Linkuri accesibilitate

Danilo Kis, Enciclopedia morţilor


Emilian Galaicu Păun
Emilian Galaicu Păun
Supranumit cînd „Borges al Balcanilor (după situare)”, cînd „Borges de Mittel-Europa (după atmosferă)”, muntenegreanul Danilo Kis scrie atît de personal, încît orice alăturare de nume îl onorează mai degrabă pe creatorul cu care este comparat. Altfel spus, Enciclopedia morţilor, Polirom, 2008 – volum de povestiri recompensat, în 1984, cu marele premiu „Ivo Andric” – se înscrie în peisajul literar al secolului XX la fel cum un pisc se revendică dintr-un lanţ muntos, în cazul dat unul din care fac parte şi autorul lui Alef, şi cel al Deşertului tătarilor.

Alcătuită din nouă povestiri aflate, după cum mărturiseşte însuşi Danilo Kis, „sub semnul unei tematici pe care aş numi-o metafizică”, Enciclopedia morţilor constituie totodată un soi de „divan occidentalo-răsăritean” intertextualist, unde fiecare cultură are un cuvînt al ei de spus. Astfel „Simion Făcătorul de Minuni este varianta unei legende gnostice”; „Onoruri postume (...) creează o atmosferă ce aminteşte de pînzele lui Terborch, Rubens, Rembrandt”; Enciclopedia morţilor datorează ceva mormonilor; „Cei şapte adormiţi din Efes provine din Coran”; Oglinda necunoscutului se desprinde din ceţurile spiritismului; Parabola cu maestrul şi discipolul pare a fi redactată pe divanul freudian; „Slavă celui mort pentru patrie este prelungirea unei legende urbane (...) din sursă austriacă”; Calea regilor şi a nebunilor reface, eseistic, „istoria apariţiei Protocolului înţelepţilor Sionului”; în sfîrşit, „Timbre roşii cu chipul lui Lenin, în ciuda afluenţei de citate, este o fantezie”, dar atît de realistă, încît toată istoria Rusiei bolşevice parcă se cere rescrisă. La fel cum copierea unei „flori mirobolante”, de către eroina povestirii titulare, se revelează a fi „motivul fundamental al desenelor tatei”. Ascultaţi-o: „Cînd i-am arătat doctorului Petrovic desenul, mi-a confirmat, vizibil surprins, că sarcomul din pîntecele tatălui meu arătase întocmai. Şi că eflorescenţa durase ani de zile”.

Nu în ultimul rînd, „Enciclopedia morţilor probează forţa imaginativă, acuitatea atotcuprinzătoare a privirii şi a memoriei scriitorului Danilo Kis” (Joseph Brodsky); or, potenţată de memorie, privirea devine viziune – una ce-l situează pe marele creator muntenegrean printre profeţii întunecaţi ai secolului XX.

Ascultă podcasturile Europei Libere

Previous Next

XS
SM
MD
LG