„În folosul lor, nu în folosul norodului...” (VIDEO)

Tot mai mulți oameni spun că sunt nemulțumiți de modul de guvernare și de clasa politică în general. Ei vorbesc despre politicieni rupți de realitate, incompetenți și răuvoitori. Cum și, mai ales, cine poate schimba clasa politică din Republica Moldova? Căutăm răspuns la acest sfârșit de săptămână.

* * *

Pentru a veni la putere, politicienii aplică principiul „dezbină și condu”; pentru a se menține la putere, aceiași politicieni aplică principiul „condu și dezbină”. La Ungheni am discutat cu oameni dezamăgiți și disperați. Invocând legi și proceduri ale democrației, politicienii au uitat de cetățeanul necăjit, cred localnici de la hotarul moldo-român.

– „Trăim foarte rău. După cum Moldova e o republică agrară, ar trebui să fie

bogată, cernoziomul îi cel mai bogat. Dar la noi, ce? Cumpărăm totul de peste hotare și nu se deschid întreprinderi, nu se deschid fabrici, uzine. Numai știu corupție... Ei nu se interesează absolut deloc să facă locuri de muncă pentru norod.”

Europa Liberă: Dar ei vin la Dvs. și vă cer votul, o dată la patru ani, ca să-i trimiteți acolo, în Parlament?

– „Noi am crezut că-s oameni cumsecade și au să țină la norod, dar iaca s-a dovedit invers – ne jupoaie ca pe oaie și nu ne dau dreptul nostru, voturile le iau. S-a văzut rezultatul și din Chișinău și nu, n-avem încredere într-înșii deloc absolut.”

Europa Liberă: Dar oricum trebuie să alegeți clasă politică care să guverneze Moldova?

– „Dacă norodul ar înțelege, dar norodul nu-i informat, prin sate nu se duce lucru de informare și de atâta ei iau informație numai ceea ce aud la Primul canal, la Prime, la Moldova 1, la Publika, dar acestea-s toate pentru dânșii, în folosul lor ei transmit politica asta, nu în folosul norodului.”

Europa Liberă: Dvs. cum faceți diferență unde-i adevăr și unde-i minciună?

– „Pe ceea cum procedează ei cu norodul. Noi ne uităm ce fac ei, cum Dodon prezidentul se plimbă și se odihnește îndeajuns cu familia și fără familie și cum vrei, numai de norod nu caută. A fost ales că o să fie prezidentul tuturor, dar îi numai al socialiștilor.”

Europa Liberă: Ce se va decide la alegerile parlamentare din 24 februarie? Pentru ce se va vota în acea zi?

– „Să se întoarcă cu fața la popor, că poporul de prin sate fuge, fuge peste hotare, toți fug. Copiii mei îs toți peste hotare, care în Italia, care în Moscova.”

Europa Liberă: În funcție de unde vă sunt copiii, sunt și opțiunile Dvs. geopolitice, încotro să se îndrepte Moldova – către Est, către Vest?

– „Nu, nu, nu. Eu îs cu Europa și aș vrea toți să trecem în Europa. Am nepoțică învață la universitatea la Moscova. Ș-apoi ce dacă învață? Asta încă nu înseamnă nimic. Noi suntem cu Europa, vsio (gata)! Dar noi, aici care am rămas suntem prăpădiți, pentru că nu ne ajunge pensia. Ce asta-i mărire, cu 6%, 8%? Asta-i nimic.”

Europa Liberă: Credeți în viitorul țării?

– „Nu! Nu prea cred din pricină că nu prea putem să-i dăm jos pe acești de la putere, prea tare s-au înrădăcinat, s-au încuibat. Trebuie norodul să înțeleagă – las’ să ia și ulei, și orez, și toate celea, dar când s-ajungă la votare să voteze pentru cine trebuie. Că la noi este Partidul „Șor” în oraș aici și-s nerușinați, îs foarte nerușinați, din pricina magazinelor acestea. Îi cumpără, cu ziua de naștere și acasă le duce cadouri daje (chiar), hmm. Îi amăgește, cu un cadou îi amăgește. El a furat miliarde și nouă ne dă fleacuri, nimicuri. Asta-i amăgeală, dar norodul dacă nu înțelege... Eu de ce spun că informația nu-i la nivel? Și li-i totuna, li-i indiferent și cum ceva scăparea-i toată că se duc peste hotare, fac pașaport românesc și se duuuc în Europa. Nu știu cine-o să iasă la votare, dar lumea-i peste hotare și au de gând să mai plece. Iaca în Germania vecinii mei îs duși la lucru; eu am nepoți în Franța, lucrează, s-au aranjat, și-au cumpărat și apartament, și mașini de-amu.”

Europa Liberă: Dar de ce nu scapă Moldova de sărăcie?

– „Pentru că lumea dă bir cu fugiții în loc să lupte; în loc să lupte aici cu guvernații aceștia care au pus mâna pe toate bunurile, ei mai bine lasă tot și fug peste hotare și, gata, își iau de o grijă. Cine-o să lupte, nu știu, iaca, pensionarii, dar de-amu mitingul îmi pare că nu ajută nimic, trebuie altceva de organizat, dar nu-i capul...”

Europa Liberă: Dvs. vreți un lider național care să facă anumite sacrificii? Ce sacrificii ar trebui să facă un politician care ar insufla încredere populației?

– „Să-și ia o echipă bună, mai înțeleaptă, să nu fie hapsâni, dar să fie convingători în ceea ce spun și ceea ce fac.”

Europa Liberă: Dvs. acum când vin politicienii, îi întrebați ce fapte au lăsat în urma lor?

– „Dar ei pe ascuns vin, ei nu prea se întâlnesc cu poporul. Iaca înainte de alegeri poate-or veni, dar așa până amu nu s-a întâlnit cu poporul nimeni, nici nu știam cine-s deputații.”

Europa Liberă: Dar vă este clar cum o să-i alegeți pe următorii 101 deputați în Parlamentul Republicii Moldova?

– „Trebuie să votăm partidul care luptă pentru adevăr, pentru noi, pentru popor.”

– „Dacă dai din picioare și fugi, este; nu-i da, nu faci nimic. Pensia-i mititică, nimeni nu se uită după acești bătrâni cum lucrează. Eu lucrez ca și cum aș fi tânără. Moldovenii muncesc de când s-au născut, din bunei și răs-bunei moldovenii muncesc.”

Europa Liberă: Și dacă muncesc, de ce nu trăiesc în bogăție?

– „Unii o mai luat și bandiția.”

Europa Liberă: Cum vreți să arate Moldova peste zece ani?

– „Mai bine!”

Europa Liberă: De ce majoritatea pleacă peste hotare și rămân aici casele pustii?

– „Nu-i de lucru. Și cine-i vinovat? Conducerea! Ian să fie zăvoade (uzine) cum erau înainte... La ora 6 eu eram în lucru.”

Europa Liberă: La vot o să mergeți?

– „Mă duc. Cum să nu mă duc?!”

Europa Liberă: Cum trebuie să fie politicianul care să vă câștige încrederea?

– „Amu hoți îs mai mulți, bandiți îs mai mulți! Legea mă-sii lor. Da’ eu spun ce-i drept.”

Europa Liberă: Ia ziceți și Dvs.: pe ce cale merge Moldova azi?

– „Pe cale de distrugere, iaca cum spune omul. De ce merge, de ce-i mai rău. Spun că măresc pensii, dar măresc, așa când te uiți nu-i nimic, cui mărește nu știu. N-a fost niciodată așa încă să mărească numai cu 6%. Asta-i de râsul lumii și ei spun că economie este, pe țară este economie.”

Europa Liberă: Credeți că cei de sus nu știu despre necazurile cetățenilor de jos?

– „Știu, dar ei așteaptă momentul. Când ceva le trebuie, li-i greu lor, iaca cum sunt alegerile acum, atunci ei oleacă pe oameni îi saltă, îi saltă oleacă și lor le pare că ia uite ce de bune oameni îs la conducere.”

Europa Liberă: Cum își dă seama cetățeanul unde-i adevăr și unde-i mai puțin adevăr?

– „Ei, cetățeanului îi e greu să-și dea seama, pentru că el muncește, mai ales acești de la sat, tare li-i greu.”

Europa Liberă: Dar Dvs. atunci când mergeți și aruncați buletinul de vot, puneți ștampila, la ce vă gândiți?

– „Ne gândim la un trai mai bun, poate o să-l alegem pe aista, că aista n-a făcut nimic, poate altul o să facă. Și tot așa ne gândim că o să facă cineva, dar ei...”

Europa Liberă: A-l sancționați pe cel care a promis și nu s-a ținut de cuvânt?

– „Dar ce să-l sancționăm? N-avem putere noi ca să facem...”

Europa Liberă: Puterea e în vot.

– „Puterea da, e în vot, dar unul gândește așa, altul așa și nu se primește la noi, la moldoveni. La noi tare-i greu, așa că trăim cum putem și cu ce putem.”

Europa Liberă: Dvs. trebuie să trăiți cu speranța că îi aduceți la putere pe cei care merită votul Dvs., cei care pricep să administreze treburile statului.

– „Da, noi credem într-înșii, cum spun ei că iaca așa o să facem, așa o să facem... Și când ajunge la putere, el uită de noi, el are nevoie de dânsul, s-o ducă bine, pentru dânsul el se gândește, nu pentru noi. Așa-i la moldovean – când ajunge împărat, gata.”

Europa Liberă: Ce-i doriți Moldovei?

– „Îi dorim ca să fie o Moldovă unită și să fie liniște, să nu fie cum a fost cu Pridnestrovia (Transnistria), că s-a ucis o grămadă de lume. Din ce cauză? Nu dintr-acești simpli oameni, dar dintr-acei care-s tot de sus.”

Europa Liberă: Dvs. credeți în soluționarea problemei transnistrene? Cum va fi ea rezolvată?

– „Greu, tare greu, că au trecut mulți ani. Bine nu se așteaptă.”

Europa Liberă: La ziua de mâine a țării cine se mai gândește azi?

– „Nu se gândește nimeni pentru lumea asta care se chinuiește.”

Europa Liberă: Tot la lumea asta chinuită vin și vă cer votul, vă cheamă să alegeți.

– „Ei vin și cer, dar n-are nici un rost să te duci degeaba, totuna n-o ajută pe lume.”

Europa Liberă: Și o să mergeți să votați la 24 februarie?

– „Să ajungem cu sănătate...”

Europa Liberă: Ce se va decide atunci?

– „Nu știu ce o să se mai decidă. O să ajungem și-o să vedem.”

Europa Liberă: Valentina Ursu sunt de la radio și încercăm aici, la Ungheni, să aflăm de la locuitori pe ce cale merge Moldova. Drumul acesta pe care și l-a ales e corect, nu e corect?

– „Nu-i corect, nu. Lumea-i foarte întunecată, îs buimatici, nu știu pe care drum s-o ia.”

Europa Liberă: Cum vă explicați lucrul acesta?

– „Dar dacă le spuneți ceva, ei repede cu Dodon, cu Șor, cu magazinele acestea ale lui. De exemplu, o prietenă de-a mea la magazinul acesta s-a dus și s-a înscris. Am stat și eu, o oră. Pe urmă mi-am dat seama și-i zic lui soțul meu – eu îs invalidă – și-i zic. „Măi, ia stai că votul ista o să mi-l fure”. O oră am stat și pe urmă am dat a lehamite și zic: „Haidem acasă, haidem acasă”.”

Europa Liberă: Cum vă explicați că merge lumea și face coadă?

– „Pentru pensia asta mică, de-amu îs nevoiți, dar îs buimatici, de tot îs întunecați. Lumea asta din sat îi strașnic, îi cumpără cu macaroane, cu ce le mai dau ei acolo, chiar și cu 50 de lei se vând, se vând.”

Europa Liberă: Și atunci când merg la magazinele acestea, își dau seama că ei își decid soarta pentru următorii patru ani?

– „Nu, nu, nu, nu-și dau seama! Să le fie acum, adică să aibă ce pune pe masă, dar nu se gândesc la viitor deloc.”

Europa Liberă: Lumea s-a împărțit în societate, e divizarea profundă a moldovenilor. Unde se va ajunge?

– „Unde o să ajungem, nu știu. Toți pleacă peste hotare, tineretul, totul îi distrus, nu știu cum o să fie mai departe.”

Europa Liberă: Și o Moldovă depopulată pe seama cui rămâne?

– „A lui Plahotniuc rămâne, cu părere de rău. Lumea asta care a mai rămas la sate, care nu poate, iaca, de pildă, eu că-s invalidă. Nu știu ce o să fie, dar e strigător la cer.”

Europa Liberă: Ce se va hotărî la 24 februarie în cadrul scrutinului parlamentar?

– „Fac ce vor ei. Mi se pare că n-o să mai ieșim din haosul acesta, nu știu, parcă li-i spus ceva, au și o frică de aiști de la putere.”

Europa Liberă: Cum vedeți viitorul Moldovei?

– „Nu știu, n-am idee, nu văd nimic bun. Mă doare sufletul, cinstit vă spun. Vrem o Moldovă cu o conducere înțeleaptă, să se gândească la norodul ista chinuit.”

– „Noi mergem pe calea „дорога ведёт в тупик” (drum care duce nicăieri, fără nicio ieșire). Cu o pensie mizerabilă, cum putem noi să viețuim? Am lucrat 43 de ani și am ieșit la 860 de lei, mi-au mărit acolo cu 76 de lei. Nu-mi ajunge de mâncare.”

– „Îi foarte greu, foarte greu, că de la Parlament n-au nevoie de lume, n-au nevoie de lume, nu se interesează cu ce să plătim noi lumina, cu ce să plătim noi apa. De unde să luăm bani, dacă nu avem de lucru nicăieri? N-au nevoie de norod!”

Europa Liberă: Și vin o dată la patru ani la dvs. și vă cer votul și dvs. îi trimiteți să decidă soarta cetățenilor?

– „Da, da, da!”

Europa Liberă: Să aducă bunăstare...

– „Și ce? Nimic pentru lume nu fac, nimic absolut. Ei au nevoie numai pentru dânșii. Rușine să le fie acelor de la Parlament, rușine!”

Europa Liberă: Dvs. îi trimiteți acolo să administreze treburile statului, cu votul Dvs. ei ajung să guverneze.

– „Da. Aveam o speranță oarecare că au să facă ceva pentru noi, dar ei nimic, nimic, absolut nimic nu fac.”

Europa Liberă: Dar Dvs. ce votați – promisiunea, omul, partidul, programul?

– „Doamnă, eu n-am încredere acum în nimeni, eu nici nu știu dacă o să merg la vot. N-am încredere în nimeni. În nimeni! Îs toți niște hoți. N-avem încredere!”

– „Numai nu Partidul Democrat, pentru că îs hoți, ne fură.”

– „Dacă n-ar fi hoții cu buzunarele mari, apoi ne-ar ajunge și nouă, dar dacă ei îs cu buzunarele mari și lor le trebuie case cu 3-4 etaje și eu nu pot să strâng copeică cu copeică să schimb o ușă ori să schimb o fereastră, care-i făcută din anii ‘60 casa și de acum îs putrede ușile și ferestrele. Trebuie să pun plionkă (celofan) în fereastră, că altfel nu pot să schimb fereastra, că nu-mi ajung bani. Eu pensia o primesc și strâng copeicuță cu copeicuță să pun acolo pentru „zilele negre”. Și atunci trebuie, sicriu trebuie, cruce, că n-am să duc omul ca pe un câine.”

Europa Liberă: Ce-i de făcut ca lucrurile să se schimbe în bine?

– „Trebuie de alungat, că altfel cum?”

Europa Liberă: Îi alungați pe cei pe care-i criticați. Pe cine îi aduceți în loc ca să vă soluționeze problemele?

– „Nu mai știu de-amu cum, dacă ei hotărăsc și fără noi. Iată să vină aici, să vadă cum stăm noi pe ciment și căpătăm 100 de lei pe zi. De ce nu iese să vină în sat, să vadă ce-i în satul ista?”

Europa Liberă: Politicienii vin la dvs. și vă cer voturile.

– „Ei nu vin la noi...”

– „Noi nu-i vedem. Ei niciodată n-au venit să vadă cum țăranul șede, iaca, noi n-avem de lucru. Eu am 46 de ani, dar eu n-am unde să lucrez. Vin și vând o kilă de fasole ca să-mi fac de drum, 20 de lei mă costă încolo la Cioropcani și înapoi, ca să mă întrețin, doamnă, ca să plătesc o lumină, ca să-mi iau ceva de încălțat, niște cizme, că stau în apă; primăvara aici curge apa și mă calicesc.”

Europa Liberă: Ce soluții vedeți Dvs. pentru problemele despre care vorbiți? Cum pot fi rezolvate aceste probleme?

– „Aceste probleme trebuie rezolvate împreună cu lumea, împreună cu noi, cu țăranii. Să vadă: „Măi, da’ femeia ceea ce are? Unde lucrează? Cu ce să-și ia o pâine?” Ei nu se interesează absolut de noi și ei își fac ale lor. La Parlament între dânșii vorbesc, președinte singuri între dânșii își aleg; nu, cu lumea ei nu se sfătuiesc.”

Europa Liberă: Dar de ce ziceți că singuri se aleg, dacă dvs. mergeți și-i votați?

– „Așa-i, așa-i! Mergem, dar câte voturi? Că au plecat peste graniță tinerii și ei iau voturile lor, că ei nici nu-s în sat, dar ei iau voturile lor. Iaca pe dânșii trebuie să-i întrebăm, cine pe dânșii îi votează, că ei iau, ei fură voturile.”

Europa Liberă: Dar în Republica Moldova există și oameni cinstiți, onești?

– „Poate și mai există, dar noi nu-i știm care-i, că n-avem încredere în nimeni.”

Europa Liberă: Dvs. trebuie să-i căutați pe aceștia care să trăiască cu grijile poporului.

– „Da, noi trebuie să-i căutăm! Într-adevăr, trebuie să-i căutăm. Iaca, l-am ales pe dl Dodon? El ce face pentru lume. Nimic, pentru că nu-i dau voie să facă ceva cei de la Parlament. Și ce dacă l-am ales pe dânsul președinte? El nu face nimic pentru noi.”

Europa Liberă: Dar în acești aproape doi ani, ce a încercat să facă dl Dodon?

– „N-am văzut nimic, doamnă, n-am văzut nimic ce a făcut.”

Europa Liberă: Viitorul Moldovei cum îl vedeți?

– „La fată, în Canada. Alt viitor nu văd. Când copilul are să-și cumpere casă, mă duc acolo.”

– „În Moldova ce vedem? Nimic! Vedem sărăcie și greutăți. Mai mult nimic.”

Europa Liberă: Dar în 5-10 ani se pot schimba lucrurile?

– „Se poate, se poate schimba, dar...”

Europa Liberă: Dvs. sunteți cei care decideți.

– „Viitorul, dacă o să fie un președinte care să se străduiască pentru lume, da, dar până când, nimic.”

Europa Liberă: Dar 101 deputați zic că pentru lume se străduiesc.

– „Da... Ei îs pentru dânșii, pentru dânșii, nu pentru lume. Rușine să le fie!”

Europa Liberă: Acum o să votați și în baza unei noi reforme electorale: 51 de deputați pe circumscripție, 50 pe listă de partid. Vă este clar cum o să-i trimiteți în Parlament?

– „Nu, doamnă, nu! Nu! Nici nu vreau să discut. Rușine să le fie! Eu știu că ceva trebuie să facă pentru lume, să se intereseze, să facă ceva. E foarte greu. Vine iarna, noi lemne nu avem, cărbuni nu avem, de lucru nu avem... Îi foarte greu, foarte greu!”

Europa Liberă: Și ridicați mâinile?

– „Da! Îi greu, îi foarte greu...”

– „Ce viitor putem să vedem, dacă pleacă tineretul, pleacă din țară și înapoi n-au nicio dorință să revină?”

Europa Liberă: V-ați gândit să plecați și Dvs.?

– „Nu! Eu m-am oprit aici, gata. De-amu am 50 de ani și vârsta nu-mi permite. Este tineretul care se duce, care-i în puteri. Iaca, luăm satele. Cine a rămas prin sate? Au rămas care-s după 50 de ani, de 60 de ani, au rămas unde și unde bătrânii și gata.”

Europa Liberă: Dar la alegeri o să mergeți, o să votați?

– „Păi, o să votăm, dar să vedem pe cine, ce și cum. Sperăm să fie mai bine...”

– „Iaca amu umblă și Șorul ista cu toate ale lui. Deodată a venit cu un preț, acum – alte prețuri. Mai pe scurt, îi bătaie de joc, nu li-i rușine. Cel sărac îi bucuros și pentru un bănuț să fie, că dacă el îi bătrân și nu are nimic, nu are susținere. Lumea știți cum zice? Hai să profităm și noi de dânsul și să luăm amu. Ei îs bucuroși că iau pentru ziua de azi.”

Europa Liberă: Dvs. sunteți mai tânără.

– „Eu îs mai tânără, dar eu nu iau de la dânsul și așa că... îi slut, îi complicată viața. Copiii se duc peste hotare, înapoi nu se mai întorc și cred că și noi tot o să plecăm, că aici nu-i niciun rost.”

Europa Liberă: Cine o să rămână, cine o să decidă soarta?

– „O să rămână... Dacă mai rămânem cu conducerea asta, o să ajungem iobagi. Numai nu-ți trage cu biciul în cap, îi totul așa – numai nu te biciuiesc.”

Europa Liberă: E în puterea cetățeanului să schimbe situația?

– „Nu-i! Nu-i!”

Europa Liberă: De ce sunteți atât de categorică?

– „Pentru că acești care au intrat la conducere atât de tare îs ramificați, ca și racul, ca și cancerul și peste tot locul îs ai lor.”

Europa Liberă: Cei de la putere îs trimiși tot de cetățenii Republicii Moldova să guverneze.

– „Pur și simplu, știți ce a fost atunci? Au prostit lumea.”

Europa Liberă: Cum?

– „Cu promisiuni ei au prostit lumea.”

Europa Liberă: Dvs. pentru ce promisiune i-ați votat?

– „M-am gândit că băieții au să lucreze, o să avem unde munci, dar amu n-ai de muncă. A venit „Lear”-ul, „Lear”-ul te gonește ca și când ești om negru.”

Europa Liberă: Există soluții sau rămâneți doar cu probleme?

– „Soluție nu există, că ei prea tare s-au împânzit și nu-i dezbatem degrabă.”

Europa Liberă: Alegerile din 24 februarie vor decide.

– „Or să se ducă ei la alegeri, eu una nu mă duc.”

Europa Liberă: Și atunci irosiți votul?

– „Ori o să mă duc și o să-l stric numai, că nu arată niciunul nicio performanță. Nu se vede atâția ani, 20 și ceva de ani... Ce s-a rezolvat ceva? S-au schimbat de pe un scaun pe altul ei și n-au făcut nimic. ”

Europa Liberă: Și acum mai mulți politicieni spun că vor veni la Dvs. cu mesajul „pro-Moldova”. Iată asta vă insuflă încredere?

– „Nu, nu ies, că de fiecare dată amăgesc lumea. Îs fățarnici, nu-s oameni de încredere. Ei au vândut totul și Moldova-i vândută. Atâția bogătași peste noapte au apărut ca ciupercile. De unde? Banditismul îi cel mai mare. Înainte era în Italia, s-a mutat la noi mafia. Dar îi mafia asta, fără grijă. Oriunde te-ai duce, chiar la același spital, soțul meu e cu cancer...”

Europa Liberă: Dar dacă ar fi populația mai unită, mai cu demnitate, mai implicată, ar arăta altfel Moldova?

– „Viitorul nostru nu-i. Ia uitați-vă aici, uitați-vă lumea cum îi bucuroasă, pentru 3 copeici noi ședem aici, dar ei mănâncă de mii pe zi, ei de mii se duc și mănâncă și se duc în voiajuri.”

Europa Liberă: Cât ați reușit astăzi să câștigați aici, la piață?

– „Aici, la piață, să vă spun drept, am făcut 50 de lei. Cu acești bani mă duc acasă să-i strâng, să iau niște pastile pentru soț că-i cu cancer.”

– „Marea majoritate a plecat ca să trăiască mai bine. Au rămas doar cei care nu au încotro. Ca să-și perfecteze actele este foarte îndelungat și costisitor, să se angajeze în câmpul muncii este dificil, în special tinerii.”

Europa Liberă: Cine decide astăzi soarta Moldovei?

– „Cei din vârful piramidei, ei îs cu pâinea și cuțitul.”

Europa Liberă: Poporul este suveran.

– „Poporul este suveran, dar doar așa, teoretic, dar este limitat în decizii. Poate că ar trebui să fie mai conștienți oamenii, că îmi este frică că ne vom trezi și va fi târziu.”

Europa Liberă: Ce vor decide alegerile din 24 februarie, ce se va hotărî?

– „Ar fi bine să se hotărască ceva, să se determine în care parte, ce facem, cum facem, că declarativ se spun multe.”

Europa Liberă: Ce vrea poporul să se decidă?

– „La noi poporul tare-i polarizat. Suntem în calea răutăților, cum spunea cronicarul. Destul timp a fost ca să se aprecieze încotro.”

Europa Liberă: Clasa politică decide sau și cetățeanul atunci când are buletinul de vot în mână?

– „Și cetățeanul, desigur. Parcă se duce, votează, dar până la urmă deciziile aparțin altcuiva. De asta și omul este dezamăgit. Au trecut suficienți ani de la Independență până acum și s-a bătut pasul pe loc.”

Europa Liberă: În 10 ani cum va arăta Ungheniul și Republica Moldova? Cum ați vrea să arate?

– „Am vrea să arate bine, cum s-a spus și se vorbea că mergem spre Uniunea Europeană, adică era o speranță oarecare, acum s-au cam spulberat speranțele, cu toate că se încearcă să se facă drumuri, să demonstreze conducerea că e ceva spre bine, dar frică-mi este că numai doar pentru a demonstra se face acest lucru.”

Europa Liberă: Acest mesaj care se promovează acum în societate de către mai mulți actori politici, „pro-Moldova”, cetățenii își schimbă percepția, văd altfel lucrurile, dacă politicienii vin cu acest mesaj?

– „Bine, „pro-Moldova”, dar ce face Moldova singură, închistată aici în găoacea ei? Nu știm. Vom trăi și vom vedea. Poate că au ei o soluție pe care n-o știm noi?...”

Europa Liberă: O dată la patru ani, cetățeanul merge, își dă votul, pune ștampila pe buletin pentru cei mai buni dintre cei mai buni.

– „Da, o pune pe buletin ștampila cu ochii închiși. Când mă duc la votare, votez și eu pe cine-oi vota, numai să nu zică că n-am fost, pentru că dacă îți vede că n-ai ștampilă în buletin, te duci undeva și vede că n-ai votat, apoi amuși îți începe că „de ce n-ai votat?”.” Și omu-i nevoit, mă duc și eu și pun o ștampilă pentru cine-o fi...”

Europa Liberă: Ce valoare are votul cetățeanului?

– „Adică să facă bine la lume, să trăiască aici, să nu se ducă peste hotare, să lucreze aici undeva, să aibă o leafă normală și să poată să supraviețuiască timp de o lună de zile. Dar nu vedeți ce scumpete-i aici? Strașnic!”

Europa Liberă: Credeți în viitorul Moldovei?

– „Nu, nu, nu!... Nu-i niciun viitor nimic, totul se duce de râpă. Nu-i, nu-i niciun viitor!”

* * *

Oamenii cu care am discutat la Ungheni spun că sunt prea obosiți, pentru că poartă un război de uzură unii cu ceilalți și că politica îi dușmănește. De ce urăsc alegătorii politicienii? E întrebarea de la care am pornit discuția cu scriitorul și cineastul Mihai Poiată, fost viceministru al Culturii, deputat în primul Parlament, profesor universitar.

Europa Liberă: Din observațiile Dvs., pe moment, politicienii urăsc poporul sau poporul urăște politicienii?

​Mihai Poiată: „Când politicienii urăsc poporul, nu-i cel mai strașnic lucru care se poate întâmpla, fiindcă ei sunt azi la putere și mâine nu-s, dar când poporul urăște politicienii, el îi urăște pe toți – și pe cei care au fost, și pe cei care sunt, și pe cei care ar putea să vină. Asta-i strașnic! Când această deziluzie devine totală și el nu mai are încredere nici în vot, el știe că votez sau nu votez, nu se schimbă nimic; votez pentru acesta, votu-i transmis altuia, altul beneficiază de votul meu. Când se întâmplă asta, sigur că se ajunge la o limită, după care se pot întâmpla lucruri grave.”

Europa Liberă: Ce se poate întâmpla?

Mihai Poiată: „Deși sunt scenarist, nu vreau să fac asemenea scenarii pesimiste, macabre. Multe se vor decide în următoarele patru-cinci luni. Alegerile sunt deja așa un fel de finiș intermediar,

fiindcă încălcarea legislației, abaterile se produc până la ziua alegerilor. Noi trebuie să vedem cum parcurgem acest segment și sigur că mi-aș dori ca și politicienii noștri să fie mai convingători. Unii sunt buni de baricade, dar baricadele, mă rog, sunt și ele bune la vremea lor, pe o perioadă foarte scurtă, ulterior trebuie să ne asumăm rutina vieții de zi cu zi. Așa cum după nuntă urmează proza vieții, și acolo susținem cel mai important examen.”

Europa Liberă: Ce vor decide aceste alegeri din iarnă?

Mihai Poiată: „Ele vor fi un test și pentru clasa politică de la putere, și pentru politicienii care aspiră la putere, și pentru alegători, și cred că în mare parte vor decide viitorul acestui teritoriu sau vor sugera un eventual traseu. S-ar putea să fie altul decât cel pe care ni-l dorim, mai ales că tristețea-i mare, pentru că nici nu prea știm încotro ne-am dori să mergem.”

Europa Liberă: Dvs. ați fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova. Îl întreb pe Mihai Poiată ca pe un alegător: E ușor să recâștigi încrederea în instituțiile statului, după ce atât de mult au căzut în topul sondajelor anumite agenții?

Mihai Poiată: „Dragă Valentina, este suficient să vină în politică un om onest...”

Europa Liberă: Unul sau 101?

Mihai Poiată: „Mai întâi – unul, care să se poată face ascultat și care să aibă o reputație morală impecabilă.”

Europa Liberă: Există o asemenea persoană?

Mihai Poiată: „Ea își va face apariția când va apare în fața poporului și va spune: „Oameni buni, iată cine sunt, iată care-i echipa mea, iată cum am de gând să gestionez treburile în țara asta”, fiindcă noi atunci când votăm o listă a unui partid, vedem persoanele care vor accede în Parlament. Eu aș vrea să mai văd o listă: componența Guvernului. Ce miniștri ai, domnule, în partid, ce persoane ai capabile? Fiindcă să votăm în Parlament, acolo ne poate sugera cineva cum s-o facem, dar eu vreau să văd o echipă pentru Executiv.

Eu îmi dau seama că este o procedură riscantă pentru cel care și-ar afișa intențiile de a candida sau mă duc astăzi în lista Guvernului cutărui șef de partid și mâine nu mă mai angajează altul sau și mai și, sunt concediat din funcția pe care o exercit acum. Dar pe de altă parte, mă întreb, noi avem probe, am vorbit cu doi foști procurori generali ai Republicii Moldova. Zic: „Eu îs un om departe de lumea voastră, a celor care activați în domeniul justiției, dar eu aș aduna o listă de exemple care ar demonstra că a fost uzurpată puterea în stat”. Cică „ai perfectă dreptate!”. Eu zic: „Nu avem niciun jurist care ar vrea să intre în istorie, care are ambiția să-și facă un nume, având legea, care îl apără? Chiar toți sunt șantajabili?”.”

Europa Liberă: Și răspunsul?

Mihai Poiată: „Și răspunsul a fost unul evaziv, cică „mai știi..., poate că da”. Ori că nu avem oameni curajoși. Observați ce se întâmplă cu juriștii noștri cei buni? Foștii procurori devin avocați, adică procurorii care ar fi trebuit – pardon de expresie – să-i bage la răcoare, ei îi apără. Eu mai cred că avem un pic de nebunie în unii tineri, vreau să cred. Iată armenii au găsit acel om pe care-l căutam eu aici.”

Europa Liberă: Premierul Pașinian?

Mihai Poiată: „Pașinian. Unul doar. Și s-a mai găsit împreună cu dânsul și un primar...”

Europa Liberă: Și Armata, și Poliția au trecut de partea poporului.

Mihai Poiată: „Și Armata, și Poliția. La semnalul unui asemenea om, eu știu că se vor aduna și multe pușlamale și nu întâmplător unele partide au grijă să pună în aplicație un filtru ca să mai facă o triere a celor dornici de a ajunge la putere.”

Europa Liberă: Încă o teamă care vine din partea votantului – cea că în Parlament e vădit acest traseism politic. Deputații trec cu ușurință dintr-un partid în altul, mai ales că acum se va vota în baza unei reforme electorale noi: 51 de deputați vor veni din circumscripții, 50 pe listă de partid. Cum să se descurce alegătorul că-i dă votul celui care merită, dacă mâine-poimâine el poate trăda interesele cetățeanului?

Mihai Poiată: „Doi-trei ani în urmă, eu eram un adept al circumscripțiilor uninominale. Când se fac liste de partid, vine un X și zice: „Dle președinte, aș vrea să fiu și eu în listă”. I se spune: „Uite cât costă locul tău”. Și el își cumpără locul în listă și știe că a devenit deputat grație patronului, șefului de partid. Dacă însă partidele ar fi fost obligate să-și trimită oamenii, reprezentanții în circumscripții uninominale și dacă mă duc eu în circumscripția cutare, mă întâlnesc eu cu oamenii, îi conving eu să mă voteze. Deci, eu aduc votul, nu mi-l dă patronul. Și dacă l-am adus eu, l-am dat în partid, eu am dreptul la voce. Și atunci, democrația în partid are alte surse.

Eu sunt un om independent în acest partid. Da, sigur că s-ar cere niște cheltuieli poate pentru măcar benzină, ca să te poți întâlni cu oamenii. Acum nu știu ce să mai cred, dar mă întreb totuși: de ce unele partide se tem de circumscripții uninominale? Doar din cauză că vor fi corupți alegătorii de către partidele bogate sau pentru că n-au suficienți oameni, care să candideze în aceste circumscripții uninominale?”

Europa Liberă: Nu, frica este mai mare că ar putea în anumite circumscripții să câștige cineva cu un număr mic de voturi. Și atunci, cum îi dai legitimitate?

Mihai Poiată: „Da, aici este buba cea mare. Într-adevăr, faptul că nu va exista turul doi, asta...”

Europa Liberă: Unul câștigă un mandat cu sute de mii de sufragii și altul cu zeci de mii. E o diferență?

Mihai Poiată: „E o diferență.”

Europa Liberă: Și cum se va constitui o coaliție majoritară?

Mihai Poiată: „Noi știm cum se constituie coalițiile majoritare, chiar

când inițial sunt minoritare. Eu sunt foarte dezamăgit de prima generație de politicieni, care au venit cu studii făcute în România. Atunci am avut o șansă, poate unica șansă, de a ne rupe de patriarhalism, de încuierea asta a noastră și i-am văzut eleganți, frumoși, vorbeau convingător. Era o plăcere să-i vezi în fiecare seară la televizor! Și zic: ce s-a făcut cu băieții aceștia?”

Europa Liberă: De la înălțimea timpului, după 27 de ani de când ați fost în Parlament, credeți în viitorul Republicii Moldova?

Mihai Poiată: „Cred, pentru că n-am încotro, fiindcă, dacă n-aș crede, trebuie să procedez ca Maiakovski cel de până la revoluție, dar aș fi trebuit să procedez ca cel de după revoluție: „Поставить точку пули в своём конце” („Să-mi pun un punct de glonț la sfârșitu-mi”). Eu sunt obligat, mai ales în calitatea mea de semnatar și votant al Declarației de Independență, atâta timp cât nu există un mecanism care mi-ar permite să-mi retrag semnătura de pe acest document important, eu cred în viitor.

Vedeți, când zic „în viitorul Republicii Moldova”, îmi este suficientă o clipă ca să-mi imaginez câte zboară în capul meu, dar eu știu că, dacă acesta este pământ românesc și noi ne considerăm români – că trăim într-un stat, că trăim în două state, nu mai contează –, este pământ românesc. De ce nu avem grijă să prospere acest pământ românesc?”

Europa Liberă: Luați în calcul și faptul că la Comrat se gândește altfel, la Tiraspol – cu totul altfel, atunci când vă gândiți la viitor?

Mihai Poiată: „Da, dar n-am încotro, fiindcă, dacă revenim la subiectul Unirii, trebuie să recunoaștem că ar trebui să existe patru-cinci scenarii care au în vizor doar teritoriile, cui i-au revenit teritoriile după ‘40, cu cine ar trebui să discutăm, să negociem ca să le recuperăm; avem și Găgăuzia, avem și Transnistria, avem și sudul

Basarabiei, avem și nordul... Și ca să nu vorbim de alte probleme. Eu aș fi poate mai fericit decât toți unioniștii luați împreună, dacă s-ar produce miracolul acesta. Eu cred că ar trebui să inventăm o nouă paradigmă, cred că și gestionarea treburilor pe teritoriile Republicii Moldova actuale cere o altă abordare, dar și scenariul unei reunificări pe care ne-o dorim ar cere imaginație, inventivitate, poate că scenariile pe care le avem din istorie poate nu mai sunt aplicabile în noile condiții, poate că trebuie să elaborăm alte scenarii.”

Europa Liberă: Deseori merg și discut cu cetățeanul de la firul ierbii și ceea ce culeg e necazul, oftatul, disperarea, deznădejdea. Și după ce pun pe post aceste voci ale oamenilor necăjiți și disperați, am și ecouri precum că cu acest oftat nicăieri nu se va ajunge.

Mihai Poiată: „Evident! Dar el este un semnal despre starea de spirit din societate și elitele politice ar trebui să-l ia în calcul, să știe care-i temperatura, ca nu cumva să se producă efecte nedorite. Până la urmă, mă rog, explodează și mămăliga.”

Europa Liberă: Acum spiritul din societate cum îl vedeți Dvs.?

Mihai Poiată: „Pe mine mă întristează mai mult spiritul din mediul elitelor, fiindcă și ele mă dezamăgesc. Dacă aș vedea claritate în ceea ce-și doresc, aș vedea că vin masiv tineri bine pregătiți în politică, care au ambiția, vocația, dorința, pregătirea de a se implica în gestionarea treburilor publice, aș fi mai puțin alarmat de ofurile pe care le auzim, dar eu aud și ofuri din partea celor care ar trebui să-și asume aceste responsabilități.

Văd că unii sunt dezorientați, alții orientați pe o pistă greșită, alții se complac în așa, într-un fel de așteptare romantică. Dacă își pot permite acest lucru, eu știu, au proprietăți în afara țării, au niște conturi și au la scară un BMW și în caz de... au urcat la volan și au plecat știind că ce au mai important e în afara Republicii Moldova, atunci, da, dar sunt foarte mulți care nu au nici cetățenie, nici conturi, nici averi. Ei sunt sortiți să rămână aici. Cu ei ce facem?”

Europa Liberă: Concluzia multora e că astăzi în societatea moldavă totul decide banul. Se poate cumpăra votul cetățeanului, se poate cumpăra mandatul în Parlament, deputatul, funcția de ministru... De ce s-a ajuns ca banul să decidă totul?

Mihai Poiată: „Vedeți că nu banul cumpără, sunt niște oameni care cumpără cu bani alți oameni. Eu aș vorbi despre o degradare morală înspăimântătoare uneori, adică ia proporții, dar despre efectele căreia e greu să ne dăm seama care ar fi ele într-o perspectivă apropiată.”

Europa Liberă: Cui îi e convenabilă această degradare a societății?

Mihai Poiată: „Nu știu, nu aș punea problema în felul acesta.”

Europa Liberă: Dacă nu ar convenabilă, ar crește gradul de cultură politică, economică, în general ar crește cultura?

Mihai Poiată: „Eu îmi dau seama că, dacă aș spune eu că am avea nevoie de patrioți ai Republicii Moldova, sigur că s-ar arunca cu multe în direcția mea, dar, pe de altă parte, mă întreb: eu pot fi patriot al satului Cojușna, satul meu de baștină? Noi trebuie să ne asumăm responsabilitatea, să înțelegem, în cele din urmă, că n-o să vină nimeni – eu spun o banalitate acum –, să înțelegem că n-o să vină nimeni să ne măture gunoiul de pe scări. Asta-i voința noastră – să vină cineva și nu înțelegem că voinței noastre ar trebui să ne asumăm responsabilitatea pentru scara noastră la bloc, pentru ceea ce se întâmplă în jurul casei noastre. De ce mai pretindem la politicieni să aibă ei grijă de noi, dacă noi nu avem grijă de ceea ce facem?”

Europa Liberă: Nu am dus gândul până la capăt referitor la ideea că banul astăzi decide foarte mult. Și iarăși, dacă e să-l citez pe cetățeanul simplu, el se arată mirat că astăzi a ajuns în funcția de politician o persoană care și-a cumpărat o diplomă de studii, un politician care are cu totul alte gânduri decât cele care îl preocupă pe omul simplu. De ce să vrei funcție, să râvnești la o funcție în politică, dacă tu trăiești cu alte interese?

Mihai Poiată: „Că e rentabil să ai o funcție, poți fura bani publici. Când aud „stat capturat”, „delapidări”, hai să spunem „furt”, „tâlhari”, „hoți”, să vorbim în limbajul țăranilor care oftează, poate că ei ne-ar înțelege mai bine și poate că ne-ar și susține, că pe alocuri apar nu știu cum niște fisuri între elitele noastre și restul populației.”