iată cum am fost intâmpinaţi de grănicerii moldoveni: „Luaţi şi nu fotografiaţi va rog, că se interzice ca sa va aflaţi aici. Aici e zona de frontieră. Dvs nu sunteţi băştinaşi. N-aveţi dreptul fără insoţirea sefului de pichet sa va aflaţi aici. Fotografierile în genere sunt interzise..”
L-am telefonat pe şeful pichetului militar din Săiţi Ruslan Deaciuc, ca să aflu cum explică el situaţia localnicilor, dar în ultimele două zile telefonului lui a fost în afara ariei de acoperire.
Întors la Chişinău, am discutat problema de lă Săiţi cu Teodor Cârnaţ, Directorul executiv al Comitetului Helsinki pentru Drepturile Omului. El i-a sfătuit pe săiţeni să meargă chiar şi până la curtea europeană, mai ales că pământul este proprietate privată şi nu de stat: „Zona de frontieră sau nu, acolo nu sunt pamanturi publice. E pamant privat. Daca ei vor să spună că acolo e zona de frontieră, atunci statul trebuie să compere pamantul ăsta de la ţărani si sa fie in asa fel proprietate publica. Dar pentru ca e proprietate privata a mea, ei sunt obligaţi să-mi respecte mie dreptul de proprietate privata care este garantat de constituţie si de conventia europeana pentru drepturile omului. In asa situatie poate sa ajungă pana la Curtea europeana pentru drepturile omului.”
Situaţia de la Săiţi nu este singulară. Dreptul la liberă circulaţie îl revendică şi locuitorii satului Palanca, raionul Ştefan Vodă, care au şi ei terenuri dincolo de o şosea, dată în folosinţă Ucrainei.
