Banca Comercială „Investprivatbank”, căreia i-a fost retrasă recent licenţa de activitate, va fi cumpărată de Banca de Economii, în care statul deţine cota majoritară în capital, scrie agenţia de presă Info-Prim Neo, cu referinţă la un comunicat remis de Guvern.
Decizia a fost luată ieri, în cadrul unei şedinţe prezidată de premierul, Zinaida Greceanâi, la care au mai participat guvernatorul Băncii Naţionale şi preşedintele Băncii de Economii. Acest lucru, se spune în comunicat, înseamnă că toţi clienţii „Investprivatbank-ului” vor deveni automat deponenţi ai Băncii de Economii, asigurându-li-se în acest mod protejarea tuturor drepturilor lor. Prin această operaţiune de procurare, se mai arată în comunicat, statul garantează integritatea tuturor mijloacelor financiare depuse pe conturile acestei bănci.
Banca Naţională a retras la sfîrşitul săptămînii trecute licenţa Investprivatbank-ului, motivând că aceasta ar fi prezentat rapoarte false de activitate. Ordonanţa a fost publicată în numărul de azi a Monitorului Oficial. Ulterior deponenţii Investprivatbankului au protestat, cerând să li se întoarcă banii, iar trei persoane din administraţia băncii, inclusiv directorul acesteia, au fost arestate preventiv pentru 25 de zile.
Înseamnă sau nu această decizie a Guvernului că banca a fost naţionalizată, aşa cum lasă să se înţeleagă unele agenţii de presă – e una din întrebările pe care i le vom adresa acum invitatului nostru, Igor Volniţchi, expert economic şi redactor-şef la revista “Profit. Bănci şi Finanţe”.
Elena Cioina: D-le Volnitchi, relatarile presei sunt confuze. Ce este pana la urma inghitirea Investprivatbank-ului de catre Banca de Economii, o preluare sau o nationalizare?
Igor Volnitchi: Eu as zice ca e de inteles tratarea aceasta diferita in presa a subiectului respectiv. Pentru ca avem de a face cu un caz fara precedent. Insa trebuie sa atragem totusi atentia la unele subtilitati. Si, daca e sa consultam si legislatia in vigoare si declaratiile facute de factorii de decizie si de alti responsabili pe marginea acestei probleme, avem de a face nu cu o nationalizare, ci cu o procedura normala de contopire a doi agenti economici. Si, in context, as vrea sa va atrag atentia ca ieri, cand s-a anuntat despre decizia de “inghitire” a Investprivatbank-ului de catre Banca de Economii, s-a spus foarte clar ca procedurile vor fi derulate in baza Legii cu privire la institutiile financiare. Or, aceasta inseamna nimic altceva decat ca vom avea de a face cu o relatiile dintre doi agenti economici si nu cu o relatiile dintre un agent economic si stat.
Valeriu Cater: Dar, D-le Volnitchi, care ar fi diferenta dintre preluare si nationalizare in termeni pe intelesul cetateanului simplu care ar avea, eventual, de patimit de pe urma vreuneia din aceste proceduri?
Igor Volnitchi: In cazul unei nationalizari statul urma sa actioneze ca un actor de baza. Adica sa nu actioneze prin intermediul Bancii de Economii la care chiar daca este actionar majoritar, nu este unicul actionar. Adica, daca am fi avut de a face cu o nationalizare, Investprivatbank-ul nu ar fi disparut ca entitate, nu ar fi disparut ca subiect economic dupa cum va dispare acum, ci ar fi devenit o intreprindere de stat, poate cu capital initial suta la suta de stat iar ulterior statul si-ar fi pastrat cota majoriara. Dar in cazul dat Investprivatbank-ul nu va mai figura ca a doua banca de stat, el pur si simplu va disparea. Cel putin asa reiese din declaratiile oficialilor pe marginea acestei probleme. Pentru stat este evident la momentul dat convenabil. Desi nu stiu in ce masura pentru stat si in ce masura pentru partidul de guvernamant este convenabila aceasta contopire a doua institutii financiare. Nu stiu cat de convenabila va fi pentru Banca de Economii.
Elena Cioina: Dar de ce nu stiti? Ce aveti in vedere cand spuneti asta?
Igor Volnitchi: Vreau sa va spun ca urmaresc starea de spirit a sutelor de persoane, deponenti ai Investprivatbank-ului, care protesteaza zi de zi. Am atestat o oarecare panica si nu cred ca faptul ca Banca de Economii isi asuma integral obligatiunile Investprivatbank-ului fata de ei va fi in masura sa-i linisteasca. Cred eu ca persoanele respective, chiar daca partial sunt multumite de decizia la care s-a ajuns la moment, nu vor risca sa-si pastreze cele 640 de milioane – suma totala a depozitelor detinute de ei la Investprivatbank – la Banca de Economii. Ma tem eu ca pe fundalul acestei situatiei de panica ar putea avea loc o retragere masiva a depozitelor si, in aceasta situatia, povara asupra Bancii de Economii ar putea fi una enorma.
Valeriu Cater: Vreti sa spuneti cumva ca aceasta n-a fost cea mai buna solutie din punct de vedere economic? De ce nu s-a mers pe ideea falimentului pana la urma. Va intreb asta pentru ca, nefiind economist, stiu ca falimentarea unor banci a fost solutia cea mai buna in alte tari?
Igor Volnitchi: Haideti sa analizam situatia din doua puncte de vedere: politic si economic. Daca nu ar fo fost alegeri anticipate, cred eu ca totusi s-ar fi mers pe procedura falimentului. Ce inseamna procedura de faliment? Aceasta ar fi insemnat ca deponentii ar fi ajuns intr-o situatie comparabila cu cea a deponentilor Interkapital, Guineea Bank si a altor institutii financiare care au intrat in procedura de faliment anterior si stiti ca nici pana in prezent nu toti deponentii si-au ridicat mijloacele financiare. La prima etapa persoanele respective ar fi primit din Fondul de garantare a depunerilor banesti a persoanelor fizice, unde toate cele 15 banci (foste 11, dar deja 15) cotizeaza periodic, ar fi primit o suma echivalenta cu 6 mii de lei fiecare. Pentru ca acum cateva luni suma de 4 mii cinci sute de lei minimum garantat de stat a fost majorata pana la 6 mii. Restul sumelor ei le-ar fi ridicat pe parcurs, in procesul comercializarii activelor si proprietatilor Investprivatbank-ului. Aceasta ar fi durat o perioada anume si pericolul era mare si din punct de vedere economic si din punct de vedere politic. Din punct de vedere economic, falimentul Investprivatbank-ului ar fi afectat increderea totala a deponentilor fata de restul bancilor, fata de sistemul bancar in intregime. Din punct de vedere politic ar fi suferit imaginea actualei guvernari. Deci riscul era prea mare sa se mearga la o procedura normala de insolvabilitate, de faliment, care dureaza si în timp, si la sigur ca nu s-ar fi terminat nici in 2009, nemaivorbind deja de perioada campaniei electorale.
Elena Cioina: D-le Volnitchi, dar pot fi siguri clientii acestei banci astazi ca-si pot recupera banii, fie ca vor sa-i ridice acum, fie ca vor dori sa-i pastreze la Banca de Economii?
Igor Volnitchi: Sigur ca da. Pentru ca Banca de Economii, trebuie sa ne uitam si la activele si la pasivele ei si la portofoliul de depozite si la portofoliul de creditare si la alti indicatori ai Bancii de Economii, toti sunt destul de buni si inspira incredere si chiar daca Banca acum integral datoriile Investprivatbank-ului – ar putea face fata. Ceea ce spuneam eu in debut era ca acum, intr-o situatie de panica, Banca de Economii s-ar putea pomeni intr-o situatie cand va trebui sa scoata din circuitul financiar, din operatiunile care le face la moment, o suma mult mai mare de bani. Ii va face fata, sunt sigur. Deponentii, judecand dupa indicatorii Bancii de Economii – si cei ai Investprivatbank si cei ai Bancii de Economii – nu ar trebui sa-si faca griji, cu atat mai mult, cred eu, ca Banca Nationala a Moldovei, daca va fi necesar, va interveni cu injectii financiare si va sustine Banca de Economii. Si zic ca nu exista motive pentru ca cineva sa-si faca griji. Pentru moment solutia a fost gasita.
Valeriu Cater: D-le Volnitchi, deci drepturile deponenților, ale clientilor, sunt intr-o masura mai mare sau mai mica, poate chiar integral asa cum spuneti Dvs, aparate. Dar cum ramane cu drepturile actionarilor Investprivatbank-ului, ale proprietarilor acestei banci, pentru ca aveau si ei o suma de bani investita. Ei vor fi intr-un fel sau altul despagubiti sau nu?
Igor Volnitchi: Acestea sunt regulile economiei de piata, caci actionarii, atunci cand pornesc o afacere sau deja o dezvolta, sunt cei care isi asuma anumite riscuri. Pana la urma actionarii sunt cei care se intrunesc in adunari periodice, sunt cei care desemneaza un consiliu de administratie, sunt cei care se implica prin anumite parghii in activitatea organelor de conducere tot de ei puse. Si daca actionarii intr-adevar s-ar putea sa fi fie pagubiti – dar nu s-ar putea, ci asa si, cred eu, pana la urma vor avea de pierdut – este doar riscul pe care si l-au asumat. Este si o consecinta a incapacitatii lor, in special a actionarilor majoritari, de a actiona prin intermediul organelor de conducere pe care le-au instalat in functie in vederea asigurarii eficientei Investprivatbank-ului.
Decizia a fost luată ieri, în cadrul unei şedinţe prezidată de premierul, Zinaida Greceanâi, la care au mai participat guvernatorul Băncii Naţionale şi preşedintele Băncii de Economii. Acest lucru, se spune în comunicat, înseamnă că toţi clienţii „Investprivatbank-ului” vor deveni automat deponenţi ai Băncii de Economii, asigurându-li-se în acest mod protejarea tuturor drepturilor lor. Prin această operaţiune de procurare, se mai arată în comunicat, statul garantează integritatea tuturor mijloacelor financiare depuse pe conturile acestei bănci.
Banca Naţională a retras la sfîrşitul săptămînii trecute licenţa Investprivatbank-ului, motivând că aceasta ar fi prezentat rapoarte false de activitate. Ordonanţa a fost publicată în numărul de azi a Monitorului Oficial. Ulterior deponenţii Investprivatbankului au protestat, cerând să li se întoarcă banii, iar trei persoane din administraţia băncii, inclusiv directorul acesteia, au fost arestate preventiv pentru 25 de zile.
Înseamnă sau nu această decizie a Guvernului că banca a fost naţionalizată, aşa cum lasă să se înţeleagă unele agenţii de presă – e una din întrebările pe care i le vom adresa acum invitatului nostru, Igor Volniţchi, expert economic şi redactor-şef la revista “Profit. Bănci şi Finanţe”.
Elena Cioina: D-le Volnitchi, relatarile presei sunt confuze. Ce este pana la urma inghitirea Investprivatbank-ului de catre Banca de Economii, o preluare sau o nationalizare?
Igor Volnitchi: Eu as zice ca e de inteles tratarea aceasta diferita in presa a subiectului respectiv. Pentru ca avem de a face cu un caz fara precedent. Insa trebuie sa atragem totusi atentia la unele subtilitati. Si, daca e sa consultam si legislatia in vigoare si declaratiile facute de factorii de decizie si de alti responsabili pe marginea acestei probleme, avem de a face nu cu o nationalizare, ci cu o procedura normala de contopire a doi agenti economici. Si, in context, as vrea sa va atrag atentia ca ieri, cand s-a anuntat despre decizia de “inghitire” a Investprivatbank-ului de catre Banca de Economii, s-a spus foarte clar ca procedurile vor fi derulate in baza Legii cu privire la institutiile financiare. Or, aceasta inseamna nimic altceva decat ca vom avea de a face cu o relatiile dintre doi agenti economici si nu cu o relatiile dintre un agent economic si stat.
Valeriu Cater: Dar, D-le Volnitchi, care ar fi diferenta dintre preluare si nationalizare in termeni pe intelesul cetateanului simplu care ar avea, eventual, de patimit de pe urma vreuneia din aceste proceduri?
Igor Volnitchi: In cazul unei nationalizari statul urma sa actioneze ca un actor de baza. Adica sa nu actioneze prin intermediul Bancii de Economii la care chiar daca este actionar majoritar, nu este unicul actionar. Adica, daca am fi avut de a face cu o nationalizare, Investprivatbank-ul nu ar fi disparut ca entitate, nu ar fi disparut ca subiect economic dupa cum va dispare acum, ci ar fi devenit o intreprindere de stat, poate cu capital initial suta la suta de stat iar ulterior statul si-ar fi pastrat cota majoriara. Dar in cazul dat Investprivatbank-ul nu va mai figura ca a doua banca de stat, el pur si simplu va disparea. Cel putin asa reiese din declaratiile oficialilor pe marginea acestei probleme. Pentru stat este evident la momentul dat convenabil. Desi nu stiu in ce masura pentru stat si in ce masura pentru partidul de guvernamant este convenabila aceasta contopire a doua institutii financiare. Nu stiu cat de convenabila va fi pentru Banca de Economii.
Elena Cioina: Dar de ce nu stiti? Ce aveti in vedere cand spuneti asta?
Igor Volnitchi: Vreau sa va spun ca urmaresc starea de spirit a sutelor de persoane, deponenti ai Investprivatbank-ului, care protesteaza zi de zi. Am atestat o oarecare panica si nu cred ca faptul ca Banca de Economii isi asuma integral obligatiunile Investprivatbank-ului fata de ei va fi in masura sa-i linisteasca. Cred eu ca persoanele respective, chiar daca partial sunt multumite de decizia la care s-a ajuns la moment, nu vor risca sa-si pastreze cele 640 de milioane – suma totala a depozitelor detinute de ei la Investprivatbank – la Banca de Economii. Ma tem eu ca pe fundalul acestei situatiei de panica ar putea avea loc o retragere masiva a depozitelor si, in aceasta situatia, povara asupra Bancii de Economii ar putea fi una enorma.
Valeriu Cater: Vreti sa spuneti cumva ca aceasta n-a fost cea mai buna solutie din punct de vedere economic? De ce nu s-a mers pe ideea falimentului pana la urma. Va intreb asta pentru ca, nefiind economist, stiu ca falimentarea unor banci a fost solutia cea mai buna in alte tari?
Igor Volnitchi: Haideti sa analizam situatia din doua puncte de vedere: politic si economic. Daca nu ar fo fost alegeri anticipate, cred eu ca totusi s-ar fi mers pe procedura falimentului. Ce inseamna procedura de faliment? Aceasta ar fi insemnat ca deponentii ar fi ajuns intr-o situatie comparabila cu cea a deponentilor Interkapital, Guineea Bank si a altor institutii financiare care au intrat in procedura de faliment anterior si stiti ca nici pana in prezent nu toti deponentii si-au ridicat mijloacele financiare. La prima etapa persoanele respective ar fi primit din Fondul de garantare a depunerilor banesti a persoanelor fizice, unde toate cele 15 banci (foste 11, dar deja 15) cotizeaza periodic, ar fi primit o suma echivalenta cu 6 mii de lei fiecare. Pentru ca acum cateva luni suma de 4 mii cinci sute de lei minimum garantat de stat a fost majorata pana la 6 mii. Restul sumelor ei le-ar fi ridicat pe parcurs, in procesul comercializarii activelor si proprietatilor Investprivatbank-ului. Aceasta ar fi durat o perioada anume si pericolul era mare si din punct de vedere economic si din punct de vedere politic. Din punct de vedere economic, falimentul Investprivatbank-ului ar fi afectat increderea totala a deponentilor fata de restul bancilor, fata de sistemul bancar in intregime. Din punct de vedere politic ar fi suferit imaginea actualei guvernari. Deci riscul era prea mare sa se mearga la o procedura normala de insolvabilitate, de faliment, care dureaza si în timp, si la sigur ca nu s-ar fi terminat nici in 2009, nemaivorbind deja de perioada campaniei electorale.
Elena Cioina: D-le Volnitchi, dar pot fi siguri clientii acestei banci astazi ca-si pot recupera banii, fie ca vor sa-i ridice acum, fie ca vor dori sa-i pastreze la Banca de Economii?
Igor Volnitchi: Sigur ca da. Pentru ca Banca de Economii, trebuie sa ne uitam si la activele si la pasivele ei si la portofoliul de depozite si la portofoliul de creditare si la alti indicatori ai Bancii de Economii, toti sunt destul de buni si inspira incredere si chiar daca Banca acum integral datoriile Investprivatbank-ului – ar putea face fata. Ceea ce spuneam eu in debut era ca acum, intr-o situatie de panica, Banca de Economii s-ar putea pomeni intr-o situatie cand va trebui sa scoata din circuitul financiar, din operatiunile care le face la moment, o suma mult mai mare de bani. Ii va face fata, sunt sigur. Deponentii, judecand dupa indicatorii Bancii de Economii – si cei ai Investprivatbank si cei ai Bancii de Economii – nu ar trebui sa-si faca griji, cu atat mai mult, cred eu, ca Banca Nationala a Moldovei, daca va fi necesar, va interveni cu injectii financiare si va sustine Banca de Economii. Si zic ca nu exista motive pentru ca cineva sa-si faca griji. Pentru moment solutia a fost gasita.
Valeriu Cater: D-le Volnitchi, deci drepturile deponenților, ale clientilor, sunt intr-o masura mai mare sau mai mica, poate chiar integral asa cum spuneti Dvs, aparate. Dar cum ramane cu drepturile actionarilor Investprivatbank-ului, ale proprietarilor acestei banci, pentru ca aveau si ei o suma de bani investita. Ei vor fi intr-un fel sau altul despagubiti sau nu?
Igor Volnitchi: Acestea sunt regulile economiei de piata, caci actionarii, atunci cand pornesc o afacere sau deja o dezvolta, sunt cei care isi asuma anumite riscuri. Pana la urma actionarii sunt cei care se intrunesc in adunari periodice, sunt cei care desemneaza un consiliu de administratie, sunt cei care se implica prin anumite parghii in activitatea organelor de conducere tot de ei puse. Si daca actionarii intr-adevar s-ar putea sa fi fie pagubiti – dar nu s-ar putea, ci asa si, cred eu, pana la urma vor avea de pierdut – este doar riscul pe care si l-au asumat. Este si o consecinta a incapacitatii lor, in special a actionarilor majoritari, de a actiona prin intermediul organelor de conducere pe care le-au instalat in functie in vederea asigurarii eficientei Investprivatbank-ului.
