Dacă cineva m-ar fi întrebat pînă deunăzi ce legătură are R. Moldova cu cercetarea cosmosului, aş fi bolovănit ochii cu certitudine. Simpla alăturare a cuvintelor “Moldova” şi “cosmos” mi se părea halucinantă, fantastică.
Ei bine, realitatea mi-a depăşit puterea de imaginaţie. Aflu că matematicianul moldovean Boris Rîbakin a fost medaliat pentru cercetări în mecanică şi cosmos de Comitetul Naţional pentru Mecanică Teoretică şi Aplicată din Rusia. Savantul din R. Moldova e preocupat, între altele, de soluţionarea problemelor astrofizicii prin modelarea matematică a colapsului stelar supernova.
La fel de mirat am fost acum cîteva luni, cînd aflasem că Moldova are savanţi preocupaţi de cercetările în domeniul nanotehnologiilor.
Mi se pare un fapt cu totul deosebit acela să perseverezi în asemenea domenii importante ale ştiinţei într-o ţară săracă, care nu mai poate scăpa de mocirla tranziţiei, într-o ţară în care satele nu au canalizare. Prin faptul că îşi văd de treabă, că nu au abandonat dificila muncă ştiinţifică, în ciuda salariilor mici şi a perspectivelor nesigure, aceşti savanţi sfidează în fapt tranziţia şi merită tot respectul concetăţenilor. Chiar dacă punerea în practică a realizărilor lor aici, în Moldova, e deocamdată o ficţiune. Mi se pare un adevărat miracol simpla lor prezenţă aici, în acest spaţiu părăsit de atîta lume.
Nu am pîrghii, fireşte, să-i ajut din punct de vedere financiar. Dar, în calitatea mea de ziarist, consider că despre ei ar trebui să se vorbească mai mult. Mai mult poate decît despre politicienii blazaţi, vedetele recente şi oamenii-de-curînd-înavuţiţi, promovaţi cu surle şi trîmbiţe, pînă la saţietate, de o bună parte a mass-mediei autohtone.
Ei bine, realitatea mi-a depăşit puterea de imaginaţie. Aflu că matematicianul moldovean Boris Rîbakin a fost medaliat pentru cercetări în mecanică şi cosmos de Comitetul Naţional pentru Mecanică Teoretică şi Aplicată din Rusia. Savantul din R. Moldova e preocupat, între altele, de soluţionarea problemelor astrofizicii prin modelarea matematică a colapsului stelar supernova.
La fel de mirat am fost acum cîteva luni, cînd aflasem că Moldova are savanţi preocupaţi de cercetările în domeniul nanotehnologiilor.
Mi se pare un fapt cu totul deosebit acela să perseverezi în asemenea domenii importante ale ştiinţei într-o ţară săracă, care nu mai poate scăpa de mocirla tranziţiei, într-o ţară în care satele nu au canalizare. Prin faptul că îşi văd de treabă, că nu au abandonat dificila muncă ştiinţifică, în ciuda salariilor mici şi a perspectivelor nesigure, aceşti savanţi sfidează în fapt tranziţia şi merită tot respectul concetăţenilor. Chiar dacă punerea în practică a realizărilor lor aici, în Moldova, e deocamdată o ficţiune. Mi se pare un adevărat miracol simpla lor prezenţă aici, în acest spaţiu părăsit de atîta lume.
Nu am pîrghii, fireşte, să-i ajut din punct de vedere financiar. Dar, în calitatea mea de ziarist, consider că despre ei ar trebui să se vorbească mai mult. Mai mult poate decît despre politicienii blazaţi, vedetele recente şi oamenii-de-curînd-înavuţiţi, promovaţi cu surle şi trîmbiţe, pînă la saţietate, de o bună parte a mass-mediei autohtone.
