Ziarul conservator britanic “Times” comentează evenimentele din urmă cu două decenii din Polonia sub titlul fără echivoc „Alegerile poloneze de acum 20 de ani au anticipat şi au inspirat o Europă liberă”. “Times” scrie că primele alegeri libere din blocul sovietic de după 1947 au doborât fundamentul comunismului în Europa… A fost momentul când s-a dovedit că aceasta doctrină nu are legitimitate populară”. Iar privind la traseul urmat de polonezi din 1989 încoace, ziarul de dreapta londonez conchide că Polonia este acum o emblemă a progresului, ca şi Ungaria şi Cehia”.
În Cehia, ziarul “Mlada Fronta Dnes” adoptă un ton mult mai temperat, dacă nu chiar uşor ironic, faţă de succesul tranziţiei, şi mai precis faţă de soarta post-comunistă a eroilor “Solidarităţii”. “Solidaritatea poloneză de astăzi? Ca un mariaj după treizeci de ani”, titrează ziarul ceh. Autorul scrie că liderii Solidarităţii, ca Walesa şi Mazowieczki, s-au certat imediat ce li s-a oferit ocazia, iar spiritul discordiei otrăveşte şi relaţiile dintre liderii de astăzi, cu rădăcini în acelaşi 1989, anume preşedintele Kaczinski şi premierul Tusk.
“Mlada Fronta Dnes” citează într-un reportaj de la Varşovia opiniile mai multor polonezi care cred că evenimentele paşnice din 1989 au fost un pic… prea paşnice, pentru că s-au bazat pe dialogul dintre Solidaritatea şi comunişti. În viziunea unor polonezi nemulţumiţi de vremurile noi, asta ar fi permis infiltrarea comuniştilor în noile structuri.
Ziarul “Irish Times” aduce o notă aparte în corul de comentarii pe teme poloneze amintind că în 1989, după alegerile din Polonia, el însuşi a apărut cu titlul “Polonia cea bravă”. Editorii ziarului de la Dublin scriu că sunt mândri şi acum de titlul de acum 20 de ani. Ei notează printre altele, într-o aşa-numită “Scrisoare de la Varşovia”, că unii polonezi îşi amintesc evenimentele de acum 20 de ani într-o lumină mai puţin eroică. Este şi cazul premierului Donald Tusk, care recunoaşte că pe tot parcursul anilor 80 i-a fost frică. Anume, de o eventuală invazie sovietică, de felul celei petrecute în Cehoslovacia anului 1968. Ca şi alte ziare, “Irish Times” notează şi dezamăgirea multor polonezi faţă de situaţia actuală din ţara lor şi întrebările retorice despre ce ar fi trebuit făcut altfel în 1989, pentru ca succesul tranziţiei să fie deplin.
Un alt ziar insular, “The Scotsman”, înregistrează şi el frământările Poloniei de azi, dar scoate în prim plan amintirea momentului istoric din 1989. Malgorzata Niezabitowska, militantă a “Solidarităţii” ajunsă apoi purtător de cuvânt guvernamental, spune că a participa la primele alegeri libere i s-a părut a fi un vis, după atâţia ani de false alegeri, comuniste.
”Krakow Post”, ziar de limbă engleză care apare la Cracovia, metropola culturală din sudul Poloniei, scrie că liderii de astăzi ai ţării ar trebui să dea deoparte pentru o zi, măcar, nesfârşitele lor certuri, şi să-şi amintească semnificaţia alegerilor libere din iunie 1989. Şi mai ales că ele au fost primul semnal al dispariţiei comunismului european. În acest an aniversar, scrie ziarul din Cracovia, zelul evocator al televiziunilor va atinge apogeul în noiembrie, când vom revedea germanii lovind cu târnăcoape hidosul zid de la Berlin. “Dar evenimentul din Germania, crede “Krakow Post” era într-un fel inevitabil, pentru că prima piesă a dominoului căzuse cu câteva luni înainte aici, în Polonia. “
În sfârşit, ziarul de la Varşovia “Gazeta Wyborcza”, el însuşi un simbol al căderii comunismului, a avut astăzi pe prima pagină logo-ul, sau capul ziarului în forma de acum 20 de ani, uşor desuetă în vremea de astăzi a designului fără cusur, computerizat. Redactorul-şef al “Gazetei”, Adam Michnik, fost lider al dizidenţei anticomuniste, face aluzie şi el la învrăjbirea liderilor democratici de azi, dar adaugă că anul 1989 a arătat că “lucrurile care îi unesc pe polonezi sunt mai puternice decât cele care îi dezbină.” “În 1989, continuă Michnik, polonezii au arătat lumii latura cea mai bună a caracterului lor, curajul şi toleranţa. A fost imaginea unei naţiuni care reuşeşte să se schimbe în bine. Poate că acel moment a durat prea puţin, dar suficient ca să ne dea dreptul ca acum, după douăzeci de ani, să fim mândri de noi”.
În Cehia, ziarul “Mlada Fronta Dnes” adoptă un ton mult mai temperat, dacă nu chiar uşor ironic, faţă de succesul tranziţiei, şi mai precis faţă de soarta post-comunistă a eroilor “Solidarităţii”. “Solidaritatea poloneză de astăzi? Ca un mariaj după treizeci de ani”, titrează ziarul ceh. Autorul scrie că liderii Solidarităţii, ca Walesa şi Mazowieczki, s-au certat imediat ce li s-a oferit ocazia, iar spiritul discordiei otrăveşte şi relaţiile dintre liderii de astăzi, cu rădăcini în acelaşi 1989, anume preşedintele Kaczinski şi premierul Tusk.
“Mlada Fronta Dnes” citează într-un reportaj de la Varşovia opiniile mai multor polonezi care cred că evenimentele paşnice din 1989 au fost un pic… prea paşnice, pentru că s-au bazat pe dialogul dintre Solidaritatea şi comunişti. În viziunea unor polonezi nemulţumiţi de vremurile noi, asta ar fi permis infiltrarea comuniştilor în noile structuri.
Ziarul “Irish Times” aduce o notă aparte în corul de comentarii pe teme poloneze amintind că în 1989, după alegerile din Polonia, el însuşi a apărut cu titlul “Polonia cea bravă”. Editorii ziarului de la Dublin scriu că sunt mândri şi acum de titlul de acum 20 de ani. Ei notează printre altele, într-o aşa-numită “Scrisoare de la Varşovia”, că unii polonezi îşi amintesc evenimentele de acum 20 de ani într-o lumină mai puţin eroică. Este şi cazul premierului Donald Tusk, care recunoaşte că pe tot parcursul anilor 80 i-a fost frică. Anume, de o eventuală invazie sovietică, de felul celei petrecute în Cehoslovacia anului 1968. Ca şi alte ziare, “Irish Times” notează şi dezamăgirea multor polonezi faţă de situaţia actuală din ţara lor şi întrebările retorice despre ce ar fi trebuit făcut altfel în 1989, pentru ca succesul tranziţiei să fie deplin.
Un alt ziar insular, “The Scotsman”, înregistrează şi el frământările Poloniei de azi, dar scoate în prim plan amintirea momentului istoric din 1989. Malgorzata Niezabitowska, militantă a “Solidarităţii” ajunsă apoi purtător de cuvânt guvernamental, spune că a participa la primele alegeri libere i s-a părut a fi un vis, după atâţia ani de false alegeri, comuniste.
”Krakow Post”, ziar de limbă engleză care apare la Cracovia, metropola culturală din sudul Poloniei, scrie că liderii de astăzi ai ţării ar trebui să dea deoparte pentru o zi, măcar, nesfârşitele lor certuri, şi să-şi amintească semnificaţia alegerilor libere din iunie 1989. Şi mai ales că ele au fost primul semnal al dispariţiei comunismului european. În acest an aniversar, scrie ziarul din Cracovia, zelul evocator al televiziunilor va atinge apogeul în noiembrie, când vom revedea germanii lovind cu târnăcoape hidosul zid de la Berlin. “Dar evenimentul din Germania, crede “Krakow Post” era într-un fel inevitabil, pentru că prima piesă a dominoului căzuse cu câteva luni înainte aici, în Polonia. “
În sfârşit, ziarul de la Varşovia “Gazeta Wyborcza”, el însuşi un simbol al căderii comunismului, a avut astăzi pe prima pagină logo-ul, sau capul ziarului în forma de acum 20 de ani, uşor desuetă în vremea de astăzi a designului fără cusur, computerizat. Redactorul-şef al “Gazetei”, Adam Michnik, fost lider al dizidenţei anticomuniste, face aluzie şi el la învrăjbirea liderilor democratici de azi, dar adaugă că anul 1989 a arătat că “lucrurile care îi unesc pe polonezi sunt mai puternice decât cele care îi dezbină.” “În 1989, continuă Michnik, polonezii au arătat lumii latura cea mai bună a caracterului lor, curajul şi toleranţa. A fost imaginea unei naţiuni care reuşeşte să se schimbe în bine. Poate că acel moment a durat prea puţin, dar suficient ca să ne dea dreptul ca acum, după douăzeci de ani, să fim mândri de noi”.
