Linkuri accesibilitate

Spectacolul Romeo şi Julieta regizat de Chris Nedea


Dumitru Crudu
Dumitru Crudu

Breaking from ancient grudge to new mutiny

Concepţia cu care a pornit la drum regizorul Chris M. Nedea a fost cu totul alta decît cea pe care am descifrat-o în ţesătura spectacolului Romeo şi Julieta, premiera căruia a avut loc la sfîrşitul săptămînii trecute. Iniţial, regizorul clujean se gîndise să-l moldovenizeze pe Shakespeare şi să adapteze arhimontata tragedie realităţilor de pe malul Bîcului.

În prima versiune, spectacolul îşi propunea să refacă epoca declinului imperiului sovietic atunci cînd tensiunile interetnice atinseseră o amploare fără precedent, făcînd nenumărate victime în taberele care se confruntau, direct sau indirect, în parlament sau pe străzile oraşului. În această variantă, Romeo era rus şi Julieta era româncă şi, respectiv, se trăgeau din două familii rivale, una românească şi alta rusească, ce se duşmăneau din vremuri imemoriale.


Cei doi tineri orbiţi de dragoste vorbeau într-o aculalie: el i se adresa în rusă, ea îi răspundea în română, dar se înţelegeau perfect, sărind, rînd pe rînd, peste toate obstacolele lingvistice ce stăteau în calea dragostei lor înflăcărate. Un asemenea Shakespeare, adaptat realităţilor interetnice de la începutul anilor 90, ar fi putut, fireşte, surprinde.

Şi, totuşi, cu toate că succesul îi era ca şi asigurat, aproape în ultimul moment, regizorul a sărit într-un alt tramvai, renunţînd la această viziune regizorală proaspătă şi incitantă în favoarea unei piste extrem de spectaculoase, dar deja bătătorite, în care capii celor două familii cîrcotaşe erau mafioţi. Cu toate că această versiune scenică finală e dinamică şi alertă, nu poate să nu ne amintească de un film contemporan celebru, rezolvat într-o cheie similară.

Nimic nu ne mai trimite spre realităţile din Chişinău, iar spectacolul pare a fi de oriunde şi în acelaşi timp din nicăieri. Păcat, pentru că ar fi putut fi un spectacol mare. Dar aşa e doar un spectacol bun.
Previous Next

XS
SM
MD
LG