Hingherul, haitele și hoardele - Judit Ferencz
A început campania electorală, anunță Krónika. Cea oficială. Căci, de fapt, s-a deschis demult. De săptămâni de zile, inaugurările se țin lanț, s-au depus mormane de pietre de temelie, sunt servite zilnic proiecte care mai de care mai spectaculoase. Afișele electorale au împânzit deja toată țara, iar manifestările electorale au fost anunțate cu surle și trâmbițe. Fără ca cineva să remarce că este ilegal. Campania electorală demarează cu doar 30 de zile înaintea scrutinului. Teoretic. Potrivit legii.
Nyugati Jelen vorbește despre candidați, la modul general. Considerând că singurul criteriu după care s-au ghidat partidele a fost popularitatea candidaților. Despre moralitate, credibilitate și rezultate înregistrate până acum nu s-a pomenit nimic. Așa de face că pe listele electorale regăsim foști securiști, traseiști politici, persoane implicate în cazuri de corupție.
Nimic nu rămâne nepedepsit, enunță Népújság, în contextul cercetărilor (re)demarate în dosarul Loteria Română. Editorialistul ziarului își propune să stabilească algoritmul întețirii periodice a anchetelor în cazurile de corupție. Formula empirică e simplă: din patru-n patru ani, numărul politicienilor cercetați crește vertiginos. Dar dintr-atâta nu poți deduce formule complicate. Mereu, tot mereu te lovești de elemente-supriză. Și nici calculul probabilității nu te ajută. Poate că elementul-surpriză nu este aleatoriul. Ci vrerea. Ei, nu cea divină.
În ajun de scrutin, Krónika trece în revistă declarațiile de avere ale aleșilor locali maghiari. Mai exact, le-ar trece în revistă, dacă acestea ar exista. Dar, cum ele nu există, nu le trece în revistă. Ci conclude: o serie de demnitari maghiari nu respectă prevederile legale.
Două conflicte locale în județul Harghita. Hargita Népe prezintă cazul din Plăieși, unde o firmă din Ungaria se pregătește să deschidă o carieră de piatră. Localnicii s-au impacientat abia la sosirea utilajelor, când au realizat că în fața caselor lor vor trece zilnic zeci de camioane. Se pare că nu mai e nimic de făcut: compania minieră are un contract de concesiune de 50 de ani asupra terenului ce urmează a fi exploatat.
O situație similară, la Ditrău. Săptămânalul Új Kelet relatează: localnicii au organizat un referendum și s-au pronunțat împotriva deschiderii carierei de sienite. Investitorul, o companie din Italia, susține că referendumul nu are valoare juridică. Și în acest caz, există un contract semnat cu reprezentanții composesoratului care deține terenul în cauză.
Și în final, balada unui hingher, o adaptare după Allgemeine Deutsche Zeitung. Mihai, hingherul, este angajat al administrației locale din București. El lucrează la un adăpost pentru câini maidanezi. Mihai are 26 de ani. Dimineața, înainte să plece la muncă, Mihai bea o cafea. În drum spre muncă, el se gândește: ce-mi-o rezerva și această, nouă zi ?. Mihai nu este respectat de concitadini: bucureștenii îl urăsc pe Mihai.
Mihai ajunge la serviciu, se schimbă, mai bea o cafea, se înarmează cu lațul său și pornește la datorie. Dar bucureștenii îl atacă pe Mihai, aflat la datorie. Bucureștenii aruncă cu pietre în Mihai. Sau cu ouă. Sau cu ce au ei la îndemână. Bucureștenii țin la câinii maidanezi. Dacă Mihai insistă să-i prindă, nu ezită să-l bată pe Mihai. Căci, precum spuneam, bucureștenii îl urăsc pe Mihai. Și câinii îl urăsc pe Mihai. Dar Mihai se află la datorie.
Deși știe că lațul său nu-l ajută, Mihai se străduiește cu tărie să-și facă treaba. Mihai zărește o haită de câini. Și câinii îl zăresc pe Mihai. O iau la fugă, Mihai după ei. Locuitorii din zonă, mânați de ură, după Mihai. Și așa aleargă ei: în frunte câinii, apoi Mihai cu lațul, urmat de bucureștenii mânați de ură. Mihai se împiedică de laț și cade. Bucureștenii năvălesc asupra lui Mihai. Și câinii năvălesc asupra lui Mihai. Bucureștenii îl lovesc pe Mihai. Câinii îl mușcă pe Mihai. Mihai, hingherul, strânge din dinți și strânge lațul. Mâine începe o nouă zi pentru Mihai. Cu alte haite și alți bucureșteni.
