Mocheta a fost marele succes al anilor 70. Mai bine zis, un măcel. Casele englezeşti nu făceau deosebire între bogaţi şi săraci - la nivelul solului. Peste tot şi pentru toţi: lemn. Deosebirea venea din prestigiu şi mobilier.
Cînd au apărut suprafeţele sintetice, problema s-a rezolvat, cel puţin în casele mai modeste. Mocheta era ieftină şi, pentru mulţi oameni de rînd, avea ceva în plus, un soi de lustru modern care permitea familiilor mai sărace să îşi atribuie un oarecare prestigiu. Lemnul din podele a fost scos cu furie şi înlocuit cu planşeuri de placaj peste care a fost lipită cu adezivi speciali mocheta. Aşa au fost distruse sute şi sute de mii de podele solide şi parcheturi nobile. Căci mocheta a avut succes şi în lumea oamenilor de afaceri, unde a acoperit de la un cap la altul tot ce era birou. Marile oraşe engleze sînt şi acum înţesate de magazine hală care vînd mii de feluri de mochete. Numai că afacerea se stinge. Gustul s-a schimbat.
Influenţa Nordului scandinav a adus la modă laminatele şi, din nou, parchetul. De aproape 10 ani, toată lumea s-a pus pe scos mochete şi montat parchete sau laminate. Adesea, însă, străcăciunea e ireparabilă. Lemnăria superbă lucrată între 1800 şi 1950 s-a pierdut. Lemnul scos din podele a fost ars sau vîndut anticarilor care l-au exportat în Franţa, unde parchetul n-a murit nicodată. Din cînd în cînd, cîte o familie care a cumpărat casă scoate mocheta şi găseşte dedesubt, perfect conservat parfchet vechi, de cea mai aleasă calitate. Sînt cazuri rare. Uneori cei ce au pus mocheta, în anii 70, au avut o strîngere de inimă şi au lipit-o fără să scoată podelele. Dezvelit după mai bine de o sută de ani, lemnul arată superb.
Epoca mochetelor s-a dus şi a luat cu ea munca multor lemnari artizani. Singura ei moştenire: astma şi alergiile extrem de răspîndite în Anglia, hrănite după cîte se pare de praful mochetelor.
Cînd au apărut suprafeţele sintetice, problema s-a rezolvat, cel puţin în casele mai modeste. Mocheta era ieftină şi, pentru mulţi oameni de rînd, avea ceva în plus, un soi de lustru modern care permitea familiilor mai sărace să îşi atribuie un oarecare prestigiu. Lemnul din podele a fost scos cu furie şi înlocuit cu planşeuri de placaj peste care a fost lipită cu adezivi speciali mocheta. Aşa au fost distruse sute şi sute de mii de podele solide şi parcheturi nobile. Căci mocheta a avut succes şi în lumea oamenilor de afaceri, unde a acoperit de la un cap la altul tot ce era birou. Marile oraşe engleze sînt şi acum înţesate de magazine hală care vînd mii de feluri de mochete. Numai că afacerea se stinge. Gustul s-a schimbat.
Influenţa Nordului scandinav a adus la modă laminatele şi, din nou, parchetul. De aproape 10 ani, toată lumea s-a pus pe scos mochete şi montat parchete sau laminate. Adesea, însă, străcăciunea e ireparabilă. Lemnăria superbă lucrată între 1800 şi 1950 s-a pierdut. Lemnul scos din podele a fost ars sau vîndut anticarilor care l-au exportat în Franţa, unde parchetul n-a murit nicodată. Din cînd în cînd, cîte o familie care a cumpărat casă scoate mocheta şi găseşte dedesubt, perfect conservat parfchet vechi, de cea mai aleasă calitate. Sînt cazuri rare. Uneori cei ce au pus mocheta, în anii 70, au avut o strîngere de inimă şi au lipit-o fără să scoată podelele. Dezvelit după mai bine de o sută de ani, lemnul arată superb.
Epoca mochetelor s-a dus şi a luat cu ea munca multor lemnari artizani. Singura ei moştenire: astma şi alergiile extrem de răspîndite în Anglia, hrănite după cîte se pare de praful mochetelor.
