Fascinaţia exercitată de faptul divers este inseparabilă de evoluţia presei şi de tot ce înseamnă în lumea modernă mass media. La noi, Caragiale a diagnosticat cu exactitate, acum mai bine de un secol fenomenul. A aratat ce impact putea avea asupra publicului un titlu precum" Groaznica sinucidere din strada Fidelităţii".
Regimul comunist a urmărit, din contră, să ascundă faptul divers pentru motivul evident că, într-o lume ce pretindea a tinde către perfecţiune, nu aveau ce căuta crimele, jafurile, atrocităţile. Cenzura mai lăsa, din cînd în cînd să treacă o ştire mai de senzatie, dar ea trebuia sa aibe o finalitate educativă.
Era de aşteptat ca, după 1990 interesul pentru ceea ce ţine de morbid şi patologic să răbufnească, mai ales că mulţi patroni de ziare şi televiziuni au văzut aici un mijloc de a atrage un public cît mai numeros. S-a spus că "asta vrea cititorul sau telespectatorul". In realitate, publicul a fost atras, format, condiţionat în caest sens. Nu trebuie să mire aşadar amploarea care s-a dat unei oribile crime făptuită zilele trecute la Timişoara.
Am aflat totul, sau am avut iluzia că am aflat totul despre protagonişti. El, absolvent de teologie, ea medicinistă. El, obligînd-o să se prostitueze într-o cameră de cămin pentru că vroia să-şi ia maşină. Victima, 65 de ani, membru marcant al comunităţii rome din Timişoara. 50 de lovituri de cuţit. Date, nu se ştie de cine... De el? De ea? De amîndoi? Interviuri cu familiile celor trei... Reconstituiri. Imagini, fotografii. Din multele detalii pe care le-as putea comenta reţin unul singur : fratele victimei a povestit, in fata camerei de luat vederi cum a comandat un sicriu din Germania ce a costat 15.000 de euro. Un sicriu, a adăugat el, cu tot ce trebuie: şi cu aer condiţionat. Iată cum în faptul divers de la macabru la ridicol nu e decit un pas.
Regimul comunist a urmărit, din contră, să ascundă faptul divers pentru motivul evident că, într-o lume ce pretindea a tinde către perfecţiune, nu aveau ce căuta crimele, jafurile, atrocităţile. Cenzura mai lăsa, din cînd în cînd să treacă o ştire mai de senzatie, dar ea trebuia sa aibe o finalitate educativă.
Era de aşteptat ca, după 1990 interesul pentru ceea ce ţine de morbid şi patologic să răbufnească, mai ales că mulţi patroni de ziare şi televiziuni au văzut aici un mijloc de a atrage un public cît mai numeros. S-a spus că "asta vrea cititorul sau telespectatorul". In realitate, publicul a fost atras, format, condiţionat în caest sens. Nu trebuie să mire aşadar amploarea care s-a dat unei oribile crime făptuită zilele trecute la Timişoara.
Am aflat totul, sau am avut iluzia că am aflat totul despre protagonişti. El, absolvent de teologie, ea medicinistă. El, obligînd-o să se prostitueze într-o cameră de cămin pentru că vroia să-şi ia maşină. Victima, 65 de ani, membru marcant al comunităţii rome din Timişoara. 50 de lovituri de cuţit. Date, nu se ştie de cine... De el? De ea? De amîndoi? Interviuri cu familiile celor trei... Reconstituiri. Imagini, fotografii. Din multele detalii pe care le-as putea comenta reţin unul singur : fratele victimei a povestit, in fata camerei de luat vederi cum a comandat un sicriu din Germania ce a costat 15.000 de euro. Un sicriu, a adăugat el, cu tot ce trebuie: şi cu aer condiţionat. Iată cum în faptul divers de la macabru la ridicol nu e decit un pas.
