Tema emisiunii moderate de Radu Benea: diminuarea libertății presei în țările din spațiul fost sovietic
Buna ziua dragi ascultători. La microfon, Radu Benea, prezentatorul emisiunii Dialoguri. 15 minute cu Radio Europa Liberă. Începem emisiunea noastră cu cele mai importante știri ale saptamanii trecute, prezentate de colegul meu, Valeriu Cațer.
--------------------
Grupurile de lucru Chișinău-Tiraspol întârzie să dea rezultate la aproape trei săptămâni de la înființare, consideră Valeri Lițkai, șeful departamentului de externe al Transnistriei. Valerii Lițkai spune că motivul blocajului este statutul neclar al participanților la discuții. Potrivit agenției Olvia press, Lițkai a cerut ca părții transnistrene să-i fie recunoscut statutul de parte egală. Grupurile de lucru au fost înființate în urma întrevederii Voronin-Smirnov din 11 aprilie, iar printre chestiunile divergente discutate de experții celor două părți se numără controlul asupra transportului feroviar prin Transistria.
Organizația Națiunilor Unite a decis să înființeze un grup de lucru special, condus de secretarul general ONU Ban Ki-moon, care să găsească soluții la creșterea dramatică pe plan global a prețurilor la alimente. Printre primii pași pe care ONU ar urma să-i întreprindă urgent este alocarea a 755 de milioane de dolari pentru finanțarea Programului Alimentar Mondial. Alte 1,7 miliarde de dolari vor fi alocate pentru susținerea fermierilor din cele mai sărace țări ale lumii.
Alianța Nord Atlantică a anunțat că monitorizează desfășurarea trupelor ruse suplimentare în republica nerecunoscută Abhazia din Georgia. NATO crede că acțiunile Rusiei măresc tensiunile în regiune. Casa Albă de la Washington a spus că este îngrijorată de mărirea numărului de militari ruși. Decizia Rusiei a fost criticată și de Uniunea Europeană. În apărarea sa, Moscova spune că trimite mai mulți militari de menținere a păcii pentru că Georgia s-ar pregăti să atace Abhazia, acutații respinse categoric la Tbilisi.
Uniunea Europeană a semnat Acordul de Stabilizare și Asociere cu Serbia, în ciuda divergențelor privitoare la independența Kosovo. Acordul a fost semnat la Luxembourg de miniștrii europeni de Externe și vicepremierul sârb, Bozidar Djelic, dar deocamdată are un caracter simbolic. Punerea lui în practică va avea loc cu o condiție: ca guvernul sârb să-i captureze și predea pe suspecții căutați de tribunalul ONU pentru crime de război în fosta Iugoslavie. Președintele sârb, Boris Tadici, speră că semnarea acordului, cu doar două săptămâni înainte alegerilor parlamentare anticipate din Serbia, va reduce șansele de victorie ale forțelor naționaliste.
Torța olimpică a revenit pe pâmânt chinezesc, la Hong Kong, după un turneu turbulent în jurul lumii. Autoritățile au deportat cel puțin șapte protestatari înainte ca flacăra să ajungă în China. În mai multe țări prin care a trecut torța olimpică, mai ales în Grecia, Franța, Marea Britanie, Statele Unite și Japonia, ea a fost însoțită de proteste energice împotriva încălcării drepturilor omului în Tibet de către autoritățile chineze.
----------------------
Săptămîna trecută, organizația neguvernamentală Freedom House a dat publicității raportul său anual privind libertatea presei în lume. Freedom House este o organizație americană cunoscută prin promovarea libertății și democrației în lume. Concluzia generală a raportului Freedom House este îngrijorătoare. În 2007 libertatea presei a avut de suferit și mai mult pe plan global. Raportul vizează 195 de țări, dintre care 72 au fost trecute în categoria celor cu o presă liberă, 59 cu presă parțial liberă, iar 64 de țări în categoria celor în presa nu este liberă.
Experții Freedom House constată o creștere a numărului de țări în care mass-media este controlată de autorități sau în care puterea exercită presiuni asupra presei. O înrăutățire a situației în 2007 a cunoscut îndeosebi spațiul post-sovietic. Parțial liberă presa a fost recunoscută în Ucraina și Georgia. În Rusia, presa o duce mai rău decît în Tadjikistan, dar mai bine decît în unele țări din Africa. Dintre 28 de țări ale fostului lagăr socialist, presă liberă există numai în 8 state. Cel mai înalt raiting îl au Estonia, Cehia și Lituania. Lista o încheie Turkmenistan, Uzbekistan și Belarus țări din categoria celor unde presa nu este liberă.
În aceeași categorie a rămas și Moldova pe locul 148. Pentru comparație, România și Ucraina sunt considerate țări parțial libere sub aspectul libertății presei, ele aflându-se pe locurile 96 și respectiv 113. Rusia însă se află mult în spatele Moldovei, cu o presă ne-liberă, pe locul 171.
Despre libertatea presei în fostul spațiu sovietic și în Rusia discutăm astăzi cu Oleg Panfilov, directorul Centrului pentru Jurnalism în situații extreme de la Moscova. Colegul meu, Vasile Botnaru, l-a întrebat mai întîi pe invitatul nostru, de ce Kremlinului nu-i pasa de proasta reputatie pe care și-o cîștigă prin hărțuirea jurnaliștilor incomozi?
Oleg PANFILOV: Problema este că atunci cînd vorbim despre Putere, ar trebui sa avem in vedere niste politicieni, care au in spate o ascendenta, o scolarizare fireasca, astfel incat ei să aibă un comportament de profesionisti. Or oamenii care au ajuns astazi la Putere in Rusia, cea mai mare parte a acestora nu sunt profesionisti. Ei sunt veniti direct din serviciile secrete. Or serviciile secrete se conduc de un singur ptrincipiu seful a spus ca asa va fi, atunci se actioneaza in consecinta. In Rusia astăzi nu a ramas nici urma de politici publice. Atunci cand ajung in Ucraina sau in Georgia si urmasesc emisiunile de la televizor, mi se face rusine pentru ca asa ceva demult nu mai exista in Rusia. Si ma indurereaza faptul ca in Rusia asa ceva nu avem de opt ani. Nu avem pluralism de opinii, politicienii si politologii vorbesc la unison, si lipseste cu desavarsire orice diversitate de opinii.
Vasile BOTNARU: Pornind de la aceste premise, se poate spune oare ca jurnalismul din Rusia este unul practicat in conditii extreme si se preteaza perfect specificului organizatiei pe care o conduceti?
Oleg PANFILOV: Jurnalismul din Rusia demult cade sub incidenta definitiei conditii extreme si e o poveste care a inceput in urma cu 8 ani. Nu putem vorbi despre toti jurnalistii, pentru că în realitate cea mai mare parte a jurnalismului este propaganda. Actualmente, în Rusia jurnalismul care se opune activeaza in conditii extreme. Si un asemenea tip de jurnalism exista. El exista in provincie. Jurnalismul din Moscova intotdeauna a fost unul ghiftuit. Si daca pe timpurile presedintelui Eltin se mai si opunea, actualmente jurnalismul s-a asezat cuminte pe rafturi, ca niste carit in biblioteca, si fiecare isi stie lungul nasului. Iata de ce viata jurnalistica adevarata se desfasoara in provincie. Acum însă trebuie sa se recupereze timpul pierdut, astfel incat tanara generatie de jurnalisti sa inteleaga ce inseamna libertatea de expresie. Dar, daca se schimba atmosfera politica in tara, acest proces poate fi catalizat. Dovada este experienta Georgiei si a Ucrainei. Acolo se practică un alt fel de jurnalism. In Ucraina este un jurnalism mult mai liber, altceva ca nu este poate suficient de profesionist. Dar, in Ucraina in doua saptamani poti deschide un ziar. Eu cunosc multi ziaristi care din Rusia au plecat in Ucraina, tocmai pentru ca acolo muncesc in conditii de libertate. Acelasi lucru se poate spune despre Georgia. Acolo e o situatie oarecum paradoxala. Autoritatile sunt mai democrate decat oamenii din presa. Autoritatile vorbesc si incetatesnesc libertatea de expresie mai mult decat jurnalistii. In alte tari situatia este exact inversa.
Vasile BOTNARU: Ce parere aveti despra zisele conditii extreme ale jurnalismului din Moldova, unde oamenii de presa de regula se situeaza de ambele parti a unei baricade numite « conflictul transnistrean »?
Oleg PANFILOV:Tocmai m-am intors din Transnistria. Apropo, unde am ajuns cu mari dificultati, dupa ce am asteptat mai bine de trei ore la punctul de control. Discuțiile cu oamenii din Transnistria, urmate de o escala in raionul Dubasari, unde am vizitat Cosnita mi-au lasat o impresie foarte puternica. Am aflat un lucru foarte straniu la parerea mea. In primul rand - in Transnistria exista un numar de jurnalisti care își dau seama de necesitatea negocierilor între Chisinau si Tiraspol. Si asta pentru ca au trecut mai multi ani si oamenii imi spun ca populatia din Transnistria pleaca, deoarece nu exista locuri de munca. Iar stadioanele, vilele luxoase si magazinele moderne nu-i opresc pe oameni. Si explicatia am gasit-o la piata aglicolă. Acolo am vazut ca legumele sunt ceva mai ieftine decat la Moscova. Eu nu-mi imaginez, cum pot sa-si permita oamenii din Transnistria care au un salariu mediu de 50-60 de dolari, sa cumpere legume atat de scumpe. Asta-i pe de o parte. In acelasi timp m-a frapat lipsa de unei politici informationale in Moldova. Ce alta concluzie as putea sa trag atunci cand oamenii din Dubasari im spun ca ei au fost dati uitarii si ca despre problemele lor televiziunea publica de la Chisinau vorbeste o data la partu saptamani, si ca ei sunt nevoiti sa urmareasca televiziunea Sherifii si canalele ruseti, si ca alte surse de informatii pur si simplu nu exista. E o situatia cam stranie. De aceea, la directia pe care vor evolua mai departe lucrurile trebuie sa se gandeasca nu doar oamenii care traiesc acolo, dar si politicienii de la Chisinau.
--------------------------
Rușii mai buni de gură au început deja să inventeze glume pe seama lui Dmitri Medvedev, fără să aștepte până când acesta va fi inaugurat oficial ca președinte. Medvedev a devenit personaj de bancuri, în ciuda faptului că are un protector puternic, Vladimir Putin. Mai mult ca atât, cele mai picante bancuri exploatează chiar relația dintre cei doi, însă sunt spuse cu jumătate de gură, pentru că satira politică tăioasă a devenit în ultimii ani o chestiune riscantă în Rusia. Mai multe, în relatarea colegului nostru Alexandru Eftode.
Unul dintre ultimele bancuri este despre cum l-a invitat Putin pe Medvedev la restaurant. Putin comandă un steak, iar chelnerul întreabă: Dar legumă?, La care Putin răspunde, și legumă tot un steak își ia.
Însă cel mai popular este un filmuleț făcut pe baza faimoasei comedii sovietice Cavcazcaia Plenița. La filmulețul plasat pe site-ul YouTbube, este folosită fragmentul în care Șuric, studentul la cules folclor, este convins prin înșelăciune să participe chipurile la înscenarea unei vechi îndeletniciri tradiționale: furatul miresei.
Numai că dialogul și rolurile originale sunt înlocuite. În filmulețul satiric Șuric este Medvedev, iar înscenarea pusă la cale nu-I despre furatul miresei, ci despre o altă tradiție veche: alegerea președintelui.
Șuric/Medvedev trebuie să pretindă că adună semnături, că intră în luptă cu alți candidați iar apoi - că învinge, iar prim-ministru devine Putin. Și totul trebuie să arate natural, ca și cum chiar ar fi alegeri.
Kremlinul e puțin probabil să se amuze la vizionarea filmulețului de pe YouTube. Satiricul rus Yuly Gusman, președintele Academiei ruse de Film, spune că, sub Putin, Kremlinul a devenit indeosebi de intolerant față de satira politică:
"Acest tip de umor dispare și din societate și din dezbaterile televizate. Nu mai este și cred că pe multă vreme. Mi se pare că a început să dispară în epoca lui Vladimir Vladimirovici. Pentru că lui Yelțîn i se pot reproșa multe, dar el respecta cu sfințenie libertatea cuvântului. Presa îl ataca, îl mușca, dar Yelțîn, scrâșnea din dinți și răbda.
Gusman știe ce spune. Luna trecuta, la decernarea premiilor de film Nika, o televiziune care a transmis festivitățile i-a tăiat un fragment din discurs în care Gusman făcuse o glumă despre tandemul Putin-Medvedev. În mod tradițional, la decernarea premiilor avem un mesaj din partea președintelui, a spus Iuly Gusman. Dar așa cum nu știm cu siguranță cine-i președintele nostru, considerați că mesajul meu ca și cum ar fi și din partea președintelui.
Din transmisiunea televizată la festivalul Nika a fost tăiată și o secvență video care îi înfățișa pe Putin și Medvedev în rolul de țar și fiul țarului.
Tot așa, de pe micile ecrane a dispărut încă în 2003 un show popular Kuklî, în care politicienii ruși, întrei ei și Putin, mai întâi premier, iar apoi tânăr președinte, erau înfățișați în chip de păpuși și satirizați în fel și chip.
"No programul "Kukî" a dispărut, a dispărut țara în care exista "Kukî" spune autorul programului, umoristul Viktor Șenderovici. Ne-am întors la modelul sovietic. Satira tăioasă despre politicieni, care lovește în punctul cel mai sensibil, nu mai există decât pe internet ori circulă ca folclor.
Dar Șenderovici este optimis că ea va rămâne vie, tot așa cum a fost vie chiar și pe vremea lui Stalin.
-------------------------------
Doamnelor si domnilor, aici se încheie emisiunea noastră de astăzi. Prezentatorul ei, Radu Benea vă mulțumește pentru atenție și vă dorește toate bune. Aici e Radio Europa Liberă.
