Presa maghiară, cu reflecţii, discuţii şi dispute privind sprijinul acordat de guvernul ungar minorităţii maghiare de pretutindeni. Krónika prezintă cazul televiziunii de limbă maghiară din Transilvania, care ar urma să emită începând cu anul viitor.
UDMR, principalul susţinător al postului, ceruse vreo trei milioane de euro pentru amenajarea studioului. Premierul ungar Medgyessy Peter a promis jumătate din această sumă. Ministrul finanţelor de la Budapesta a aprobat o treime. Iar acum se vrea împărţirea fondurilor între mai multe organizaţii ale maghiarilor din Voivodina, Ucraina şi Transilvania.
Romániai Magyar Szó publică un interviu cu preşedintele Oficiului Maghiarilor de Pretutindeni, Bálint Pataki József. Acesta se arată surprins de nemulţumirea generală privind restrângerea fondurilor destinate maghiarilor din afara Ungariei. Căci, spune el, 200.000 de elevi şi studenţi din Bazinul Carpatic beneficiază la ora actuală de sprijinul Budapestei. Bálint-Pataki punctează însă alte probleme. Numărul maghiarilor din ţările vecine Ungariei a scăzut, în ultimul deceniu, cu 300.000. Demnitarul ungar nu-şi continuă ideea. Nu ştim deci, câţi dintre ei au devenit între timp maghiari din chiar interiorul ţării-mamă.
Dar: cine sunt românii? – se întreabă Krónika într-un editorial dedicat proiectului de lege pentru sprijinirea românilor de pretutindeni. Deşi proiectul nu a fost încă dat publicităţii, editorialistul apreciază ideea unui astfel de demers. Totuşi, remarcă el – şi nu fără maliţiozitate – autorităţile de la Bucureşti se vor confrunta cu problema, încă nerezolvată a legii statutului din Ungaria, şi anume cu definirea românilor. Căci, cine sunt românii: cei care se declară a fi, cei care se vor români sau cei care vor să beneficieze de anumite facilităţi?
Problema minorităţilor se pune şi în Secuime. Citându-l pe primarul din Sfântu Gheorghe, cotidianul Háromszék titrează: investitori maghiari din Covasna, intimidaţi de Garda Financiară. Din spusele primarului aflăm că firmele aflate în proprietatea maghiarilor sunt controlate de mai multe ori pe lună. Garda Financiară operează pe criterii etnice – susţine primarul Albert Álmos.
Săptămâna aceasta reapare şi problema de la Roşia Montană, de data aceasta în cotidianul Allgemeine Deutsche Zeitung. „Ne ne mai rămâne, decât cianura” declară un localnic indignat, sub anonimat.
Alt subiect ce reapare în presă: Parcul reconcilierii din Arad. Noul primar al urbei declară, în Szatmári Friss Újság, că nu are bani să finalizeze lucrările. Guvernul a alocat 90 de miliarde de lei pentru realizarea unui monument situat lângă Statuia Libertăţii. Lucrările de amenajare ar trebui finanţate din fonduri locale, iar costurile se ridică la câteva zeci de miliarde. Dacă Guvernul vrea să inaugureze parcul, conform planului, în octombrie, n-are decât să mai scoată nişte bani din buzunar – spune primarul arădean.
Mai cu iniţiativă, primarul din Salonta. Într-un interviu publicat în Krónika, acesta pledează, încrezător, pentru dezvoltarea turismului local. Salonta are să devină Mecca maghiarilor – susţine el. Are şi argumente: orăşelul condus de el ar putea găzdui, teoretic, zece milioane de maghiari. Practic nu, căci se confruntă cu probleme de spaţiu şi de canalizare.
UDMR, principalul susţinător al postului, ceruse vreo trei milioane de euro pentru amenajarea studioului. Premierul ungar Medgyessy Peter a promis jumătate din această sumă. Ministrul finanţelor de la Budapesta a aprobat o treime. Iar acum se vrea împărţirea fondurilor între mai multe organizaţii ale maghiarilor din Voivodina, Ucraina şi Transilvania.
Romániai Magyar Szó publică un interviu cu preşedintele Oficiului Maghiarilor de Pretutindeni, Bálint Pataki József. Acesta se arată surprins de nemulţumirea generală privind restrângerea fondurilor destinate maghiarilor din afara Ungariei. Căci, spune el, 200.000 de elevi şi studenţi din Bazinul Carpatic beneficiază la ora actuală de sprijinul Budapestei. Bálint-Pataki punctează însă alte probleme. Numărul maghiarilor din ţările vecine Ungariei a scăzut, în ultimul deceniu, cu 300.000. Demnitarul ungar nu-şi continuă ideea. Nu ştim deci, câţi dintre ei au devenit între timp maghiari din chiar interiorul ţării-mamă.
Dar: cine sunt românii? – se întreabă Krónika într-un editorial dedicat proiectului de lege pentru sprijinirea românilor de pretutindeni. Deşi proiectul nu a fost încă dat publicităţii, editorialistul apreciază ideea unui astfel de demers. Totuşi, remarcă el – şi nu fără maliţiozitate – autorităţile de la Bucureşti se vor confrunta cu problema, încă nerezolvată a legii statutului din Ungaria, şi anume cu definirea românilor. Căci, cine sunt românii: cei care se declară a fi, cei care se vor români sau cei care vor să beneficieze de anumite facilităţi?
Problema minorităţilor se pune şi în Secuime. Citându-l pe primarul din Sfântu Gheorghe, cotidianul Háromszék titrează: investitori maghiari din Covasna, intimidaţi de Garda Financiară. Din spusele primarului aflăm că firmele aflate în proprietatea maghiarilor sunt controlate de mai multe ori pe lună. Garda Financiară operează pe criterii etnice – susţine primarul Albert Álmos.
Săptămâna aceasta reapare şi problema de la Roşia Montană, de data aceasta în cotidianul Allgemeine Deutsche Zeitung. „Ne ne mai rămâne, decât cianura” declară un localnic indignat, sub anonimat.
Alt subiect ce reapare în presă: Parcul reconcilierii din Arad. Noul primar al urbei declară, în Szatmári Friss Újság, că nu are bani să finalizeze lucrările. Guvernul a alocat 90 de miliarde de lei pentru realizarea unui monument situat lângă Statuia Libertăţii. Lucrările de amenajare ar trebui finanţate din fonduri locale, iar costurile se ridică la câteva zeci de miliarde. Dacă Guvernul vrea să inaugureze parcul, conform planului, în octombrie, n-are decât să mai scoată nişte bani din buzunar – spune primarul arădean.
Mai cu iniţiativă, primarul din Salonta. Într-un interviu publicat în Krónika, acesta pledează, încrezător, pentru dezvoltarea turismului local. Salonta are să devină Mecca maghiarilor – susţine el. Are şi argumente: orăşelul condus de el ar putea găzdui, teoretic, zece milioane de maghiari. Practic nu, căci se confruntă cu probleme de spaţiu şi de canalizare.
