Arareori un eveniment din viața muzicală internațională a șocat în așa măsură și a făcut să se scrie despre el atît de mult pe cît s-a întîmplat zilele trecute la anunțul că una din cele mai faimoase orchestre simfonice din Statele Unite, cea de la Philadelphia, s-a declarat falită sau, mai exact, s-a pus sub protecția capitolului 11 din legea americană referitoare la falimente.
Cultură și politică: o mare orchestră în fața falimentului
Capitolul amintit de lege permite unei întreprinderi aflată în dificultate financiară să continue să funcționeze normal, lăsîndu-i-se timpul de a ajunge la o înțelegere cu creditorii ei.
Potrivit direcției orchestrei, formațiunea se confruntă la ora actuală cu un deficit structural de 14,5 milioane de dolari și fără un plan serios de restructurare, nu va mai fi capabilă să funcționeze la încheierea stagiunii în curs. Iar după opinia lui Peter Dobin, critic muzical la Philadelphia Inquirer „nici un filantrop sau donator nu va fi interesat de orchestră în lipsa unui plan de redresare că să se mențină nivelul și calitatea muzicală actuală”. Dacă este prima mare orchestră americană care își declară falimentul, afirmă același cunoscător, „nu este singura orchestră care operează cu un deficit atît de ridicat”. Mesajul pe care îl trimite Philadelphia este că „s-a modificat nu numai ecuația economică, dar și că, într-o multitudine de situații, ea nu mai funcționează”.
Pentru dirijorul Charles Dutoit, actualul conducător al Orchestrei, pînă anul viitor cînd ar urma să preia conducerea tînărul de mare talent Yannick Nezet-Seguin, situația apare catastrofală: „Mă simt depășit și oripilat de evenimentele ultimelor zile; pentru moment sînt lipsit de voce...”, le scria Dutoit muzicienilor săi.
Deficitul actual ar fi urmarea unei diminuări a vînzărilor de bilete și a donațiilor filantropice, la care s-ar adăuga transferurile la fondul de pensii a sumelor decise de angajați. Sumele alocate fondului de pensii ar fi urcat de la 9,8 la 18,9 milioane, în timp ce veniturile ar fi scăzut de la 53,1 la 29 de milioane în stagiunea 2008-2009. Se adaugă costurile masive ale întreținerii și închirierii noii săli de concerte a Orchestrei, la Centrul Kimmel, inaugurat în 2001.
Primarul Philadelphiei a declarat între timp că „subiectul este foarte, foarte important pentru oraș și ne vom concentra atenția asupra lui deoarece Orchestra Philadelphia este de o importanță vitală pentru spiritul, alimentarea și calitatea vieții în Philadelphia și în regiunea din jurul ei”.
Un plan de redresare presupune reconsiderarea contractului de închiriere cu Centrul Kimmel și, mai ales, negocierea unui nou contract de muncă pentru muzicieni, sub supravegherea tribunalului. Nu este însă deloc cert că sindicatele vor accepta anularea actualului plan de pensii. Muzicienii afirmă că au făcut deja concesii importante pentru activitățile neplătite, peste normă, și extra-servicii, și că ultima lor propunere era de natură să salveze 12 milioane de dolari, urmare a concesiilor privind pensiile și salariile.
Pe un fundal intern și internațional dominat de incertitudine și pesimism, ultima voce auzită este cea a directorului diviziei de muzică simfonică din Federația Americană a Muzicienilor. Christopher Durham, citat de Philadelphia Inquierer, spunea că există precedente de tulburențe economice pe care alte mari orchestre ca Los Angeles, San Francisco, New York etc. le-au depășit și că suma aproape dublă anunțată de Filarmonica din New York, față de suma propusă inițial de 50 de milioane, este „mărturia importanței culturii și a unei echipe de conducere profesionistă și dedicată culturii”.
