Cum pot depune transnistrenii plîngeri la CEDO?

Doamnelor si domnilor, bună ziua, sunt Viorica Zaharia, prezentatoarea emisiunii Dialoguri, 15 minute cu Radio Europa Liberă.

Mai întâi un buletin de ştiri, prezentat de Radu Benea.

Consiliul de Miniştri al Uniunii Europene a prelungit cu încă un an interdicţia pentru un şir de conducători din adminsitraţia transnistreană de a intra în ţările Uniunii Europene. Lista persoanelor cu interdicţie începe cu liderul Igor Smirnov, care este urmat de unii deputaţi, miniştri, procurori, unii şefi ai administraţiilor locale. Uniunea Europeană a început să stabilească asemenea interdicţii din anul 2003. La această decizie au subscris ulterior, Statele Unite, Georgia şi Turcia.
Ca răspuns la ultima prelungire a interdicţiei UE, autoritatea de la Tiraspol responsabilă de politica externă a regiunii transnistrene, a difuzat săptămâna trecută o declaraţie în care afirmă că îşi rezervă dreptul să ia măsuri de răspuns, însă nu precizează care ar putea fi acestea. Anterior, Tiraspolul a interzis intrarea in regiune a conducătorilor republicii Moldova.

///

În unele raioane ale regiunii transnistrene pensiile încep să fie achitate cu întârzieri de 4-8 zile, au anunţat, citaţi de agenţia Novâi Reghion, responsabili din serviciul de presă al liderului transnistrean Igor Smirnov. Potrivit lor, întârzierea este o consecinţă a scăderii nivelului de încasări la buget ca urmare a crizei economice din regiune.

////

Ministrul de Externe al Federaţiei Ruse, Serghei Lavrov, va vizita la 23 şi 24 februarie Chişinăul, unde va discuta problema reglementării conflictului trannsitrean, a declarat pentru agenţia Novosti Moldova un reprezentant al MAE de la Moscova, Andrei Nesterenko. Potrivit lui Nesterenko, problema transnistreană va fi examinată în lumina progreselor înregistrate în ultimul timp şi care în opinia sa ar putea contribui la consolidarea încrederii între părţi. Nesterenko nu a precizat ce progrese concrete au fost inregistrate în relaţia Chişinău-Tiraspol.

/////

Rusia a avertizat Ucraina sa nu il expulzeze pe ambasadorul Moscovei la Kiev, fostul premier Viktor Cernomirdin, pentru ceea ce Kievul considera a fi fost „comentarii nediplomatice”. Potrivit mediilor ruse de informare, intr-un interviu cu Komsomolskaia Pravda, Cernomirdin ar fi spus ca dupa alegerile prezidentiale din 2010 din Ucraina, liderii acestei ţări vor fi „oameni decenti şi cumsecade”. Intr-un comunicat al minsiterului rus de externe se spune că intentia Kievului de expulzare a lui Cernomirdin ar fi „cel mai recent gest neprietenesc din partea autoritatilor ucrainiene”.

/////

Rusia şi Georgia s-au pus de acord asupra unor principii de prevenire a conflictelor. Acordul a venit după două zile de negocieri purtate cu medierea Naţiunilor Unite la Geneva. Un emisar al Uniunii Europene prezent la discuţii a spus că Rusia şi Georgia ar putea semna în curând şi o înţelegere mai concretă de evitare a ciocnirilor armate la graniţele comune.

/////

Marea Britanie şi Statele Unite au felicitat Kosovo la împlinirea unui an de la declararea unilaterală a independenţei faţă de Serbia. Independenţa Kosovo a fost recunoscută de 54 de ţări, inclusiv majoritatea ţărilor Uniunii Europene. Serbia continuă să se opună independenţei Kosovo. Preşedintele sârb Boris Tadic a declarat că fosta provincie sârbă este departe de a fi cu adevărat independentă.

---------------

Asociaţia “Juriştii pentru Drepturile Omului” din Chişinău a făcut publică joi o nouă listă, a treia la număr, pe anul 2008, a persoanelor cu funcţii de răspundere considerate că poartă responsabilitate, direct sau indirect de condamnarea Republicii Moldova de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Numai în 2008 Republica Moldova a fost silită de CEDO să plătească penalităţi şi să repare prejudicii în valoare de peste 10 milioane de euro.

Publicarea acestei liste în care juriştii societăţii civile au încercat să-i identifice pe cei care s-au facut vinovaţi de încălcarea drepturilor omului dar şi de prejudicierea bugetului de stat, ne-a determinat să revenim la o chestiune pusă ades la îndoială atât de unii jurişti din Transnistria, dar şi de unii din Republica Moldova – şi anume – cum pot locuitorii regiunii transnistrene accesa justiţia Curţii Europene a Drepturilor Omului în condiţiile în care locuiesc într-un stat nerecunoscut? O pot face la fel ca şi locuitorii oricărui alt stat? De faptul că această întrebare rămâne deschisă pentru mulţi avocaţi din Transnistria am putut să ne convingem discutând cu avocatul de la Bender Piotr Dovgali.

Piotr Dovgali: Mi s-a scpus clar că Transnistria nu figurează în lista statelor parte a Consiliului Europei sau ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. Şi atunci, în cazuri extreme, când aici se comit încălcări grave, noi ne adresăm autorităţilor Moldovei şi primim răspunsuri că “deoarece autorităţile constituţionale de la Chişinău nu controlează acest teritoriu ... De ce autorităţile de aici “se ţin cu dinţii” de aşa-numita independenţă? Pentru că deciziile ce se iau aici nu pot fi atacate nici în instanţele de drept ale Federaţiei Ruse pentru că Transnistria nu este oficial parte a Rusiei, cu atât mai puţin în ale Ucrainei. Dar nici la Curtea Euroăpeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg nu ne putem adresa. Eu m-am interesat la reprezentanţele din Chişinău ale unor organizaţii care ne-au răspuns: "Aşteptaţi până se rezolvă conflictul”. Cel mai trist este că procesul de negocieri se tărăgănează.

Pentru a elimina eventuale dubii legate de acest subiect i-am solicitat un interviu judecătorului Stanislav Pavlovschi, care timp de aproape 7 ani – din 2001 până în 2008 - a făcut parte din corpul de judecători al Curţii Europene a Drepturilor Omului, pentru a ne explica cum pot dosarele ce sunt examinate doar în instanţele transnistrene şi deci nu trec prin treptele justiţiei unui stat recunoscut oficial, aşa cum cere jurisprudenţa CEDO, să fie examinate de Curtea de la Strasbourg?

Stanislav Pavlovschi: Sa vedem ce avem noi acum. Avem un teritoriu care nominal se află sub conducerea unor autorităţi anticonstituţionale, dar, de facto, în realitate, acest teritoriu se află în situaţia în care se află graţie ajutorului financiar, economic, diplomatic militar din partea Federaţiei Ruse. Asta nu este invenţia mea. Acest lucru a fost recunoscut de către CEDO în decizia pe cazul Ilaşcu şi alţii împotriva Moldovei şi Federaţiei Ruse. Chiar acum două zile am citit în presă că Rusia vinde Transnistriei gaz la un preţ de 10 ori mai mic decât cel livrat Moldovei. Asta nu este decât un support financiar acestui teritoriu si el continuă.

Conform principiilor generale recunoscute de toţi juriştii internaţionali, inclusiv judecătorii de la CEDO, pe harta Europei nu poate exista nici o bucăţică de pământ unde nu ar fi asigurate drepturile mului. Cineva trebuie să poarte responsabilitatea pentru încălcarea drepturilor omului fie că acest stat este membru al Consiliului Europei, fie că este un teritoriu similar Transnistriei ce este condus de autorităţi autoproclamate. Pe de altă parte, acest teritoriu nu este membru al Convenţiei şi Consiliului Europei. Şi care e soluţia? Iarăşi CEDO ne-a arătat în decizia la Ilascu. Dacă acest teritoriu nu este acoperit de jure de către Convenţie, de facto, pentru toate încălcările comise este responsabilă autoritatea care asigură existenţa acelei autorităţi neconstituţionale care la rândul său generează aceste încălcări.

Toţi cetăţenii Transnistriei au aceleaşi drepturi ca şi cei din Moldova şi în Ucraina şi au dreptul să depună toate cerereile posibile şi impiosibile la CEDO. Deja mai departe CEDO va decide dacă cerearea este admisibilă sau nu, dacă este încălcare sau nu. Dar nimeni nu poate limita dreptul omului de acces la justiţie. Să nu uităm că la CEDO lucrează jurişti din partea Moldovei care sunt foarte bine pregătiţi şi dacă oamenii depun dosare incomplete, cu greşeli ei pot solicita informaţii suplimentare şi repara aceste gafe. Cred că oamenii care locuiesc în Transnitria trebuie să aibă încredere în CEDO şi să aibă încredere că dacă cererea lor ridică probleme majore de încălcare a drepturilor prevăzute de convenţie va fi făcut tot posibilul ca cererea să fie dusă la bun sfârşit.

Europa Liberă: Deci la modul practic, atunci când o persoană din Transnistria decide să depună plângere la CEDO trebuie să anexeze la plângere şi probe care ar arăta că un stat sau altul susţine respectivul regim de la Tiraspol?

Stanislav Pavlovschi: Dacă va fi înaintată vreo cerere împotriva Rusiei, Republicii Moldova, desigur că toate probele posibile şi imposibile trebuie prezentate. Şi aceste probe se află la suprafaţă, nu trebuie să faci cine ştie ce cercetări serioase. Baza probatorie - deschideţi orice ziar – chiar şi cele din Transnistria, din Rusia si din Moldova si proble sunt la suprafaţă. CEDO ia în considerare asemenea probe. Curtea operează pe baza de presupuneri nerespinse şi pe baza faptelor corespunzătoare. Nu contează ce hârtie aţi prezentat ci ce este scris acolo şi CEDO o confruntă cu ce spune cealaltă parte şi dacă CEDO ajunge la concluzia că ce e scris aici, în acest document particular, atunci ia drept bază pentru luarea deciziei. Deseori CEDO foloseste rapoartele comitetului antitortură al Consiliului Europei. La prima vedere s-ar părea că ele nu ar avea nimic în comun cu cererea depusă, dar ele în fapt au o importaţă atât de mare, încât Curtea nu poate ignora aceste rapoarte. Dar în privinţa Transnitriei se poate de găsit o sumedenie de rapoarte de acest gen – făcute de OSCE si de alte organizatii internationale.

Europa Liberă: Dar pe Republica Moldova, faptul că atunci când a ratificat Convenţia Europeană a drepturilor Omului a făcut o ... notă că nu-şi asumă responsabilitatea pentru încălcările drepturilor omului din regiunea transnistreană pentru că nu controlează acest teritoriu, deci acest fapt o salvează de responsabilitate?

La etapa aderării la Convenţie Moldova într-adevăr a făcut o declaraţie că ea nu poate garanta respectarea drepturilor omului în acest teritoriu. Dar conform Convenţiei, declaraţiile cu character general nu sunt acceptate şi nu sunt primate de către CEDO. Deci declaraţia aceea a rămas doar declaraţie fără nici un rezultat şi consecinţe. E practic un document nul de la început. Şi la etapa admisibilităţii dosarului Ilaşcu, autorităţile au invocate acest element, dar curtea l-a respins.

Europa Liberă: Din ce cunoaşteţi Dvs din perioada când aţi fost judecător la CEDO erau depuse multe cereri din partea locuitorilor din stânga Nistrului?

Stanislav Pavlovschi: Acum aproape un an, erau vreo 200 de cereri venite din Transnistria. Poate că acum sunt şi mai multe. Credeti-mă că în orice situaţie responsabilul va fi găsit. Pentru că nici un teritoriu nu există în vacuum. El este protejat, susţinut, finanţat de către alte ţări care fac parte din Convenţie si aceste ţări, susţinând aceste unităţi teritoriale trebuie să fie conştiente de responsbailitatea lor.
Europa Liberă: Dle Pavlovschi, vă mulţumim.

-------------

Învitatul emisiunii de azi este Grigori Volovoi, preşedintele Fundaţiei „Centrul pentru Apărarea Drepturilor Omului din Transnistria”. Dle Volovoi, în ce măsură cunosc locuitorii regiunii faptul că pot depune plângeri la Curtea Europeană a Drepturilor Omului în caz că nu sunt de acord cu deciziile luate de instanţele din Transnistria?

Grigori Volovoi: Oamenii care locuiesc pe teritoriul Transnistriei atunci când trec prin vreun proces de judecată pot rămâne nemulţumiţi de o decizie sau alta sau de acţiunile concrete ce decurg din aceste decizii ale instanţelor. Desigur că ei pot contesta aceste decizii, deşi în Transnistria nu există un sistem puternic de atac al hotărârilor cum exisă în Republica Moldova. Dar când oamenii epuizează totuşi aceste căi, ei nu ştiu pur şi simplu că au dreptul să depună o cerere la CEDO. Deşi din cei care s-au adresat la noi, la Fundaţia Centrul pentru apărarea drepturile omului în Transnistria, majoritatea cunosc foarte bine despre Curtea Europeană, despre posibilitatea adresării acolo. Dar există o procedură despre care noi le vorbim oamenilor – trebuie de trecut toate instanţele judiciare din Transnistria. Şi eu cunosc că într-adevăr la CEDO au fost depuse un şir de dosare ce provin din Transnistria. Dar faptul că Rusia este responsabilă de aceasta, cred că e o decizie cam politizată a CEDO, deoarece Rusia controlează într-o anumită măsură procesul, dar să poarte responsabilitate ea nu poate, pentru că în regiune există autorităţi locale care poartă responsabilitate de tot ce se întâmplă - preşedintele Transnistriei care răspunde de respectarea Constituţiei, instanţe de judecată, putere legislativă, putere executivă – dacă există toate aceste elemente, atunci societatea civilă trebuie să insiste ca acţiunile acestor ramuri ale puterii să corespundă drepturilor şi libertăţilor fundamenatle ale oamenilor.

Europa Liberă: Se ocupă cineva de informarea oamenilor în ce priveşte jurisprudenţa CEDO, drepturile şi obligaţiile fiecărui om?

Grigori Volovoi: Numai mass-media independentă din Transnistria şi organizaţiile neguvernamentale. Deoarece este o temă foarte specifică - asta te face direct sau indirect să critici acţiunile puterii, de exemplu, ale puterii judiciare din Transnistria. Dar totuşi, această temă, a drepturilor omulu şi implicit a accesului la CEDO, se abordează, pot exemplifica, cu ultimul număr al ziarului Novaia gazeta.

Europa Liberă: Dle Grigoi Volovoi, vă mulţumim.

--------------

Doamnelor şi domnilor, emisiunea Dialoguri de azi se încheie aici. Sunt Viorica Zaharia, vă mulţumesc pentru atenţie, vă urez toate cele bune şi vă dau întâlnire săptămâna viitoare.