De la bun început trebuie precizat faptul că volumul lui Markus Bauer, apărut recent sub titlul „In Rumänien“ - „În România“ - este o carte de excepţie. Asta în contextul spaţiului lingvistic german unde în ultimii ani au tot apărut cărţi dedicate României, dar care nu au reuşit să păstreze un echilibru acceptabil între obiectivitate şi fascinaţie, alunecînd deseori într-un discurs apologetic pronunţat sau într-un criticism resentimentar.
În locul subtitlului - „Pe urmele unor rude europene“ - propus de către Markus Bauer volumului său, apărut la editura berlineză Transit - mai potrivit ar fi fost „Cîntarea Moldovei“. Chiar dacă ar fi sunat ca o parafrază a celebrei lucrări din 1850 a basarabeanului paşoptist, Alecu Russo, (1819-1859), „Cîntarea României“. Ar fi fost mai potrivit acest subtitlu, fiindcă Bauer îşi concentrează demersul asupra unei regiuni istorice care a jucat în istoria, cultura şi politica românească un rol de excepţie. Această abordare simpatetică nu este intîmplătoare:
Markus Bauer, născut în 1959 în Germania, a fost cîţiva ani lector la catedra de germanistică a Universităţii din Iaşi. Aici a făcut cunoştiinţă cu limba şi cultura română, a aflat amănunte despre trecutul Moldovei istorice, despre oraşele şi tîrgurile acestei provincii, a citit despre Bucovina şi Basarabia, a discutat cu supravieţuitori ai Holocaustului şi s-a documentat asupra ravagiilor produse în aceste ţinuturi de dictatura comunistă.
Pe lîngă izvoarele documentare româneşti, Bauer a apelat şi la o serie de lucrări occidentale, unele uitate, ca de pildă descrierile de călătorie ale lui Ferdinand Lassale sau Richard Kunisch care în secolul al XIX-lea au vizitat principatele dunărene respectiv tînărul stat apărut după 1859 pe harta europeană.
Evitînd să prezinte un tablou idilic, Bauer schiţează lacunele juridice şi problemele economico-sociale ale vechiului Regat şi apoi ale României Mari, reliefînd în acelaşi timp şi extraordinara efervescenţa culturală care s-a înregistrat într-un oraş ca Iaşi. Cu o precizie admirabilă, Bauer reuşeşte în scurte portrete făcute unor protagonişti intelectuali ai scenei literare clasice moldovene să schiţeze tabloul unui spaţiu cultural fascinant, viu şi, din păcate, aproape necunoscut publicului din Germania, Austria sau Elveţia.
Capitolul dedicat avangardismului interbelic, de pildă, oferă chiar şi unui cunoscător al literaturii române o serie de informaţii inedite şi multe interpretări originale. În cele 4 capitole ale cărţii („Satul şi oraşul“, „Acolo unde a existat cîndva un ştetl“, „O ţară cu minorităţile sale“ şi „Mituri şi istorie“) Bauer reuşeşte să sintetizeze într-o manieră sugestivă şi convingătoare ceea ce şi-a propus el deja în cuvîntul introductiv. să apropie interesul publicului german de un spaţiu cultural despre care se ştie prea puţin, invitîndu-l, în mod special, la explorarea peisajului moldovean.
În locul subtitlului - „Pe urmele unor rude europene“ - propus de către Markus Bauer volumului său, apărut la editura berlineză Transit - mai potrivit ar fi fost „Cîntarea Moldovei“. Chiar dacă ar fi sunat ca o parafrază a celebrei lucrări din 1850 a basarabeanului paşoptist, Alecu Russo, (1819-1859), „Cîntarea României“. Ar fi fost mai potrivit acest subtitlu, fiindcă Bauer îşi concentrează demersul asupra unei regiuni istorice care a jucat în istoria, cultura şi politica românească un rol de excepţie. Această abordare simpatetică nu este intîmplătoare:
Markus Bauer, născut în 1959 în Germania, a fost cîţiva ani lector la catedra de germanistică a Universităţii din Iaşi. Aici a făcut cunoştiinţă cu limba şi cultura română, a aflat amănunte despre trecutul Moldovei istorice, despre oraşele şi tîrgurile acestei provincii, a citit despre Bucovina şi Basarabia, a discutat cu supravieţuitori ai Holocaustului şi s-a documentat asupra ravagiilor produse în aceste ţinuturi de dictatura comunistă.
Pe lîngă izvoarele documentare româneşti, Bauer a apelat şi la o serie de lucrări occidentale, unele uitate, ca de pildă descrierile de călătorie ale lui Ferdinand Lassale sau Richard Kunisch care în secolul al XIX-lea au vizitat principatele dunărene respectiv tînărul stat apărut după 1859 pe harta europeană.
Evitînd să prezinte un tablou idilic, Bauer schiţează lacunele juridice şi problemele economico-sociale ale vechiului Regat şi apoi ale României Mari, reliefînd în acelaşi timp şi extraordinara efervescenţa culturală care s-a înregistrat într-un oraş ca Iaşi. Cu o precizie admirabilă, Bauer reuşeşte în scurte portrete făcute unor protagonişti intelectuali ai scenei literare clasice moldovene să schiţeze tabloul unui spaţiu cultural fascinant, viu şi, din păcate, aproape necunoscut publicului din Germania, Austria sau Elveţia.
Capitolul dedicat avangardismului interbelic, de pildă, oferă chiar şi unui cunoscător al literaturii române o serie de informaţii inedite şi multe interpretări originale. În cele 4 capitole ale cărţii („Satul şi oraşul“, „Acolo unde a existat cîndva un ştetl“, „O ţară cu minorităţile sale“ şi „Mituri şi istorie“) Bauer reuşeşte să sintetizeze într-o manieră sugestivă şi convingătoare ceea ce şi-a propus el deja în cuvîntul introductiv. să apropie interesul publicului german de un spaţiu cultural despre care se ştie prea puţin, invitîndu-l, în mod special, la explorarea peisajului moldovean.