Luni
Toată ziua mi-am petrecut-o cu cartea in mână, am rezolvat culegerea de teste la informatică, credeam ca voi înnebuni. E un lucru enorm si cere o grămadă de timp. De fapt, sunt bucuroasă că le-am rezolvat, căci am mai învăţat ceva. Sper să-mi prindă bine pentru mai târziu, când eventual, mă voi angaja la serviciu, sau poate când îmi voi deschide propria afacere.
Mă sperie gândul şi incertitudinea în care existăm şi totodată o altă soluţie decât plecarea la muncă peste hotare a mea şi a multor colegi de ai mei – nu există. Caz recent, o familie apropiată nouă, întârzie să revină la baştină anume din cauza instabilităţii stabilite în ultimii opt ani. Rămâne în Spania aşteptând marea schimbare.
După cina iar am revenit la conspecte, pentru a doua zi aveam o nouă testare la mate. Peste câteva ore deja visam vacanţa.
Marţi
O escapadă la natură, în parcul din centrul capitalei. Discuţiile cu colegii la o îngheţată s-au cam încins. Şi evident vorbim despre alegerile anticipate. Orice om treaz la minte nu trebuie să rămână indiferent de ceea ce se petrece pe scena politică. Marea majoritate a tinerilor nu-şi prea văd viitorul sub conducerea prea „democratică” a comuniştilor şi din această cauză pleacă peste hotare. Şi mă gândesc cum să fac ca să împart capra cu varza, să plec undeva la odihnă şi totodată să nu pierd ocazia de a participa la scrutin. La 5 aprilie am votat pentru prima oară. Votasem atunci pentru o democraţie adevărată. Dar ceea ce a urmat a demonstrat că suntem atât de departe, iar a democraţie nici nu miroase pe plaiul mioritic. Un cunoscut de-al meu până azi se ascunde într-o ţară din Europa. El accidental a ajuns în 7 aprilie în holul Preşedinţiei. Dintr-o curiozitate. Şi a intrat prin geamurile sparte. S-a nimerit a fi printre cei câţiva tineri cărora li s-a indicat cam pe unde s-o apuce ca să poată ajunge pe acoperiş. Foarte entuziasmat povestea despre peisajul văzut de sus. Sper când va reveni să-l contactez, la sigur are multe de povestit.
Mă sună un prieten şi convenim să ne vedem la o terasă. Chiar îmi doream o relaxare. Să uit de orice subiecte. Să mă simt om cu predilecţii.
Miercuri
După un examen susţinut foarte bine, am alergat cu câţiva colegi într-o minte cu mine la patinoar. Pe această mare caniculă! Am căzut de câteva ori, dar asta nu m-a descurajat. Sunt sigură că voi mai reveni.
Restul zilei s-a scurs rapid, fiindcă mi-am amplificat plăcerea cufundându-mă într-un somn dulce de după amiază. Pe la orele şase mămica s-a întors de la serviciu. Revenită din faimosul ţărm al leneviei studenţeşti, m-am apucat din nou de cărţi, dar de data asta au fost de Macroeconomie. Cum se zice, cu răbdarea treci şi marea, dar răbdarea mi s-a epuizat înainte de ora douăsprezece. Când te mai poţi relaxa, dacă nu în anii de studenţie şi, mai exact, în perioada sesiunilor?!
Joi
Dis-de-dimineaţă mi-am petrecut o colegă în America. A plecat acolo prin programul Work and Travel. Aş fi încercat şi eu dar, luând în consideraţie criza economică şi situaţia de pe piaţa muncii, care este defavorabilă şi instabilă, nu-mi pot asuma riscul de a cheltui banii părinţilor fără siguranţa unui profit.
Am aflat de la colega mea, Marcela, studentă la facultatea de Turism, că a obţinut o bursă integrală, aplicând pentru o universitate din New York. Am aplicat şi eu, la Universitatea Central Europeană din Budapesta, dar am obţinut doar o acoperire parţială a cheltuielilor. Şi am refuzat-o. Pentru părinţii mei, bugetari, este practic imposibil să mă susţină financiar într-o eventuală plecare la studii peste hotare. Dar nu-mi pierd speranţa, voi aplica la anul viitor la vreo universitate de peste ocean. Nivelul studiilor, experienţa obţinută te modelează enorm de mult. Dar depinde unde vrei să ajungi în final.
Seara am fost la antrenament, am obosit enorm dar debordez de energie.
Vineri
Sfârşit de săptămână, planuri pentru week-end. Dar întâi de toate am obligaţiunea morală de a merge împreună cu colegii mei să-l petrecem pe ultimul drum pe profesorul nostru de filozofie. A fost un om deosebit. L-am stimat foarte mult şi am simţit din partea lui o reciprocitate.
Am ajuns acasă după ora cinci. Eram prima dintre ai mei şi am mers la bucătărie să pregătesc cina. Un mic ajutor pentru mama. Eram în mare grabă, doream să reuşesc cât mai multe până vor ajunge ai mei acasă. Cina a fost superbă cu toţi patru la masă. Pur şi simplu tata pleacă des în deplasări şi de multe ori rămânem în trei. Marea revelaţie de la finele săptămânii – filmul „Pe aripile vântului”.
Toată ziua mi-am petrecut-o cu cartea in mână, am rezolvat culegerea de teste la informatică, credeam ca voi înnebuni. E un lucru enorm si cere o grămadă de timp. De fapt, sunt bucuroasă că le-am rezolvat, căci am mai învăţat ceva. Sper să-mi prindă bine pentru mai târziu, când eventual, mă voi angaja la serviciu, sau poate când îmi voi deschide propria afacere.
Mă sperie gândul şi incertitudinea în care existăm şi totodată o altă soluţie decât plecarea la muncă peste hotare a mea şi a multor colegi de ai mei – nu există. Caz recent, o familie apropiată nouă, întârzie să revină la baştină anume din cauza instabilităţii stabilite în ultimii opt ani. Rămâne în Spania aşteptând marea schimbare.
După cina iar am revenit la conspecte, pentru a doua zi aveam o nouă testare la mate. Peste câteva ore deja visam vacanţa.
Marţi
O escapadă la natură, în parcul din centrul capitalei. Discuţiile cu colegii la o îngheţată s-au cam încins. Şi evident vorbim despre alegerile anticipate. Orice om treaz la minte nu trebuie să rămână indiferent de ceea ce se petrece pe scena politică. Marea majoritate a tinerilor nu-şi prea văd viitorul sub conducerea prea „democratică” a comuniştilor şi din această cauză pleacă peste hotare. Şi mă gândesc cum să fac ca să împart capra cu varza, să plec undeva la odihnă şi totodată să nu pierd ocazia de a participa la scrutin. La 5 aprilie am votat pentru prima oară. Votasem atunci pentru o democraţie adevărată. Dar ceea ce a urmat a demonstrat că suntem atât de departe, iar a democraţie nici nu miroase pe plaiul mioritic. Un cunoscut de-al meu până azi se ascunde într-o ţară din Europa. El accidental a ajuns în 7 aprilie în holul Preşedinţiei. Dintr-o curiozitate. Şi a intrat prin geamurile sparte. S-a nimerit a fi printre cei câţiva tineri cărora li s-a indicat cam pe unde s-o apuce ca să poată ajunge pe acoperiş. Foarte entuziasmat povestea despre peisajul văzut de sus. Sper când va reveni să-l contactez, la sigur are multe de povestit.
Mă sună un prieten şi convenim să ne vedem la o terasă. Chiar îmi doream o relaxare. Să uit de orice subiecte. Să mă simt om cu predilecţii.
Miercuri
După un examen susţinut foarte bine, am alergat cu câţiva colegi într-o minte cu mine la patinoar. Pe această mare caniculă! Am căzut de câteva ori, dar asta nu m-a descurajat. Sunt sigură că voi mai reveni.
Restul zilei s-a scurs rapid, fiindcă mi-am amplificat plăcerea cufundându-mă într-un somn dulce de după amiază. Pe la orele şase mămica s-a întors de la serviciu. Revenită din faimosul ţărm al leneviei studenţeşti, m-am apucat din nou de cărţi, dar de data asta au fost de Macroeconomie. Cum se zice, cu răbdarea treci şi marea, dar răbdarea mi s-a epuizat înainte de ora douăsprezece. Când te mai poţi relaxa, dacă nu în anii de studenţie şi, mai exact, în perioada sesiunilor?!
Joi
Dis-de-dimineaţă mi-am petrecut o colegă în America. A plecat acolo prin programul Work and Travel. Aş fi încercat şi eu dar, luând în consideraţie criza economică şi situaţia de pe piaţa muncii, care este defavorabilă şi instabilă, nu-mi pot asuma riscul de a cheltui banii părinţilor fără siguranţa unui profit.
Am aflat de la colega mea, Marcela, studentă la facultatea de Turism, că a obţinut o bursă integrală, aplicând pentru o universitate din New York. Am aplicat şi eu, la Universitatea Central Europeană din Budapesta, dar am obţinut doar o acoperire parţială a cheltuielilor. Şi am refuzat-o. Pentru părinţii mei, bugetari, este practic imposibil să mă susţină financiar într-o eventuală plecare la studii peste hotare. Dar nu-mi pierd speranţa, voi aplica la anul viitor la vreo universitate de peste ocean. Nivelul studiilor, experienţa obţinută te modelează enorm de mult. Dar depinde unde vrei să ajungi în final.
Seara am fost la antrenament, am obosit enorm dar debordez de energie.
Vineri
Sfârşit de săptămână, planuri pentru week-end. Dar întâi de toate am obligaţiunea morală de a merge împreună cu colegii mei să-l petrecem pe ultimul drum pe profesorul nostru de filozofie. A fost un om deosebit. L-am stimat foarte mult şi am simţit din partea lui o reciprocitate.
Am ajuns acasă după ora cinci. Eram prima dintre ai mei şi am mers la bucătărie să pregătesc cina. Un mic ajutor pentru mama. Eram în mare grabă, doream să reuşesc cât mai multe până vor ajunge ai mei acasă. Cina a fost superbă cu toţi patru la masă. Pur şi simplu tata pleacă des în deplasări şi de multe ori rămânem în trei. Marea revelaţie de la finele săptămânii – filmul „Pe aripile vântului”.
