O săptămână de examene. Unele amânate, multe picate. Cum ne-am obişnuit la fiecare sfârşit de an şcolar, tezele unice din învăţământul secundar sunt mereu o anticipare a scandalurilor legate de admiterea la liceu.
Memoria mereu proaspătă (proaspăt spălată) a fiecărui ministru pare să uite cât de greu e să ţii un secret în România. Astfel, concursurile naţionale de evaluare au mereu un aer caricatural de aranjament, dezechilibru pe gheaţă sau, pur şi simplu, de comedie a erorilor. Subiectele sunt publicate pe Internet cu mult timp înainte ori ajung în mâna presei pe drumul către sălile de concurs, iar rezolvările pot fi cumpărate pentru sume rezonabile chiar din sediul inspectoratelor pe timpul examenului.
Pentru a evita neînţelegerile şi greşelile din anii trecuţi, ministrul i-a cerut şefului Centrului naţional de evaluare să doarmă la birou. Acesta a luat ordinul ad litteram şi s-a culcat pe biroul lui din lemn de nuc. Pentru că sloganul acolo, printre bugetarii cu lefuri de top, este noi dormim, nu muncim. Astfel că şi la teza unică la istorie autorii subiectelor s-au purtat ca nişte corigenţi încurcând definitiv câmpul de luptă al Primului Război Mondial.
Probabil că ar fi trebuit ca şi ministrul să facă de permanenţă la birou, pe parcursul examenelor. Să şi doarmă, dar, mai ales, să vegheze. Însă ministrul educaţiei îşi săpa groapa cu gura, făcând turnee politice în beneficiul candidaţilor PSD la europarlamentare şi a aflat informaţia de la radio. O altă campanie militară eşuată a fost cea susţinut de ministerul apărării care nu a reuşit să convingă consiliul suprem de apărare a ţării că trebuie să arunce la fier vechi o parte din avioanele de luptă, până nu cad toate. Generalii păreau că bat la uşi deschise. Deschise doar cât să doară când li se trântesc în faţă. De, criza!
De altfel, la fier vechi ar trebui să aruncăm şi doctrina militară şi pachetul de legi ale siguranţei naţionale care stau în arhiva preşedinţiei, îmbătrânite înainte de naştere. Dar de ce ne-ar durea criza câtă vreme nu avem program împotriva ei nici acum, în al 12-lea ceas de la declanşare. Iniţial, premierul Boc spunea că legea bugetului de stat conţine principalele măsuri anticriză. Numai că textul legii nu se referea la cele 30 de miliarde de euro împrumut, o primă tranşă din aceştia ajungând, pare-se, în trezoreria băncilor cu capital străin, bani cu care acestea şi-au peticit cuibuşorul de nebunii fiscale din ţara-mamă.
Guvernatorul Băncii Naţionale a României, una dintre puţinele persoane care par să nu-şi uite de sine când vorbesc despre criză, i-a convocat pe bancherii străini să le dea o lecţie de civism, sfătuindu-i să păstreze banii primiţi de la guvern pentru a avea lichidităţi. Aceştia au promis că nu vor mai fi atât de largi la buzunare, însă, până una-alta România a dovedit că e dispusă să împrumute bani pentru ca investitorilor străini să le fie mai bine, chiar dacă zeci de mii de afaceri autohtone mai mici sau mai mari pun lacătul la uşă din pricina majorării taxelor. Nici acest principiu nu era cuprins în legea bugetului de stat. Oricum, s-ar putea să nu mai fie nevoie de program anticriză. Guvernatorul Băncii naţionale este optimist şi crede că vom trece examenul economic în scurtă vreme. Trecute sunt criza cursului de schimb, criza balantei de plati, inflatia, criza capitalului disponibil. Mai avem dificultăţi doar cu creşterea economică.
După multă vreme în care ne-am obişnuit să fim repetenţii clasei ar fi primul concurs pe care-l câştigăm. Alături de Cupa UEFA câştigată de Mircea Lucescu cu ajutorul tenacităţii şi disciplinei jucătorilor de la Şahtior Doneţk.
Memoria mereu proaspătă (proaspăt spălată) a fiecărui ministru pare să uite cât de greu e să ţii un secret în România. Astfel, concursurile naţionale de evaluare au mereu un aer caricatural de aranjament, dezechilibru pe gheaţă sau, pur şi simplu, de comedie a erorilor. Subiectele sunt publicate pe Internet cu mult timp înainte ori ajung în mâna presei pe drumul către sălile de concurs, iar rezolvările pot fi cumpărate pentru sume rezonabile chiar din sediul inspectoratelor pe timpul examenului.
Pentru a evita neînţelegerile şi greşelile din anii trecuţi, ministrul i-a cerut şefului Centrului naţional de evaluare să doarmă la birou. Acesta a luat ordinul ad litteram şi s-a culcat pe biroul lui din lemn de nuc. Pentru că sloganul acolo, printre bugetarii cu lefuri de top, este noi dormim, nu muncim. Astfel că şi la teza unică la istorie autorii subiectelor s-au purtat ca nişte corigenţi încurcând definitiv câmpul de luptă al Primului Război Mondial.
Probabil că ar fi trebuit ca şi ministrul să facă de permanenţă la birou, pe parcursul examenelor. Să şi doarmă, dar, mai ales, să vegheze. Însă ministrul educaţiei îşi săpa groapa cu gura, făcând turnee politice în beneficiul candidaţilor PSD la europarlamentare şi a aflat informaţia de la radio. O altă campanie militară eşuată a fost cea susţinut de ministerul apărării care nu a reuşit să convingă consiliul suprem de apărare a ţării că trebuie să arunce la fier vechi o parte din avioanele de luptă, până nu cad toate. Generalii păreau că bat la uşi deschise. Deschise doar cât să doară când li se trântesc în faţă. De, criza!
De altfel, la fier vechi ar trebui să aruncăm şi doctrina militară şi pachetul de legi ale siguranţei naţionale care stau în arhiva preşedinţiei, îmbătrânite înainte de naştere. Dar de ce ne-ar durea criza câtă vreme nu avem program împotriva ei nici acum, în al 12-lea ceas de la declanşare. Iniţial, premierul Boc spunea că legea bugetului de stat conţine principalele măsuri anticriză. Numai că textul legii nu se referea la cele 30 de miliarde de euro împrumut, o primă tranşă din aceştia ajungând, pare-se, în trezoreria băncilor cu capital străin, bani cu care acestea şi-au peticit cuibuşorul de nebunii fiscale din ţara-mamă.
Guvernatorul Băncii Naţionale a României, una dintre puţinele persoane care par să nu-şi uite de sine când vorbesc despre criză, i-a convocat pe bancherii străini să le dea o lecţie de civism, sfătuindu-i să păstreze banii primiţi de la guvern pentru a avea lichidităţi. Aceştia au promis că nu vor mai fi atât de largi la buzunare, însă, până una-alta România a dovedit că e dispusă să împrumute bani pentru ca investitorilor străini să le fie mai bine, chiar dacă zeci de mii de afaceri autohtone mai mici sau mai mari pun lacătul la uşă din pricina majorării taxelor. Nici acest principiu nu era cuprins în legea bugetului de stat. Oricum, s-ar putea să nu mai fie nevoie de program anticriză. Guvernatorul Băncii naţionale este optimist şi crede că vom trece examenul economic în scurtă vreme. Trecute sunt criza cursului de schimb, criza balantei de plati, inflatia, criza capitalului disponibil. Mai avem dificultăţi doar cu creşterea economică.
După multă vreme în care ne-am obişnuit să fim repetenţii clasei ar fi primul concurs pe care-l câştigăm. Alături de Cupa UEFA câştigată de Mircea Lucescu cu ajutorul tenacităţii şi disciplinei jucătorilor de la Şahtior Doneţk.
