Lipsa locurilor de muncă – tema principală a campaniei locale în satul Bursuc

La prima vedere satul Bursuc pare o localitate ca multe altele, deşi prima săteancă pe care am întâlnit-o la marginea localităţii, Antonina Bogdan, îmi spune că voi găsi cu greu interlocutori.

Campanie electorală la Bursuc

- „Nu are lumea ce lucra. Care îs la Italia, trăiesc ca oamenii, dar care îs la Bursuc, şed acasă şi cine le dă? E greu la Bursuc… da nu numai la Bursuc, peste tot e greu acum. Mai ales tineretul nu are de lucru, câte trei luni se duc în Ucraina, la Moscova. Se duc şi lucrează ş-apoi vin tot la Bursuc şi mănâncă banii.”

O rog pe Antonina Bogdan să-mi arate locul unde sătenii, vorba ei, îşi „mănâncă banii”. Mă îndrumă spre barul de la colţul străzii. Acolo îl întâlnesc pe Andrei de 29 de ani, care îmi spune că, spre deosebire de majoritatea sătenilor, e un norocos pentru că şi-a găsit de lucru în Bursuc:

- „Trebuie schimbări, trebuie de făcut ceva. Parlamentul acesta să pună oamenii să lucreze, nu să se ducă peste hotare, rămân copiii fără mamă, fără tată, fără… Eu mi-am găsit aici oleacă de lucru şi abia m-am aranjat. Bani nu prea ies aici, cu ziua nu faci nimic. Faci o sută de lei pe zi.
- E puţin?
- Foarte puţin, nici lumina nu o plăteşti, nici telefonul care îl consumi”.

Valeriu Bulmez, un alt sătean din Bursuc, îmi spune că este în căutarea unui loc de muncă:

- „Iaca eu la birjă acum m-am pus. Pe data de 18 mă duc iarăşi să mă iscălesc. Ne-au dat afară de la detaşamentul de pază parlamentară unde am lucrat cinci ani de zile şi ne pare rău. E tare greu la noi, nu-i un zavod, pentru că de ce? Pentru că e satul.. cum să vă spun? Vedeţi şi dumneavoastră... fiecare se duce peste hotare, dar şi de peste hotare degrabă au să vină acasă că nu au încotro.”

Spre deosebire de ceilalţi săteni, Valeriu Bulmez este mai îngăduitor cu primarul satului:

- „Nu are putinţă primăria, la noi primarul îi bun, face drumurile, face tot şi poate a da Domnul să îl alegem şi a doua oară, că este independent. ”

Lângă o fântână din sat am stat de vorbă şi cu pensionara Larisa Roşeţ. Femeia îmi spune că sătenii „şi-ar fi luat lumea în cap”, după ce guvernanţii i-ar fi lăsat fără locuri de muncă:

- „De-amu noi bătrânii mai primim câte oleacă de pensie, dar pentru tineret e foarte greu cu dânşii în sat. Nici club nu-i, nici nică. La şcoală se îngrămădesc când e vreo sobranie şi asta-i. Dacă a fi să se deschidă cumva cu cusutul, ca să deschidă un atelier măcar de 50 de femei, că spuneau că au mai fost cu alegerile. Întreprinzători cum sânt, ar fi să deschidă un atelier ceva sau chiar şi pentru încălţări să le dreagă şi nu-i nimic în sat.”

Dar cine ar fi în stare să deschidă locuri de muncă la sate? Este întrebarea pe care am adresat-o coordonatoarei de proiecte rurale la Institutul „Viitorul”, Olesea Cruc:

- „La nivel local foarte multe depind şi de primar, dar în mare măsură deschiderea noilor locuri de muncă depinde şi de activismul oamenilor. Mă refer la afaceri mici - o brutărie, o frizerie, o seră. În cazul dat rolul unui primar ar fi să creeze şi condiţii favorabile pentru dezvoltarea acestor afaceri. În multe localităţi există încăperi neutilizate care pot fi date în arendă cu un venit şi pentru autorităţile locale. La activităţi de genul acesta mă refer.”

Noi locuri de muncă ar putea fi deschise şi cu ajutorul banilor trimişi de sătenii plecaţi la muncă peste hotare, mai spune Olesea Cruc. Este în puterea primarului, spune experta, să îndrepte banii dinspre consum spre investiţii.