Una din bolile care s-au instalat, după 1990, în sistemul universitar românesc şi l-au măcinat, încetul cu încetul, pe dinăuntru, este gigantismul.
Puzderie de universităţi de stat, în oraşe fără nici o tradiţie academică şi fără cadre calificate. Puzderie de universităţi particulare, avide de un cîştig rapid şi împărţind diplome în dreapta şi în stînga. Puzderie de secţii şi specialităţi, de forme de învăţămînt fără consistenţă, precum frecvenţa redusă sau învăţămîntul la distanţă. Licenţiaţi cu duiumul, prevalîndu-se de diplomă pentru a obţine un loc de muncă mai bun.
Dar iată că, supriză, Ministerul Educaţiei anunţă că 39 de facultăţi de la trei mari universităţi particulare nu vor mai avea dreptul să facă înscrieri anul viitor. Este vorba de universităţile „Spiru Haret” din Bucureşti, „Petre Andrei” şi „Apolonia” din Iaşi. „Spiru Haret” devenise, sub conducerea fostului şef de cadre comunist Aurelian Bondrea, un colos, o uriaşă afacere. Investiţii impresionante, clădiri, mii şi mii de studenţi. La Iaşi, „Petre Andrei” a avut şi ea o perioadă de euforică expansiune, cînd şi-a ridicat propriul ei sediu, modern şi funcţional. Au urmat însă violente lupte intense în cadrul conducerii, precum şi o fuziune, pare-se nu tocmai legală, cu universitatea „Apolonia”. Dacă anunţul Ministerului Educaţiei se confirmă, vom avea un semn că se încearcă stoparea imposturii şi a improvizaţiei. Ar fi însă doar un timid început.
Cît despre universităţile de stat, şi mă refer la cele de autentică tradiţie, ele sunt afectate din plin de criză. Rectorul Universităţii din Bucureşti, profesorul Ioan Pânzaru, a prezentat recent un bilanţ ce arăta că instituţia are un grav deficit financiar. Şi aici – dar adaug imediat: din păcate – anumite secţii nu vor mai putea şcolariza. Prin toate universităţile din ţară circulă zvonuri care de care mai alarmante: suprimarea sporurilor, reduceri de salarii, ba chiar imposibilitatea de a plăti salariile în ultimele luni ale anului 2009. Climatul e unul de panică şi nesiguranţă. Să fi intrat sistemul universitar românesc în colaps?
Puzderie de universităţi de stat, în oraşe fără nici o tradiţie academică şi fără cadre calificate. Puzderie de universităţi particulare, avide de un cîştig rapid şi împărţind diplome în dreapta şi în stînga. Puzderie de secţii şi specialităţi, de forme de învăţămînt fără consistenţă, precum frecvenţa redusă sau învăţămîntul la distanţă. Licenţiaţi cu duiumul, prevalîndu-se de diplomă pentru a obţine un loc de muncă mai bun.
Dar iată că, supriză, Ministerul Educaţiei anunţă că 39 de facultăţi de la trei mari universităţi particulare nu vor mai avea dreptul să facă înscrieri anul viitor. Este vorba de universităţile „Spiru Haret” din Bucureşti, „Petre Andrei” şi „Apolonia” din Iaşi. „Spiru Haret” devenise, sub conducerea fostului şef de cadre comunist Aurelian Bondrea, un colos, o uriaşă afacere. Investiţii impresionante, clădiri, mii şi mii de studenţi. La Iaşi, „Petre Andrei” a avut şi ea o perioadă de euforică expansiune, cînd şi-a ridicat propriul ei sediu, modern şi funcţional. Au urmat însă violente lupte intense în cadrul conducerii, precum şi o fuziune, pare-se nu tocmai legală, cu universitatea „Apolonia”. Dacă anunţul Ministerului Educaţiei se confirmă, vom avea un semn că se încearcă stoparea imposturii şi a improvizaţiei. Ar fi însă doar un timid început.
Cît despre universităţile de stat, şi mă refer la cele de autentică tradiţie, ele sunt afectate din plin de criză. Rectorul Universităţii din Bucureşti, profesorul Ioan Pânzaru, a prezentat recent un bilanţ ce arăta că instituţia are un grav deficit financiar. Şi aici – dar adaug imediat: din păcate – anumite secţii nu vor mai putea şcolariza. Prin toate universităţile din ţară circulă zvonuri care de care mai alarmante: suprimarea sporurilor, reduceri de salarii, ba chiar imposibilitatea de a plăti salariile în ultimele luni ale anului 2009. Climatul e unul de panică şi nesiguranţă. Să fi intrat sistemul universitar românesc în colaps?
