Asceastă pasiune e, de fapt, un atuomatism şi se amestecă în mai toate situaţiile vieţii obişnuite: în relaţia sumară cu vecinii, în contactele normale sau anormale cu poliţia, gardienii de trafic, în prezenţa scurtă a poştaşilor sau a controlorilor de bilete. În toate aceste situaţii, părţile apasă pe o pedală asunsă şi încep să emită, fără probleme, banalităţi pozitive despre vreme, mersul lumii, sănătate, soţi, soţii şi copii.
Recordul e stabilit, fără greş, la coadă, în orice magazin, tutungerie sau la orice casă de bilete. E un obicei enervant, adesea insuportabil care pare să se adîncească odată cu alungirea cozii. Cu cît aşteaptă mai multe persoane, cu atît mai mult se simt datori casierul şi cumpărătorul să facă un schimb prelungit de amabilităţi şi întrebări fără obiectiv: „ Frumoasă zi, nu? Da, chiar foarte drumoasă! Făcută pentru o plimbare! Exact dar te poţi ocupa şi de casă! Niciodată nu e timp de aşa ceva! Te poţi folosi de weekend-uri! Da, dar nu vi se pare că plouă tot mai des exact cînd ai zi liberă? A, ba da dar atunci se poate vedea un film. Eu prefer să mă duc la ...” şi discuţia continuă, în timp ce oamenii de la coadă suferă stoic.
Dacă sînt tot englezi, par să trăiască acea satisfacţie nemărturisită pe care o aduce garanţia că lumea merge exact cum trebuie. Dacă nu sînt englezi se agită degeaba. Nimeni nu va cuteza să întrerupă flecăreala. Dintr-un motiv simplu: discuţiile fără rost sînt, la englezi, un fel de a confirma că rutina plicitiseşte dar e de preferat surprizei şi agitaţiilor istoriei.
Recordul e stabilit, fără greş, la coadă, în orice magazin, tutungerie sau la orice casă de bilete. E un obicei enervant, adesea insuportabil care pare să se adîncească odată cu alungirea cozii. Cu cît aşteaptă mai multe persoane, cu atît mai mult se simt datori casierul şi cumpărătorul să facă un schimb prelungit de amabilităţi şi întrebări fără obiectiv: „ Frumoasă zi, nu? Da, chiar foarte drumoasă! Făcută pentru o plimbare! Exact dar te poţi ocupa şi de casă! Niciodată nu e timp de aşa ceva! Te poţi folosi de weekend-uri! Da, dar nu vi se pare că plouă tot mai des exact cînd ai zi liberă? A, ba da dar atunci se poate vedea un film. Eu prefer să mă duc la ...” şi discuţia continuă, în timp ce oamenii de la coadă suferă stoic.
Dacă sînt tot englezi, par să trăiască acea satisfacţie nemărturisită pe care o aduce garanţia că lumea merge exact cum trebuie. Dacă nu sînt englezi se agită degeaba. Nimeni nu va cuteza să întrerupă flecăreala. Dintr-un motiv simplu: discuţiile fără rost sînt, la englezi, un fel de a confirma că rutina plicitiseşte dar e de preferat surprizei şi agitaţiilor istoriei.
