Se pare că experimentele nucleare ale regimului nord-coreean n-au speriat prea tare autorităţile de la Chişinău. Adevărat că Moldova şi-a exprimat îngrijorarea, semnînd, alături de alte state, o declaraţie comună a Uniunii Europene. Dar o voce distinctă, deosebită, răspicată, a Republicii Moldova nu s-a făcut auzită.
Pe de o parte, sîntem prea departe de Coreea de Nord ca să ieşim în evidenţă. Dar pe de altă parte, se ştie că distanţele nu mai contează în cazul izbucnirii unui război nuclear nimicitor. Fireşte, vocea noastră nu e cea mai viguroasă şi de aceea, mici fiind, e normal să luăm atitudine, în ceea ce priveşte problemele globale, împreună cu actorii politici mai impozanţi.
Aici s-ar impune o precizare, după părerea mea. Deşi Moldova e mică, vocea ei distinctă răsună răspicat şi ajunge pînă la Bruxelles cînd i se pare că România zdruncină statalitatea moldovenească. Ţările mari o aud atunci şi iau în discuţie temerile ei. De ce dar nu s-ar auzi şi temerea distinctă a Moldovei legată de exploziile nucleare nord-coreene? Oare proliferarea armelor atomice nu poate periclita statalitatea moldovenească tînără?
Unde mai pui că ar mai exista, la rigoare, nişte premise pentru ca R. Moldova să formuleze o atitudine distinctă. Prima e aceea că şi interesele Moldovei se extind oarecum pînă la frontierele nord-coreene. Alături se află ţările - prietene Rusia şi China, dar şi Mongolia cu care colaborăm fructuos, potrivit mesajelor de felicitare anuale adresate de guvernanţii noştri autorităţilor mongole. De asemenea, vocea distinctă, ritoasă, a Moldovei mici, guvernată de un partid comunist, de stînga, ar putea să impresioneze Coreea de Nord într-o măsură mai mare chiar decît vocile unite ale ţărilor mari.
Îmi amintesc că acum cîţiva ani, nişte membri ai PCRM au vizitat Coreea de Nord şi în paginile ziarului partidului de guvernămînt “Comunistul” apăruse un articol entuziast despre realitatea nord-coreeană. Cum li se pare oare această realitate acum?
Pe de o parte, sîntem prea departe de Coreea de Nord ca să ieşim în evidenţă. Dar pe de altă parte, se ştie că distanţele nu mai contează în cazul izbucnirii unui război nuclear nimicitor. Fireşte, vocea noastră nu e cea mai viguroasă şi de aceea, mici fiind, e normal să luăm atitudine, în ceea ce priveşte problemele globale, împreună cu actorii politici mai impozanţi.
Aici s-ar impune o precizare, după părerea mea. Deşi Moldova e mică, vocea ei distinctă răsună răspicat şi ajunge pînă la Bruxelles cînd i se pare că România zdruncină statalitatea moldovenească. Ţările mari o aud atunci şi iau în discuţie temerile ei. De ce dar nu s-ar auzi şi temerea distinctă a Moldovei legată de exploziile nucleare nord-coreene? Oare proliferarea armelor atomice nu poate periclita statalitatea moldovenească tînără?
Unde mai pui că ar mai exista, la rigoare, nişte premise pentru ca R. Moldova să formuleze o atitudine distinctă. Prima e aceea că şi interesele Moldovei se extind oarecum pînă la frontierele nord-coreene. Alături se află ţările - prietene Rusia şi China, dar şi Mongolia cu care colaborăm fructuos, potrivit mesajelor de felicitare anuale adresate de guvernanţii noştri autorităţilor mongole. De asemenea, vocea distinctă, ritoasă, a Moldovei mici, guvernată de un partid comunist, de stînga, ar putea să impresioneze Coreea de Nord într-o măsură mai mare chiar decît vocile unite ale ţărilor mari.
Îmi amintesc că acum cîţiva ani, nişte membri ai PCRM au vizitat Coreea de Nord şi în paginile ziarului partidului de guvernămînt “Comunistul” apăruse un articol entuziast despre realitatea nord-coreeană. Cum li se pare oare această realitate acum?
