Bună ziua, dragi ascultători. La microfon, Radu Benea, prezentatorul emisiunii Dialoguri. 15 minute cu Radio Europa Liberă.
Tema ediţiei de astăzi este conflictul militar dintre Rusia şi Georgia de acum un an sau cum i s-a mai spus, războiul de 4 zile şi jumătate. Invitatul nostru este directorul Centrului internaţional pentru jurnalism în situaţii extreme, Oleg Panfilov, care se afla în acele zile în Georgia şi făcea parte dintr-o celulă de criză pentru contracararea razboiului informational, declanşat desigur cu mult înainte de operaţiunile militare propriu-zise şi care, aşa cum vedem, nu au contenit nici astăzi. Mai întîi însă, vă propunem să ascultaţi un buletin de ştiri despre principalele evenimente ale săptămînii trecute, redactat şi prezentat de colegul meu, Valeriu Caţer.
Amnesty International a dat publicităţii un raport în care se spune că 30 de mii de oameni nu se pot întoarce încă la casele lor la un an de la războiul dintre Rusia şi Georgia din 2008, din cauza climatului de insecuritate şi a tensiunii din regiune. Pe 7 august s-a împlinit un an de la declanşarea conflictului armat din Osetia de Sud.
Un oficial de rang înalt de la Departamentul de Stat al Statelor Unite a declarat că îndemnurile ruseşti la un embargo asupra vânzărilor de arme Georgiei sunt nepotrivite. Phil Gordon, asistent al secretarului de stat pentru Europa şi Eurasia, a spus că Statele Unite nu vând în prezent arme Georgiei, dar a adăugat că nu e atribuţia Rusiei să decidă dacă Georgia vrea să se apere, şi nici cum anume se apără. Rusia şi Georgia s-au acuzat din nou de provocări şi intenţii războinice în ajunul primei aniversări a conflictului lor armat.
Curtea Constituţională a Republicii Moldova se va pronunţa vineri, 14 august, asupra validităţii scrutinului parlamentar anticipat din 29 iulie. Liderii celor patru partide ale opoziţiei intrate în noul Parlament – PLDM, PL, PD şi AMN - au semnat sîmbătă acordul de înfiinţare a unei coaliţii de guvernare, întitulată Alianţa pentru Integrarea Europeană. Acordul conţine 5 obiective prioritare ale viitoarei guvernări: restabilirea statului de drept; depăşirea crizei social economice şi asigurarea creşterii economice; descentralizarea puterii şi asigurarea autonomiei locale; reintegrarea teritorială a Republicii Moldova; integrarea europeană şi promovarea unei politici externe echilibrate.
Partidul Comuniştilor ar putea accepta un dialog cu opoziţia pentru a sprijini un candidat comun la funcţia de şef al statului. Unul din liderii comunişti, Vladimir Ţurcanu a declarat Europei Libere că viitorii deputaţi comunişti ar putea fi de acord cu un candidat care să nu facă parte din nici un partid parlamentar. Vladimir Ţurcanu a mai spus, fără să dea detalii, că partidul său ar avea şi alte condiţii.
Uniunea Europeană aşteaptă formarea neîntîrziată a noului guvern în Republica Moldova şi anularea regimului de vize pe care Chişinăul l-a impus cetăţenilor români. Abia după aceasta Bruxellesul va putea începe negocierile privind noul acord de colaborare, mai avansat, cu Chişinăul, a declarat „Europei Libere”, Kalman Mizsei, reprezentantul special al Uniunii Europene în Republica Moldova. Potrivit diplomatului, Uniunea Europeană aşteaptă de la noul guvern de coaliţie să promoveze în mod energic reformele democratice, lipsa cărora a ieşit în evidenţă în ultimele luni, şi un program puternic de reforme economice.
Uniunea Europeană a anunţat că nu va trimite telegramă de felicitare preşedintelui reales al Iranului, Mahmud Ahmadinejad, care şi-a început joi oficial al doilea mandat. Decizia celor 27 de ţări europene este un răspuns la reprimarea brutală a protestelor ţinute de opoziţia iraniană după alegerile de la 12 iunie, câştigate de Ahmadinejad.
Anders Fogh Rasmussen, noul Secretar general al NATO, a declarat că Alianţa trebuie să împiedice transformarea din nou a Afganistanului într-un centru al terorismului. La preluarea funcţiei, fostul premier danez a spus că NATO are nevoie de mai mult sprijin din partea Naţiunilor Unite şi Uniunii Europene pentru reconstrucţia Afganistanului. La prima sa conferinţă de presă ca Secretar general al NATO, Rasmussen a vorbit şi despre dezvoltarea unui „veritabil parteneriat strategic” cu Rusia. NATO trebuie să insiste ca Rusia să-şi îndeplinească în totalitate obligaţiile internaţionale, inclusiv respectarea integrităţii teritoriale a vecinilor, a mai spus noul Secretar general.
----------------------
Aşadar, invitatul ediţiei de astăzi este Oleg Panfilov, directorul Centrului internaţional pentru jurnalism în situaţii extreme, iar tema emisiunii - războiul de acum un an Georgia. Cu Oleg Panfilov a discutat colegul nostru, Vasile Botnaru, care l-a întrebat mai întîi dacă Georgia a pierdut razboiul propagandistic sau nu?
Oleg PanfilovOleg Panfilov: Nu, fireste ca nu l-a pierdut. Si am sa explic imediat cum stau lucrurile. Daca e sa vorbim la modul general, fara indoiala Georgia a cistigat raszboiul informational. Dar pe teritorul Rusiei l-a pierdut. Pe teritoriul sau l-a cistigat. Dar per total Georgia a cistigat in Occident. E de la sine inteles ca ceea ce s-a intimplat acum un an a fost un razboi de ocupatie. Iata de ce sub aspect juridic si politic victoria a fost de partea Georgiei. Cit priveste spatiul postsovietic, imi vine greu sa spun ce cota anume de informatii provine din sursele rusesti, poate situatia din Ucraina ar putea fi reprezentativa. Acolo a fost prezenta o cota intre 70 si 80 la suta. Numai ca rezultatele razboiului informational urmeaza a fi analizate nu atit din perspectiva efectelor imediate, ca pe o operatiune tactica incorporata in planurile de razboi, ci mai curind la expirarea cel putin a unui an sau doi. Or, daca ne uitam astfel, ne convingem ca propaganda ruseasca si-a cauzat siesi foarte multe daune. In consecinta, eu ajung sa intilnesc acum tot mai frecvent, in Kazahstan, Kirgizstan, in Ucraina, oameni care spun ca dupa ce anterior parca dadusera dreptate propagandei rusesti, acum insa au deja indoieli. Ei spun ca odata cu trecerea timpului s-au convins ca propaganda ruseasca spunea minciuni.
Vasile Botnaru: De ce s-a suparat de fapt Rusia pe georgienii, pe cel caruia i se spune familiar Misha ?
Oleg Panfilov: Din cauza reformelor. Atunci cind lumea ma intreaba de unde provine simpatia mea pentru Georgia fireste ca am o multime de explicatii. Ma motiveaza caracterul, mentalitatea georgienilor, toleranta lor innascuta, genetica as spune. Dar cel mai mult imi place ca georgienii foarte rapid se rup, se indeparteaza de Uniunea Sovietica. Este singura tara unde fuga de mentalitatea sovietica este atit de rapida, incit iti dai lesne seama ca daca nu apuci sa urci in ultimul vagon al trenului care a luat viteza, risti sa ramii in Uniunea Sovietica. Apropiindu-ma, sufleteste in primul rind, de georgieni, eu am reusit sa urc in vagonul, poate nu chiar ultimul, care ma scoate din URSS.
Vasile Botnaru: Dar cum le-a reusit georgienilor acest lucru ? Dupa ce ca avusesera faima unei pensiuni de elita a Uniunii Sovietice si viata lor era ca si o petrecere non-stop?
Oleg Panfilov: Ai dreptate, conducerea sovietica, incepind poate cu tovarasul Stalin, a avut grija sa transforme Georgia intr-un “kurort”, intr-o statiune balnerara. Fara indoiala ca Georgia era perceputa drept locul in care vinul bun curgea girla, unde nu lipseau din peisaj marea si palmierii. Unde lumea chefuia cintind celebrele cintece Suliko si Tbiliso. Eu presupun ca am gasit explicatia faptului ca georgienii nu mai vor sa fie perceputi ca o statine balneara. Este de fapt un proces firesc, natural. In timpul razboiului din anul trecut multi georgieni incercau sa inteleaga ce vor oamenii din Kremlin de la tara lor. Ei incercau sa inteleaga de ce Rusia a pornit razboiul de ocupatie, de ce ii lipsea de casele lor, de ce le jefuiau satele ? De ce confiscau totul de laolalta, incepind cu plapume si terminand cu scaunele de veceu. De ce le erau furate toate aceste lucruri ? Femei in virsta pe care le-am vazut in satele gerogiene nu puteau sa inteleaga de ce soldatii rusi furau ca niste hoti ordinari borcane cu dulceata in loc sa fi spus ca le e foame. «Noi le-am fi dat de mancare daca ar fi spus ca le este foame», spuneau fara urma de prefacatorie acele femei. Atunci mi-am dat seama ca in pofida acelor 200 si mai bine de ani de relatii bazate pe Tratatul de la Gheorghievsk - in realitate folosit de Rusia pentru ocuparea Georgiei - in pofida trecutului sovietic, in pofida aparentului internationalism declarat si in pofida « marii pritenii » dintre popoarele rus si georgian, a iesit in vileag diferenta care fusese pastisata sau trecuta in mod deliberat cu vederea. Si anume, e vorba de culturi diferite, de moduri diferite de a vedea lumea. Iata de ce mi se pare ca acest razboi nu a fost unul purtat intre rusi si georgieni, intre Georgia si Rusia, ci a fost un razboi intre doua civilizatii. A fost un razboi dintre doua culturi. A fost un razboi purtat de doua conceptii de viata care nu se inteleg reciproc. Fiecare georgian, indiferent de treapta sociala pe care se situa, se intreba de ce oare acea Rusie, care obisnuia sa vina in vacanta in Georgia, care facea declaratii de dragoste pentru georgieni, care cinta Siluco imitind limba georgiana, de ce acea Rusie ii omoara pe georgieni. Acest lucru niciodata nu va fi inteles de georgieni. Anul trecut, imediat dupa incheierea razboiului, eu ratasem avionul cu care trebuia sa plec din Georgia. Si pentru ca aveam timp berechet am plecat in vizita la un fost coleg de scoala de-al unui bun prieten. E vorba de o persoana de 65 de ani, care are studii de inginer in domeniul constructiilor. Toata viata el a construit drumuri. E un om inteligent, tacuti si modest. Fireste ca a venit vorba despre razboi, despre victime, despre consecintele operatiunilor devastatoare. Si acel barbat fireste ca era in drept sa se vaiete pe seama numarului de sate distruse, pe seama numarului de militari si civili omoriti. El a rostit insa o singura fraza care m-a dat gata. Omul a zis “Ei au vrut sa ne ia libertatea”. Atentie, o spunea un om in virsta, care toata viata si-a trait-o in Uniunea Sovietica, care a facut studii sovietice. Nu un tinar cu facultatea facuta undeva la Harvard, cu libertatea implantata in creier ca un microprocesor. Asta o spunea un om care are virsta de 65 de ani, care a stiut sa abandonez trecutul sau sovietic.
Vasile Botnaru: Ce a insusit, daca a insusit, Rusia din razboiul de acum un an ? In special intelectualii rusi, ce au invatat din acel razboi ?
Oleg Panfilov: Din pacate erau foarte putin oamenii care aveau curajul sa se opuna fatis propagandei. Dar, trebuie sa recunoastem, treptat numarul lor creste. Foarte incet, dare creste deoarece gindirea judicioasa se reface. Vremea trece si oamenii isi dau seama ca propaganda din anul trecut a fost brutala si netoata, ca totul a fost minciuna. Asta nu inseamna ca oamenii sunt pregatiti sa iasa in strada cu lozinca « Jos televiziunea rusa ! » Acest lucru nu are cum sa se intimple, dar totodata mi se pare ca se produce un proces de trezire.
Vasile Botnaru: Numai ca oricum apa Borjomi nu vor sa o consume ?
Oleg Panfilov: Borjomi nu consuma pentu ca nu exista in comert.
Vasile Botnaru: Si daca ar exista, oare s-ar bea apa georgiana ?
Oleg Panfilov: Fireste ca s-ar bea. De altfel pe bloggul unui journalist de la Tiraspol am vazut o poza facuta in biroul tovarasului Smirnov, care avea pe masa o sticla cu apa Borjomi. Si eu, atunci cand am retiparit aceasta poza, ma intrebam daca sfidarea Kremlinului de catre liderul transnistreana in materie de preferinte pentru ape minerale nu e cumva un act de curaj exagerat.
Vasile Botnaru: Ce anume alimenteaza optimismul tau de suporter al noii Georgii ? Ce dovezi ai ca schimbarile sint ireversibile ?
Oleg Panfilov: Atunci cind eu le povestesc unor interlocutori ca tine despre viata din Georgia multi imi reproseaza ca spun povesti. Eu pot sa iti prezint mai multe exemple care dovedesc faptul ca Georgia nu mai este postsovietica. De exemplu atunci cind am avut de inregistrat o organizatie nonguvernamentala in urma cu doua luni, aceasta operatiune mi-a luat trei munite ! Fii atent, trei minute, nu mai mult. Atita a durat inregistrarea unei ONG. Daca le povestesc despre asta colegilor din Rusia, ei nu vor sa ma creada. Spun ca infrumusetez. Sau altceva, cind am cumparat un lot de pamint, procesul de legiferare a tranzactiei a durat patru minute.
Vasile Botnaru: Si fara mita ?
Oleg Panfilov: Care mita, domnilor ?! Tu te prezinti la notar, el aplica stampila pe procesul verbal semnat de fondatori, dupa care inregistreaza datele pasaportului tau pe un site specializat si astfel esti legitimat ca o noua entitate pe lista de ONG-uri. Atit. Ceea ce sare in ochi este faptul ca Georgia se indeparteaza foarte rapid de mostenirea sovietica. Pastrind totodata traditiile populare, mentalul georgian. Si acest lucru imi place foarte mult. Mi s-a intimplat de citeva ori sa merg la un restaurant si sa il vad stinda la masa de alaturi pe presedintele Saakasvili. Sau pot merge la un prinz cu un prieten care detine functia de ministru si nu se face niciun fel de zarva si tam-tam cu alaiuri si cu parada de girofaruri.
Vasile Botnaru: Trebuie sa inteleg ca Georgia ti se pare locul cel mai confortabil ?
Oleg Panfilov: Asa este, daca vorbim despre spatiul postsovietic.
Radu Benea: Colegul meu, Vasile Botnaru, l-a mai întrebat pe Oleg Panfilov despre oamenii nemultumiti de Saakasvili. Răspunzînd cu cifrele in fata despre functionarii disponibilizati din cauza reformelor din guvern, despre intregul efectiv al politiei auto, care a fost pur si simplu desfiintat pentru ca altfel nu se putea curma coruptia din domeniu, Oleg Panfilov a schiţat un portret-robot al georgianului, care desi isi da seama ca reformele îl avantajeaza, pentru că nu mai este fortat sa dea mita agentului de circulatie, la admiterea copilului la universitate, la doctor, totusi continua sa bombaneasca. Cica, Misha i-a stricat toata orinduirea vietii. Inainte vreme ei stiau exact cui sa dea mita, pe cine sa cheme la petreceri, cine si cit ia. Acum insa toate sunt date peste cap, asta spune georgianul care a ratat trenul accelerat cu care Georgia încearcă sa evadeze rapid din spatiul postsovietic.
Doamnelor si domnilor, aici se încheie emisiunea noastră. Prezentatorul ei, Radu Benea vă mulţumeşte pentru atenţie şi vă doreşte toate bune. Aici e Radio Europa Liberă.
Tema ediţiei de astăzi este conflictul militar dintre Rusia şi Georgia de acum un an sau cum i s-a mai spus, războiul de 4 zile şi jumătate. Invitatul nostru este directorul Centrului internaţional pentru jurnalism în situaţii extreme, Oleg Panfilov, care se afla în acele zile în Georgia şi făcea parte dintr-o celulă de criză pentru contracararea razboiului informational, declanşat desigur cu mult înainte de operaţiunile militare propriu-zise şi care, aşa cum vedem, nu au contenit nici astăzi. Mai întîi însă, vă propunem să ascultaţi un buletin de ştiri despre principalele evenimente ale săptămînii trecute, redactat şi prezentat de colegul meu, Valeriu Caţer.
Amnesty International a dat publicităţii un raport în care se spune că 30 de mii de oameni nu se pot întoarce încă la casele lor la un an de la războiul dintre Rusia şi Georgia din 2008, din cauza climatului de insecuritate şi a tensiunii din regiune. Pe 7 august s-a împlinit un an de la declanşarea conflictului armat din Osetia de Sud.
Un oficial de rang înalt de la Departamentul de Stat al Statelor Unite a declarat că îndemnurile ruseşti la un embargo asupra vânzărilor de arme Georgiei sunt nepotrivite. Phil Gordon, asistent al secretarului de stat pentru Europa şi Eurasia, a spus că Statele Unite nu vând în prezent arme Georgiei, dar a adăugat că nu e atribuţia Rusiei să decidă dacă Georgia vrea să se apere, şi nici cum anume se apără. Rusia şi Georgia s-au acuzat din nou de provocări şi intenţii războinice în ajunul primei aniversări a conflictului lor armat.
Curtea Constituţională a Republicii Moldova se va pronunţa vineri, 14 august, asupra validităţii scrutinului parlamentar anticipat din 29 iulie. Liderii celor patru partide ale opoziţiei intrate în noul Parlament – PLDM, PL, PD şi AMN - au semnat sîmbătă acordul de înfiinţare a unei coaliţii de guvernare, întitulată Alianţa pentru Integrarea Europeană. Acordul conţine 5 obiective prioritare ale viitoarei guvernări: restabilirea statului de drept; depăşirea crizei social economice şi asigurarea creşterii economice; descentralizarea puterii şi asigurarea autonomiei locale; reintegrarea teritorială a Republicii Moldova; integrarea europeană şi promovarea unei politici externe echilibrate.
Partidul Comuniştilor ar putea accepta un dialog cu opoziţia pentru a sprijini un candidat comun la funcţia de şef al statului. Unul din liderii comunişti, Vladimir Ţurcanu a declarat Europei Libere că viitorii deputaţi comunişti ar putea fi de acord cu un candidat care să nu facă parte din nici un partid parlamentar. Vladimir Ţurcanu a mai spus, fără să dea detalii, că partidul său ar avea şi alte condiţii.
Uniunea Europeană aşteaptă formarea neîntîrziată a noului guvern în Republica Moldova şi anularea regimului de vize pe care Chişinăul l-a impus cetăţenilor români. Abia după aceasta Bruxellesul va putea începe negocierile privind noul acord de colaborare, mai avansat, cu Chişinăul, a declarat „Europei Libere”, Kalman Mizsei, reprezentantul special al Uniunii Europene în Republica Moldova. Potrivit diplomatului, Uniunea Europeană aşteaptă de la noul guvern de coaliţie să promoveze în mod energic reformele democratice, lipsa cărora a ieşit în evidenţă în ultimele luni, şi un program puternic de reforme economice.
Uniunea Europeană a anunţat că nu va trimite telegramă de felicitare preşedintelui reales al Iranului, Mahmud Ahmadinejad, care şi-a început joi oficial al doilea mandat. Decizia celor 27 de ţări europene este un răspuns la reprimarea brutală a protestelor ţinute de opoziţia iraniană după alegerile de la 12 iunie, câştigate de Ahmadinejad.
Anders Fogh Rasmussen, noul Secretar general al NATO, a declarat că Alianţa trebuie să împiedice transformarea din nou a Afganistanului într-un centru al terorismului. La preluarea funcţiei, fostul premier danez a spus că NATO are nevoie de mai mult sprijin din partea Naţiunilor Unite şi Uniunii Europene pentru reconstrucţia Afganistanului. La prima sa conferinţă de presă ca Secretar general al NATO, Rasmussen a vorbit şi despre dezvoltarea unui „veritabil parteneriat strategic” cu Rusia. NATO trebuie să insiste ca Rusia să-şi îndeplinească în totalitate obligaţiile internaţionale, inclusiv respectarea integrităţii teritoriale a vecinilor, a mai spus noul Secretar general.
----------------------
Aşadar, invitatul ediţiei de astăzi este Oleg Panfilov, directorul Centrului internaţional pentru jurnalism în situaţii extreme, iar tema emisiunii - războiul de acum un an Georgia. Cu Oleg Panfilov a discutat colegul nostru, Vasile Botnaru, care l-a întrebat mai întîi dacă Georgia a pierdut razboiul propagandistic sau nu?
Vasile Botnaru: De ce s-a suparat de fapt Rusia pe georgienii, pe cel caruia i se spune familiar Misha ?
Oleg Panfilov: Din cauza reformelor. Atunci cind lumea ma intreaba de unde provine simpatia mea pentru Georgia fireste ca am o multime de explicatii. Ma motiveaza caracterul, mentalitatea georgienilor, toleranta lor innascuta, genetica as spune. Dar cel mai mult imi place ca georgienii foarte rapid se rup, se indeparteaza de Uniunea Sovietica. Este singura tara unde fuga de mentalitatea sovietica este atit de rapida, incit iti dai lesne seama ca daca nu apuci sa urci in ultimul vagon al trenului care a luat viteza, risti sa ramii in Uniunea Sovietica. Apropiindu-ma, sufleteste in primul rind, de georgieni, eu am reusit sa urc in vagonul, poate nu chiar ultimul, care ma scoate din URSS.
Vasile Botnaru: Dar cum le-a reusit georgienilor acest lucru ? Dupa ce ca avusesera faima unei pensiuni de elita a Uniunii Sovietice si viata lor era ca si o petrecere non-stop?
Oleg Panfilov: Ai dreptate, conducerea sovietica, incepind poate cu tovarasul Stalin, a avut grija sa transforme Georgia intr-un “kurort”, intr-o statiune balnerara. Fara indoiala ca Georgia era perceputa drept locul in care vinul bun curgea girla, unde nu lipseau din peisaj marea si palmierii. Unde lumea chefuia cintind celebrele cintece Suliko si Tbiliso. Eu presupun ca am gasit explicatia faptului ca georgienii nu mai vor sa fie perceputi ca o statine balneara. Este de fapt un proces firesc, natural. In timpul razboiului din anul trecut multi georgieni incercau sa inteleaga ce vor oamenii din Kremlin de la tara lor. Ei incercau sa inteleaga de ce Rusia a pornit razboiul de ocupatie, de ce ii lipsea de casele lor, de ce le jefuiau satele ? De ce confiscau totul de laolalta, incepind cu plapume si terminand cu scaunele de veceu. De ce le erau furate toate aceste lucruri ? Femei in virsta pe care le-am vazut in satele gerogiene nu puteau sa inteleaga de ce soldatii rusi furau ca niste hoti ordinari borcane cu dulceata in loc sa fi spus ca le e foame. «Noi le-am fi dat de mancare daca ar fi spus ca le este foame», spuneau fara urma de prefacatorie acele femei. Atunci mi-am dat seama ca in pofida acelor 200 si mai bine de ani de relatii bazate pe Tratatul de la Gheorghievsk - in realitate folosit de Rusia pentru ocuparea Georgiei - in pofida trecutului sovietic, in pofida aparentului internationalism declarat si in pofida « marii pritenii » dintre popoarele rus si georgian, a iesit in vileag diferenta care fusese pastisata sau trecuta in mod deliberat cu vederea. Si anume, e vorba de culturi diferite, de moduri diferite de a vedea lumea. Iata de ce mi se pare ca acest razboi nu a fost unul purtat intre rusi si georgieni, intre Georgia si Rusia, ci a fost un razboi intre doua civilizatii. A fost un razboi dintre doua culturi. A fost un razboi purtat de doua conceptii de viata care nu se inteleg reciproc. Fiecare georgian, indiferent de treapta sociala pe care se situa, se intreba de ce oare acea Rusie, care obisnuia sa vina in vacanta in Georgia, care facea declaratii de dragoste pentru georgieni, care cinta Siluco imitind limba georgiana, de ce acea Rusie ii omoara pe georgieni. Acest lucru niciodata nu va fi inteles de georgieni. Anul trecut, imediat dupa incheierea razboiului, eu ratasem avionul cu care trebuia sa plec din Georgia. Si pentru ca aveam timp berechet am plecat in vizita la un fost coleg de scoala de-al unui bun prieten. E vorba de o persoana de 65 de ani, care are studii de inginer in domeniul constructiilor. Toata viata el a construit drumuri. E un om inteligent, tacuti si modest. Fireste ca a venit vorba despre razboi, despre victime, despre consecintele operatiunilor devastatoare. Si acel barbat fireste ca era in drept sa se vaiete pe seama numarului de sate distruse, pe seama numarului de militari si civili omoriti. El a rostit insa o singura fraza care m-a dat gata. Omul a zis “Ei au vrut sa ne ia libertatea”. Atentie, o spunea un om in virsta, care toata viata si-a trait-o in Uniunea Sovietica, care a facut studii sovietice. Nu un tinar cu facultatea facuta undeva la Harvard, cu libertatea implantata in creier ca un microprocesor. Asta o spunea un om care are virsta de 65 de ani, care a stiut sa abandonez trecutul sau sovietic.
Vasile Botnaru: Ce a insusit, daca a insusit, Rusia din razboiul de acum un an ? In special intelectualii rusi, ce au invatat din acel razboi ?
Oleg Panfilov: Din pacate erau foarte putin oamenii care aveau curajul sa se opuna fatis propagandei. Dar, trebuie sa recunoastem, treptat numarul lor creste. Foarte incet, dare creste deoarece gindirea judicioasa se reface. Vremea trece si oamenii isi dau seama ca propaganda din anul trecut a fost brutala si netoata, ca totul a fost minciuna. Asta nu inseamna ca oamenii sunt pregatiti sa iasa in strada cu lozinca « Jos televiziunea rusa ! » Acest lucru nu are cum sa se intimple, dar totodata mi se pare ca se produce un proces de trezire.
Vasile Botnaru: Numai ca oricum apa Borjomi nu vor sa o consume ?
Oleg Panfilov: Borjomi nu consuma pentu ca nu exista in comert.
Vasile Botnaru: Si daca ar exista, oare s-ar bea apa georgiana ?
Oleg Panfilov: Fireste ca s-ar bea. De altfel pe bloggul unui journalist de la Tiraspol am vazut o poza facuta in biroul tovarasului Smirnov, care avea pe masa o sticla cu apa Borjomi. Si eu, atunci cand am retiparit aceasta poza, ma intrebam daca sfidarea Kremlinului de catre liderul transnistreana in materie de preferinte pentru ape minerale nu e cumva un act de curaj exagerat.
Vasile Botnaru: Ce anume alimenteaza optimismul tau de suporter al noii Georgii ? Ce dovezi ai ca schimbarile sint ireversibile ?
Oleg Panfilov: Atunci cind eu le povestesc unor interlocutori ca tine despre viata din Georgia multi imi reproseaza ca spun povesti. Eu pot sa iti prezint mai multe exemple care dovedesc faptul ca Georgia nu mai este postsovietica. De exemplu atunci cind am avut de inregistrat o organizatie nonguvernamentala in urma cu doua luni, aceasta operatiune mi-a luat trei munite ! Fii atent, trei minute, nu mai mult. Atita a durat inregistrarea unei ONG. Daca le povestesc despre asta colegilor din Rusia, ei nu vor sa ma creada. Spun ca infrumusetez. Sau altceva, cind am cumparat un lot de pamint, procesul de legiferare a tranzactiei a durat patru minute.
Vasile Botnaru: Si fara mita ?
Oleg Panfilov: Care mita, domnilor ?! Tu te prezinti la notar, el aplica stampila pe procesul verbal semnat de fondatori, dupa care inregistreaza datele pasaportului tau pe un site specializat si astfel esti legitimat ca o noua entitate pe lista de ONG-uri. Atit. Ceea ce sare in ochi este faptul ca Georgia se indeparteaza foarte rapid de mostenirea sovietica. Pastrind totodata traditiile populare, mentalul georgian. Si acest lucru imi place foarte mult. Mi s-a intimplat de citeva ori sa merg la un restaurant si sa il vad stinda la masa de alaturi pe presedintele Saakasvili. Sau pot merge la un prinz cu un prieten care detine functia de ministru si nu se face niciun fel de zarva si tam-tam cu alaiuri si cu parada de girofaruri.
Vasile Botnaru: Trebuie sa inteleg ca Georgia ti se pare locul cel mai confortabil ?
Oleg Panfilov: Asa este, daca vorbim despre spatiul postsovietic.
Radu Benea: Colegul meu, Vasile Botnaru, l-a mai întrebat pe Oleg Panfilov despre oamenii nemultumiti de Saakasvili. Răspunzînd cu cifrele in fata despre functionarii disponibilizati din cauza reformelor din guvern, despre intregul efectiv al politiei auto, care a fost pur si simplu desfiintat pentru ca altfel nu se putea curma coruptia din domeniu, Oleg Panfilov a schiţat un portret-robot al georgianului, care desi isi da seama ca reformele îl avantajeaza, pentru că nu mai este fortat sa dea mita agentului de circulatie, la admiterea copilului la universitate, la doctor, totusi continua sa bombaneasca. Cica, Misha i-a stricat toata orinduirea vietii. Inainte vreme ei stiau exact cui sa dea mita, pe cine sa cheme la petreceri, cine si cit ia. Acum insa toate sunt date peste cap, asta spune georgianul care a ratat trenul accelerat cu care Georgia încearcă sa evadeze rapid din spatiul postsovietic.
Doamnelor si domnilor, aici se încheie emisiunea noastră. Prezentatorul ei, Radu Benea vă mulţumeşte pentru atenţie şi vă doreşte toate bune. Aici e Radio Europa Liberă.