Majoritatea occidentalilor nu erau obisnuiti cu o viata pe sponci, frugala, cum s-au invatat sa traiasca vreme de decenii, sub comunism, est-europenii. Criza i-a invatat insa pe multi sa nu mai fie jenati, atunci cand merg la restaurant, sa ceara sa ia acasa bucata de carne ramasa nemancata. Am vazut asta de mai multe ori recent, si oamenii respectivi nici macar nu se cazneau sa spuna ca e pentru caine. Pur si simplu rugau chelnerul sa le ambaleze ce ramasese. Oamenii au devenit nervosi, nu mai stau la rand, ba chiar pana si la magazinul alimentar incearca sa treaca in fata. La cozile din magazine, femeile gravide incep sa aiba din ce in ce mai putin succes, unele nici macar nu mai incearca sa fie lasate sa treaca in fata.
Am mai vazut o asemenea atitudine: era acum aproape 20 de ani, la inceputul primului razboi din golf, cand Bush tatal, atacand Irakul, explicase ca Sadam Husein detinea a doua –sau a treia, nu are importanta- armata din lume in termeni numerici, sau de performanta, si ca rachetele lui puteau atinge Europa occidentala. Pe atunci Radio Europa Libera era bazat la München, in Germania. In ziua in care coalitia occidentala a atacat Irakul, m-am dus la enormul super-magazin langa care locuiam si am remarcat ca multe rafturi erau goale, ceea ce nu mai vazusem niciodata. Erau goale in special rafturile de ulei, zahar si faina. Cum tocmai asta imi trebuia, am iesit, voind sa merg la alt magazin, si atunci am remarcat enorma coada care se formase la casa, si mai ales faptul ca fiecare cumparator avea carucioarele umplute cu munti de conserve si alte alimente preparate, dar mai ales zahar, faina si ulei. Oamenii se impingeau si erau nervosi. La intrebarea mea mirata: ce se intampla? – cei care au catadixit sa raspunda mi-au explicat ca unui arierat ca a inceput razboiul si ca rachetele lui Sadam pot atinge Münchenul.
Ceva asemenator se intampla astazi, numai ca acum oamenii nu mai au la dispozitie un inamic usor de identificat, acum e de vina “criza”!… In asemenea momente se intrevede un paradox: in situatii de criza occidentul e mai fragil decat est-europenii. In occident nu mai exista decat in putine locuri acea solidaritate tribala, clanica, pe care se pot baza cei aflati la nevoie. In vest, chiar si cei care au o ruda la tara nu se pot astepta ca respectiva ruda sa le trimita o jumatate de porc in caz de nevoie. In occident practic nimeni nu merge la vecin sa ceara imprumut putina cafea sau unt in caz de nevoie. Poate daca ne-am gandi la asta mai des am vedea ca nu totul este negru in partea noastra, rasariteana, a Europei, si ca o retea de solidaritate umana face deja cat jumatate din bunastare.
Am mai vazut o asemenea atitudine: era acum aproape 20 de ani, la inceputul primului razboi din golf, cand Bush tatal, atacand Irakul, explicase ca Sadam Husein detinea a doua –sau a treia, nu are importanta- armata din lume in termeni numerici, sau de performanta, si ca rachetele lui puteau atinge Europa occidentala. Pe atunci Radio Europa Libera era bazat la München, in Germania. In ziua in care coalitia occidentala a atacat Irakul, m-am dus la enormul super-magazin langa care locuiam si am remarcat ca multe rafturi erau goale, ceea ce nu mai vazusem niciodata. Erau goale in special rafturile de ulei, zahar si faina. Cum tocmai asta imi trebuia, am iesit, voind sa merg la alt magazin, si atunci am remarcat enorma coada care se formase la casa, si mai ales faptul ca fiecare cumparator avea carucioarele umplute cu munti de conserve si alte alimente preparate, dar mai ales zahar, faina si ulei. Oamenii se impingeau si erau nervosi. La intrebarea mea mirata: ce se intampla? – cei care au catadixit sa raspunda mi-au explicat ca unui arierat ca a inceput razboiul si ca rachetele lui Sadam pot atinge Münchenul.
Ceva asemenator se intampla astazi, numai ca acum oamenii nu mai au la dispozitie un inamic usor de identificat, acum e de vina “criza”!… In asemenea momente se intrevede un paradox: in situatii de criza occidentul e mai fragil decat est-europenii. In occident nu mai exista decat in putine locuri acea solidaritate tribala, clanica, pe care se pot baza cei aflati la nevoie. In vest, chiar si cei care au o ruda la tara nu se pot astepta ca respectiva ruda sa le trimita o jumatate de porc in caz de nevoie. In occident practic nimeni nu merge la vecin sa ceara imprumut putina cafea sau unt in caz de nevoie. Poate daca ne-am gandi la asta mai des am vedea ca nu totul este negru in partea noastra, rasariteana, a Europei, si ca o retea de solidaritate umana face deja cat jumatate din bunastare.
