Joi, presedintele Statelor Unite Barack Obama urmeaza sa rosteasca un discurs anticipat inca din campania electorala. El se va adresa din Egipt, lumii musulmane.
Egiptul – tara aleasa pentru discurs—are o semnificatie speciala, in aceasta privinta. In iulie 2005, secretarul de stat de la vremea respectiva, Condoleezza Rice surprindea opinia publica, declarind la Cairo ca timp prea indelungat Statele Unite au urmarit stabilitatea cu pretul democratiei, in Orientul Mijlociu si ca de fapt nu au obtinut nici una nici cealalta. Doamna Rice continua ca a venit vremea ca “domnia legii sa inlocuiasca conducerea prin decrete”.
In Egipt, acel discurs si asa numita Agenda a Libertatii, a administratie Bush au avut intr-o prima faza, un efect. Liderul care a condus cu mina forte tara timp de decenii, Hosni Mubarak a permis reforme, cel putin la nivel local. Dar una dintre consecinte a fost ca, la fel cum s-a intimplat si-n Liban sau in teritoriile palestiniene—progresul democratic a dus la victorii electorale ale gruparilor islamiste radicale. Acestea sint inamicii stabilitatii despre care vorbea Condoleezza Rice si motivul invocat de obicei de lideri autocrati din regiune pentru a mentine politici dure. Ceea ce s-a si intimplat in Egipt, unde fortele de securitate au intervenit.
De teama sa nu piarda un aliat pretios in Orientul Mijlociu, administratia Bush a reactionat timid si se poate spune ca Egiptul a fost inceputul si sfirsitul campaniei pentru promovarea democratiei in lume. Acum la conducerea Statelor Unite este Barack Obama. Biografia sa demonstreaza ca este un om care intelege foarte bine consecintele absentei libertatii, in tari aflate in dezvoltare. Pe de alta parte insa, Barack Obama este adeptul realismului, apropiat celui practicat de primul presedinte Bush, sfatuit la vremea respectiva de Brent Scowcroft. Ce le va spune Obama egiptenilor despre viitorul politic al tarii lor si al regiunii pe ansamblu ramine de vazut. In campanie el a vorbit pe larg despre importanta democratiei si libertatii. Dar retorica sa nu a avut conotatiile misionare ale predecesorului sau.
De cind a devenit presedinte, Barack Obama a incercat sa mentina un echilibru intre retorica idealista si realismul, care se doreste amprenta administratiei sale. O parte a explicatiei este ca inceputul sau de mandat este marcat de spinoase prioritati, in principal criza economica. In acest context, criticii spun ca agenda democratiei si drepturilor omului nu pare prioritara. Adevarul este probabil ca Obama incearca sa gaseasca o cale proprie, pornind de la premiza ca cele anterioare –si in special abordarea agresiva si unilaterala a lui Bush—au esuat.
Egiptul – tara aleasa pentru discurs—are o semnificatie speciala, in aceasta privinta. In iulie 2005, secretarul de stat de la vremea respectiva, Condoleezza Rice surprindea opinia publica, declarind la Cairo ca timp prea indelungat Statele Unite au urmarit stabilitatea cu pretul democratiei, in Orientul Mijlociu si ca de fapt nu au obtinut nici una nici cealalta. Doamna Rice continua ca a venit vremea ca “domnia legii sa inlocuiasca conducerea prin decrete”.
In Egipt, acel discurs si asa numita Agenda a Libertatii, a administratie Bush au avut intr-o prima faza, un efect. Liderul care a condus cu mina forte tara timp de decenii, Hosni Mubarak a permis reforme, cel putin la nivel local. Dar una dintre consecinte a fost ca, la fel cum s-a intimplat si-n Liban sau in teritoriile palestiniene—progresul democratic a dus la victorii electorale ale gruparilor islamiste radicale. Acestea sint inamicii stabilitatii despre care vorbea Condoleezza Rice si motivul invocat de obicei de lideri autocrati din regiune pentru a mentine politici dure. Ceea ce s-a si intimplat in Egipt, unde fortele de securitate au intervenit.
De teama sa nu piarda un aliat pretios in Orientul Mijlociu, administratia Bush a reactionat timid si se poate spune ca Egiptul a fost inceputul si sfirsitul campaniei pentru promovarea democratiei in lume. Acum la conducerea Statelor Unite este Barack Obama. Biografia sa demonstreaza ca este un om care intelege foarte bine consecintele absentei libertatii, in tari aflate in dezvoltare. Pe de alta parte insa, Barack Obama este adeptul realismului, apropiat celui practicat de primul presedinte Bush, sfatuit la vremea respectiva de Brent Scowcroft. Ce le va spune Obama egiptenilor despre viitorul politic al tarii lor si al regiunii pe ansamblu ramine de vazut. In campanie el a vorbit pe larg despre importanta democratiei si libertatii. Dar retorica sa nu a avut conotatiile misionare ale predecesorului sau.
De cind a devenit presedinte, Barack Obama a incercat sa mentina un echilibru intre retorica idealista si realismul, care se doreste amprenta administratiei sale. O parte a explicatiei este ca inceputul sau de mandat este marcat de spinoase prioritati, in principal criza economica. In acest context, criticii spun ca agenda democratiei si drepturilor omului nu pare prioritara. Adevarul este probabil ca Obama incearca sa gaseasca o cale proprie, pornind de la premiza ca cele anterioare –si in special abordarea agresiva si unilaterala a lui Bush—au esuat.
