Astăzi se împlinesc 305 ani de când britanicii au cucerit de la spanioli stânca Gibraltarului, care domină ţărmul de nord al strâmtorii dintre Peninsula Iberică şi continentul african. De peste trei secole, spaniolii consideră enclava britanică o insultă, o anomalie şi un monument al unei umilinţe istorice. În tot acest timp, relaţiile dintre Gibraltar şi restul Spaniei au fost ca şi inexistente, dar lucrurile au început, parcă, să se schimbe.
În trei secole de stăpânire britanică, nici un şef de stat sau de guvern spaniol nu a pus piciorul în Gibraltar, nici măcar în ultima vreme, când şi Marea Britanie, şi Spania fac parte din Uniunea Europeană şi au altfel relaţii excelente. Săptămâna aceasta, mai exact marţi, ministrul spaniol de externe, socialistul Miguel Angel Moratinos, a rupt cu tradiţia. A mers în Gibraltar, şi fără să renunţe la dogma că Gibraltarul e pământ spaniol, a căzut de acord cu liderii locali şi cu ministrul de externe britanic David Miliband, că e nevoie de relaţii mai bune.
Una din măsurile practice anunţate a fost restabilirea legăturii de ferryboat dintre Gibraltar şi portul spaniol învecinat, Algeciras, la 40 de ani după ce fostul dictator spaniol Francisco Franco a început blocada enclavei britanice, menţinînd-o vreme de 16 ani. Cât de greu se uită asemenea drame istorice se poate vedea şi din faptul că ministrul de externe spaniol nu a mers în Gibraltar cu avionul, deşi enclava are un aeroport. Moratinos a zburat de la Madrid la Jerez, în sudul Spaniei, iar de acolo a mers cu maşina, 120 de kilometri, până în Gibraltar. Iar odată revenit acasă, în capitala Spaniei, Moratinos a fost supus criticilor acerbe ale dreptei politice şi ale presei apropiate acesteia, care l-au acuzat de trădare.
Ziarul conservator spaniol ABC a scris că guvernul socialist a şters cu buretele într-o singură zi o luptă de trei secole pentru Gibraltar. Iar principalul partid de opoziţie, Partidul Popular, a numit vizita lui Moratinos „o greşeală groaznică”.
În Marea Britanie, de care Gibraltarul aparţine, în calitate de „teritoriu de peste mări cu autoguvernare” tonul discuţiilor nu este chiar aşa aprins. Britanicii au arătat deschidere faţă de posibila cădere a zidului Gibraltarului, dacă se poate spune aşa, dar au atras mereu atenţia că locuitorii enclavei, 28.000 la număr, doresc să rămână în continuare supuşii Reginei. Acest lucru a fost confirmat prin mai multe referendumuri, la care 99 la sută dintre gibraltarieni au votat pentru rămânerea în cadrul Regatului Unit.
Promotorul spaniol al deschiderii, ministrul de externe Moratinos, susţine că această atitudine începe să se schimbe. Într-un interviu acordat postului naţional de radio la Madrid, el a spus că locuitorii enclavei ştiu că Spania s-a schimbat mult în bine în ultimii ani, şi îşi vor da seama, cu timpul, că izolarea nu e bună.
În trei secole de stăpânire britanică, nici un şef de stat sau de guvern spaniol nu a pus piciorul în Gibraltar, nici măcar în ultima vreme, când şi Marea Britanie, şi Spania fac parte din Uniunea Europeană şi au altfel relaţii excelente. Săptămâna aceasta, mai exact marţi, ministrul spaniol de externe, socialistul Miguel Angel Moratinos, a rupt cu tradiţia. A mers în Gibraltar, şi fără să renunţe la dogma că Gibraltarul e pământ spaniol, a căzut de acord cu liderii locali şi cu ministrul de externe britanic David Miliband, că e nevoie de relaţii mai bune.
Una din măsurile practice anunţate a fost restabilirea legăturii de ferryboat dintre Gibraltar şi portul spaniol învecinat, Algeciras, la 40 de ani după ce fostul dictator spaniol Francisco Franco a început blocada enclavei britanice, menţinînd-o vreme de 16 ani. Cât de greu se uită asemenea drame istorice se poate vedea şi din faptul că ministrul de externe spaniol nu a mers în Gibraltar cu avionul, deşi enclava are un aeroport. Moratinos a zburat de la Madrid la Jerez, în sudul Spaniei, iar de acolo a mers cu maşina, 120 de kilometri, până în Gibraltar. Iar odată revenit acasă, în capitala Spaniei, Moratinos a fost supus criticilor acerbe ale dreptei politice şi ale presei apropiate acesteia, care l-au acuzat de trădare.
Ziarul conservator spaniol ABC a scris că guvernul socialist a şters cu buretele într-o singură zi o luptă de trei secole pentru Gibraltar. Iar principalul partid de opoziţie, Partidul Popular, a numit vizita lui Moratinos „o greşeală groaznică”.
În Marea Britanie, de care Gibraltarul aparţine, în calitate de „teritoriu de peste mări cu autoguvernare” tonul discuţiilor nu este chiar aşa aprins. Britanicii au arătat deschidere faţă de posibila cădere a zidului Gibraltarului, dacă se poate spune aşa, dar au atras mereu atenţia că locuitorii enclavei, 28.000 la număr, doresc să rămână în continuare supuşii Reginei. Acest lucru a fost confirmat prin mai multe referendumuri, la care 99 la sută dintre gibraltarieni au votat pentru rămânerea în cadrul Regatului Unit.
Promotorul spaniol al deschiderii, ministrul de externe Moratinos, susţine că această atitudine începe să se schimbe. Într-un interviu acordat postului naţional de radio la Madrid, el a spus că locuitorii enclavei ştiu că Spania s-a schimbat mult în bine în ultimii ani, şi îşi vor da seama, cu timpul, că izolarea nu e bună.
