Astăzi începe a 44-a ediţie a unuia din cele mai importante festivaluri de film din Europa: cel de la Karlovy Vary.
Karlovy Vary îşi trăieşte în aceste zile de vară apăsătoare, cu multe ploi şi cu călduri tropicale, momentul său de glorie din fiecare an. Staţiunea din vestul Cehiei, cunoscută şi sub numele ei german de Carlsbad, mama apelor minerale din Europa Centrală, este ţinta a mii de cinefili, a zeci de stele de cinema şi a nu mai puţin de nouă sute de producători veniţi să cumpere filme.
Anul acesta, vedetele cele mai aşteptate în staţiunea din vestul Cehiei vor fi actorul şi regizorul american John Malkovich, actriţa franceză Isabelle Hupert şi mai ales spaniolul adorat mai ales de cinefile, actorul Antonio Banderas.
Festivalul de la Karlovy Vary este un festival de categoria A, adică pe picior de egalitate cu cele de la Cannes, Berlin, Veneţia sau Tokio. Şi chiar dacă numele lui nu este poate la fel de răsunător ca acelea amintite mai înainte, calitatea selecţiei şi a organizării este la nivel mondial.
N-a fost însă mereu aşa.
Festivalul de film de la Karlovy Vary este, desigur, unul din cele mai vechi din Europa. Prima ediţie a avut loc în anul 1946. Dar în deceniile de comunism care au urmat, el s-a izolat ca întreaga ţară, fiind mai mult un fel de motiv artificial de mândrie pentru ştabii comunişti decât o competiţie cinematografică autentică şi deschisă. Şi ca multe alte lucruri ţinute în viaţă cu forţa de comunişti, după 1989 se părea că şi festivalul de film de la Karlovy Vary va fi dat uitării. Însă în 1994, organizarea lui a fost preluată de o echipă nouă, în frunte cu actorul ceh Jiri Bartoska şi cu criticul de film Eva Zaoralova, care l-au stropit cu apă vie, transformîndu-l într-un eveniment de răsunet internaţional.
Dacă festivalul de la Cannes are ca premiu Palme D’Or, adică o ramură de palmier, cel de la Karlovy Vary acordă premianţilor un Glob de Cristal, într-o aluzie, poate, la gloria artiştilor sticlari din Cehia, de-a lungul secolelor. Un alt element de specific local al festivalului este ambiţia lui de a fi un pod între cinematografiile din vest şi cele din est. Una din secţiile de concurs al festivalului se numeşte „La Est de Vest” şi este rezervată tocmai autorilor de film din Europa Centrală şi de Răsărit, ca şi din fostele republici sovietice.
Din păcate, anul acesta în competiţia „esticilor” nu figurează filme din Republica Moldova, ci doar din foste colege de Uniune de-ale ei, de la Rusia până la Azerbaidjan şi Kazahstan. Şi cu titlu de anecdotă merită poate spus că vizitatorii de limbă rusă ai festivalului se vor simţi la Karlovy Vary ca acasă. Staţiunea este una din cele mai rusificate din Europa, şi asta nu numai de la căderea Zidului de la Berlin, ci încă din vremea revoluţiei bolşevice, când mulţi nobili ruşi s-au refugiat în oaza de verdeaţă şi de sănătate din centrul Europei. După 1989, numărul ruşilor care vizitează sau trăiesc la Karlovy Vary a crescut mult. Iar astăzi panourile publicitare ale firmelor de construcţii care oferă apartamente la Karlovy Vary sunt scrise mai întâi în rusă şi apoi în cehă.
Karlovy Vary îşi trăieşte în aceste zile de vară apăsătoare, cu multe ploi şi cu călduri tropicale, momentul său de glorie din fiecare an. Staţiunea din vestul Cehiei, cunoscută şi sub numele ei german de Carlsbad, mama apelor minerale din Europa Centrală, este ţinta a mii de cinefili, a zeci de stele de cinema şi a nu mai puţin de nouă sute de producători veniţi să cumpere filme.
Anul acesta, vedetele cele mai aşteptate în staţiunea din vestul Cehiei vor fi actorul şi regizorul american John Malkovich, actriţa franceză Isabelle Hupert şi mai ales spaniolul adorat mai ales de cinefile, actorul Antonio Banderas.
Festivalul de la Karlovy Vary este un festival de categoria A, adică pe picior de egalitate cu cele de la Cannes, Berlin, Veneţia sau Tokio. Şi chiar dacă numele lui nu este poate la fel de răsunător ca acelea amintite mai înainte, calitatea selecţiei şi a organizării este la nivel mondial.
N-a fost însă mereu aşa.
Festivalul de film de la Karlovy Vary este, desigur, unul din cele mai vechi din Europa. Prima ediţie a avut loc în anul 1946. Dar în deceniile de comunism care au urmat, el s-a izolat ca întreaga ţară, fiind mai mult un fel de motiv artificial de mândrie pentru ştabii comunişti decât o competiţie cinematografică autentică şi deschisă. Şi ca multe alte lucruri ţinute în viaţă cu forţa de comunişti, după 1989 se părea că şi festivalul de film de la Karlovy Vary va fi dat uitării. Însă în 1994, organizarea lui a fost preluată de o echipă nouă, în frunte cu actorul ceh Jiri Bartoska şi cu criticul de film Eva Zaoralova, care l-au stropit cu apă vie, transformîndu-l într-un eveniment de răsunet internaţional.
Dacă festivalul de la Cannes are ca premiu Palme D’Or, adică o ramură de palmier, cel de la Karlovy Vary acordă premianţilor un Glob de Cristal, într-o aluzie, poate, la gloria artiştilor sticlari din Cehia, de-a lungul secolelor. Un alt element de specific local al festivalului este ambiţia lui de a fi un pod între cinematografiile din vest şi cele din est. Una din secţiile de concurs al festivalului se numeşte „La Est de Vest” şi este rezervată tocmai autorilor de film din Europa Centrală şi de Răsărit, ca şi din fostele republici sovietice.
Din păcate, anul acesta în competiţia „esticilor” nu figurează filme din Republica Moldova, ci doar din foste colege de Uniune de-ale ei, de la Rusia până la Azerbaidjan şi Kazahstan. Şi cu titlu de anecdotă merită poate spus că vizitatorii de limbă rusă ai festivalului se vor simţi la Karlovy Vary ca acasă. Staţiunea este una din cele mai rusificate din Europa, şi asta nu numai de la căderea Zidului de la Berlin, ci încă din vremea revoluţiei bolşevice, când mulţi nobili ruşi s-au refugiat în oaza de verdeaţă şi de sănătate din centrul Europei. După 1989, numărul ruşilor care vizitează sau trăiesc la Karlovy Vary a crescut mult. Iar astăzi panourile publicitare ale firmelor de construcţii care oferă apartamente la Karlovy Vary sunt scrise mai întâi în rusă şi apoi în cehă.
