Linkuri accesibilitate

O carte (de vacanţă) mare


Emilian Galaicu Paun
Emilian Galaicu Paun
... şi domniile voastre nu aţi fost curioase să ştiţi ce citeşte lumea pe plajă?! Iar sub pretextul că vă interesează cartea/autorul, să faceţi cunoştinţă cu frumoasa cititoare/atleticul cititor... Ca şi „romanul de gară/ de citit în tren”, cartea de vacanţă mare, alias „cartea de plajă” poate fi – vorba poetului (Ion Mureşan) – de un fel şi de un alt fel; pentru acest început de iulie eu va recomand una cu totul şi cu totul altfel. Nu e nevoie să vă scoateţi căştile de pe urechi, ba chiar vă recomand o lectură pe fundal muzical, să zicem pentru început „Sea, sex and sun” de Serge Gainsbourg pe post de... camerton.

„În vara aceea, aveam şaptesprezece ani şi eram complet fericită”, iată un început de roman care nu promite mare lucru, de n-ar purta încă din titlu, Bonjour, tristeţe, Pro, 2007, însemnele unei drame ce se anunţă printre rînduri, şi o semnătură ce va ajunge, peste ani, un adevărat brand – Françoise Sagan. Publicat la doar 19 ani, romanul consacră nu doar un nume, ci şi o sensibilitate aparte, pe linia unei Marguerite Duras, exprimată printr-o tăietură a frazei de o precizie chirurgicală; nici mai mult, nici mai puţin - o adevărată chirurgie estetică: „Redesenată de ostenelile amorului, faţa frumoasei Anne părea mai accesibilă, mai tandră decît o văzusem vreodată”. Intriga, aproape banală – un „bărbat tînăr (...) care place femeilor”, alias tatăl fetei de 17 ani; Elsa, amanta lui; în sfîrşit, Anne care „îl voia pe tatăl meu, îl avea, şi avea să facă treptat din noi soţul şi fiica lui Anne Larsen” – este trăită de protagonista naraţiunii cu o intensitate superioară propriei poveşti de dragoste, chit că şi aceasta se lasă cu urmări: „Mă temeam că s-ar fi putut citi pe faţa mea semnătura plăcerii, după cearcănele de la ochi, după proeminenţele buzelor şi după tremurături”. (Între paranteze fie spus, scena dezvirginării este demnă de pana autorului lui Romeo şi Julieta: „Apoi a urmat hora iubirii: teama pe care o insufla mîinii dorinţa, tandreţea şi furia, şi acea suferinţă brutală care urma, şi plăcerea triumfătoare”.)
Sfîrşitul – abrupt: „Anne ne făcuse un cadou splendid, acela de a crede într-un accident (...) un cadou pe care vom fi destul de slabi ca să-l acceptăm” – scoate povestea din registrul jurnalului de fată de pension, pentru a o reda marii literaturi. Bonjour, Françoise Sagan!

Şi din nou muzică: „Sous le soleil exactement” (Serge Gainsbourg), „Un peu de soleil dans l’eau froide” (Sagan).

Emilian GALAICU-PĂUN (n. 1964 în satul Unchiteşti, Floreşti, din Republica Moldova).

Redactor-şef al Editurii Cartier; din 2005, autor-prezentator al emisiunii Cartea la pachet de la Radio Europa Liberă; redactor pentru Basarabia al revistei „Vatra“ (Târgu Mureş).

Cărţi publicate:

(POEZIE) Lumina proprie, 1986; Abece-Dor, 1989; Levitaţii deasupra hăului, 1991; Cel bătut îl duce pe Cel nebătut, 1994; Yin Time, 1999 (trad. germană de Hellmut Seiler, Pop-Verlag, 2007); Gestuar, 2002; Yin Time (neantologie), 2004; Arme grăitoare, 2009; A-Z.best, antologie, 2012; Arme grăitoare, ediţie ne varietur, 2015; A(II)Rh+eu / Apa.3D, 2019;

(ROMAN) Gesturi (Trilogia nimicului), 1996; Ţesut viu. 10 x 10, 2011 (trad. engleză de Alistair Ian Blyth, Living Tissue. 10 x 10, Dalkey Archive Press, SUA, 2019);

(ESEU) Poezia de după poezie, 1999; Cărţile pe care le-am citit, cărţile care m-au scris, 2020;

(TRADUCERI) Jean-Michel Gaillard, Anthony Rowley, Istoria continentului european, 2001; Robert Muchembled, Oistorie a diavolului, 2002;Mario Turchetti, Tirania şi tiranicidul, 2003; Michel Pastoureau, O istorie simbolică a Evului Mediu occidental, 2004; Michel Pastoureau, Albastru. Istoria unei culori, 2006; Michel Pastoureau, Ursul. Istoria unui rege decăzut, 2007; Roland Barthes, Jurnal de doliu, 2009; Edward Lear, Scrippius Pip, 2011; Michel Pastoureau, Negru. Istoria unei culori, 2012.

Prezent în numeroase antologii din ţară şi din străinătate.

Opiniile autorului nu reflectă, neapărat, poziția Europei Libere.

XS
SM
MD
LG