96 de ore până la cel de-al doilea tur al alegerilor din Ungaria - titrează Transindex, după care se lansează în speculaţii privind posibilele rezultate ale scrutinului. Şi remarcă: preşedintele Forumului Democrat Maghiar, Dávid Ibolya este cea care a sfidat toate sondajele, prognozele şi speculaţiile, intrând în parlament în primul tur. Fapt pe care l-a exploatat pe deplin, cerându-i posibilului aliat, FIDESZ, să renunţe la programul său electoral.
Tot despre Dávid Ibolya publică un comentariu şi săptămânalul Erdélyi Riport, cu titlul „Simpatica doamnă de stat”. Şi evocă una dintre bravurile politicianului ungar. Rugată că comenteze sloganuri antisemite, scandate pe un stadion, ea a răspuns oareşicum evaziv: „Nu mă pricep la fotbal”.
Tot în Erdélyi Riport putem citi un interviu cu liderul grupului parlamentar al PNL, Crin Antonescu. Care spune că disputele din ultimele săptămâni relevă că cei care s-au pronunţat împotriva fuziunii PD şi PNL au avut dreptate. Nu pot fuziona două formaţiuni diferite prin excelenţă – explică Crin Antonescu. Vorbind despre anticipatele anticipate pentru după aderare, el îşi exprimă speranţa că recenta prietenie a preşedintelui Băsescu cu Gigi Becali se va rezuma la fotbal.
Proiectul de Lege a lustraţiei, subiect de reflecţii în Allgemeine Deutsche Zeitung. Autorul comentariului arată că „durata” lustraţiei, adică perioada de interdicţie impusă pentru foştii de toate categoriile, este un subiect de dispută. Să fie cinci ani, să fie zece ? Cert e că nu prea există partid fără „foşti”, colaboratori declaraţi sau colaboraţionişti de ocazie. Grăitor este însă faptul, remarcă comentatorul ADZ, că în Dicţionarul Explicativ al Limbii Române (reeditat în 1998) nu figurează cuvântul „lustraţie”. Găsim însă „lustrangii”.
Suplimentul Színkép vorbeşte despre necesitatea reanalizării proletcultismului literar maghiar. Ce a produs de fapt acea perioadă ? Este oare justificată repudierea tuturor autorilor proletcultişti ? Este oare explicabil proletcultismul, nu ca şi curent, ci ca atitudine ? Dacă da, cum oare ? Şi de ce ? Un şir de întrebări fără răspuns, concluzia semnatarului articolului fiind aceea că totul trebuie reanalizat, privit într-o altă lumină. Şi nu în ultimul rând, cu degajare.
Problema cu globalizarea nu este faptul că există, ci că nu există vreun control politic asupra ei - constată politologul Schöpflin Gyorgy, europarlamentar popular ungar, în lunarul cultural Korunk. Profesorul universitar, care trăieşte la Londra, mai vorbeşte despre autovictimizarea predilectă a persoanelor din spaţiul post-comunist. Autovictimizare care, odată acceptată, îi înalţă în ochii altora, mai spune el. Situaţie în care se complac atât autovictimizaţii cât şi cei care îi idolatrizează pentru calitatea lor de victime. Schöpflin vorbeşte şi despre etnicism. Care, în opinia lui, poate fi o legătură mai puternică decât cea impusă sau propusă de un stat, impersonal, distanţat, deci fără posibilitatea de a stârni simpatie. Şi nu putem depăşi limitele etnicismului, spune el, căci acesta reprezintă o forţă de coeziune. Pentru comunităţile mici. Şi o forţă de dispersiune, pentru gândirea europeană.
Tot despre Dávid Ibolya publică un comentariu şi săptămânalul Erdélyi Riport, cu titlul „Simpatica doamnă de stat”. Şi evocă una dintre bravurile politicianului ungar. Rugată că comenteze sloganuri antisemite, scandate pe un stadion, ea a răspuns oareşicum evaziv: „Nu mă pricep la fotbal”.
Tot în Erdélyi Riport putem citi un interviu cu liderul grupului parlamentar al PNL, Crin Antonescu. Care spune că disputele din ultimele săptămâni relevă că cei care s-au pronunţat împotriva fuziunii PD şi PNL au avut dreptate. Nu pot fuziona două formaţiuni diferite prin excelenţă – explică Crin Antonescu. Vorbind despre anticipatele anticipate pentru după aderare, el îşi exprimă speranţa că recenta prietenie a preşedintelui Băsescu cu Gigi Becali se va rezuma la fotbal.
Proiectul de Lege a lustraţiei, subiect de reflecţii în Allgemeine Deutsche Zeitung. Autorul comentariului arată că „durata” lustraţiei, adică perioada de interdicţie impusă pentru foştii de toate categoriile, este un subiect de dispută. Să fie cinci ani, să fie zece ? Cert e că nu prea există partid fără „foşti”, colaboratori declaraţi sau colaboraţionişti de ocazie. Grăitor este însă faptul, remarcă comentatorul ADZ, că în Dicţionarul Explicativ al Limbii Române (reeditat în 1998) nu figurează cuvântul „lustraţie”. Găsim însă „lustrangii”.
Suplimentul Színkép vorbeşte despre necesitatea reanalizării proletcultismului literar maghiar. Ce a produs de fapt acea perioadă ? Este oare justificată repudierea tuturor autorilor proletcultişti ? Este oare explicabil proletcultismul, nu ca şi curent, ci ca atitudine ? Dacă da, cum oare ? Şi de ce ? Un şir de întrebări fără răspuns, concluzia semnatarului articolului fiind aceea că totul trebuie reanalizat, privit într-o altă lumină. Şi nu în ultimul rând, cu degajare.
Problema cu globalizarea nu este faptul că există, ci că nu există vreun control politic asupra ei - constată politologul Schöpflin Gyorgy, europarlamentar popular ungar, în lunarul cultural Korunk. Profesorul universitar, care trăieşte la Londra, mai vorbeşte despre autovictimizarea predilectă a persoanelor din spaţiul post-comunist. Autovictimizare care, odată acceptată, îi înalţă în ochii altora, mai spune el. Situaţie în care se complac atât autovictimizaţii cât şi cei care îi idolatrizează pentru calitatea lor de victime. Schöpflin vorbeşte şi despre etnicism. Care, în opinia lui, poate fi o legătură mai puternică decât cea impusă sau propusă de un stat, impersonal, distanţat, deci fără posibilitatea de a stârni simpatie. Şi nu putem depăşi limitele etnicismului, spune el, căci acesta reprezintă o forţă de coeziune. Pentru comunităţile mici. Şi o forţă de dispersiune, pentru gândirea europeană.
