Bună ziua, dragi ascultători, la microfon Radu Benea, prezentatorul emisiunii Dialoguri transnistrene, 30 de minute cu Radio Europa Liberă. În ediţia de astăzi:
Noul an în regiunea transnistreană a început cu majorarea unor tarife şi impozite, stârnind nemulţumiri în rândul populaţiei, dar şi cu unele decizii care au provocat nemulţumirea autorităţilor Republicii Moldova. Cum a fost anul politic 2014 pentru Transnistria şi ce ar putea aduce anul 2015? Opinii ale experţilor de pe ambele maluri ale Nistrului.
***
Europa Liberă: Anul nou 2015 a adus, odată cu numărul mare de zile nelucrătoare de sărbătoare din ianuarie, și noi decizii ale administrației de la Tiraspol. Corespondenta noastră Karina Maximova a compilat câteva din principalele ştiri ale săptămânii. Relatează, Lina Grâu:
Prin decretul său din 1 ianuarie, șeful administrației de pe malul stâng al Nistrului, Evghenii Șevciuk, a redus la jumătate volumul plăților lunare suplimentare oferite pensionarilor – de la 100 la 50 de ruble transnistrene. El a făcut acest lucru făcând referire la deficitul de bani din fondul unic de asigurare socială al Transnistriei. În popor, aceste sume au fost numite „banii de pâine”, pentru că suplimentul a început să fie achitat în momentul scumpirii pâinii, acum câțiva ani.
Nu vor primi pensionarii transnistreni, în luna ianuarie, nici suplimentul rusesc lunar la pensii, echivalent cu 15 dolari. Această măsură este explicată prin tergiversarea birocratică a transferurilor cauzată de zilele nelucrătoare de sărbătoare. Potrivit publicației NewsMaker, pe malul drept al Nistrului, responsabili din cadrul oficiului vicepremierului rus Dmitrii Rogozin, reprezentant special al președintelui Federației Ruse pentru Transnistria, au declarat că raportul cu privire la folosirea ajutorului umanitar rusesc acordat malului stâng al Nistrului pentru anul 2014 va fi examinat în Duma de Stat în luna ianuarie. Următoarea tranșă de ajutor financiar din Rusia va fi eliberată după acest raport, iar suplimentele cu care pensionarii transnistreni s-au obișnuit în ultimii ani ar putea fi reluate în februarie, cu compensarea sumei neachitate în ianuarie.
La fel, din prima zi a noului an au crescut semnificativ plățile pentru anumite servicii de întreținere a locuințelor. A crescut aproape de patru ori – de la 15 la 56 de kopeici transnistrene pentru un metru pătrat de spațiul locativ – tariful pentru deservirea tehnică a clădirilor. Iar din 1 aprilie va crește de două ori tariful pentru salubrizarea spațiilor din jurul blocurilor.
S-a scumpit cu 50 de kopeici și costul unei călătorii în troleibuz. În troleibuzele de model nou din ianuarie costul unei călătorii va fi de 3 ruble, iar în mașinile vechi un bilet va costa 2,5 ruble pentru o călătorie. Acum o jumătate de an autoritățile spuneau că gratuitatea pentru călătoria în transportul public a pensionarilor va fi menținută, însă acum a fost adoptată decizia ca inclusiv această categorie de beneficiari de facilități să achite parțial biletul pentru transportul public. Pensionarii vor plăti pentru călătoria în troleibuz 1 rublă, pe rutele interurbane – 1,5 ruble, iar pe cele internaționale – 4 ruble.
Transnistria refuză deocamdată să introducă medicina prin asigurare începând din acest an, așa cum era planificat inițial. Reieșind din calculele responsabililor de sectorul sănătății de la Tiraspol, pentru această trecere ar fi nevoie de aproximativ 2 miliarde ruble, bani care nu pot fi alocați din buget în acest moment. Dacă decizia ar fi fost adoptată, fiecare angajat transnistrean ar fi fost obligat să achite până în 2 mii ruble anual pentru polița de asigurare.
Nivelul minim de salarizare, stabilit de executivul regiunii pentru primul semestru al anului 2015, este de 1393,23 ruble, cu 16,08 ruble mai mult decât în aceeași perioadă a anului trecut.
Legea bugetului pentru 2015 adoptată de legislativul de la Tiraspol pe 24 decembrie 2014 a fost semnată de liderul transnistrean pe 30 decembrie. Potrivit documentului, cheltuielile obligatorii social-orientate sunt considerabil mai mari decât veniturile planificate, iar deficitul bugetar pentru anul care a început este de 41 la sută. Datoria externă curentă a Transnistriei este stabilită de legea bugetului la 62,3 milioane dolari. Iar bani pentru achitarea acestei datorii nu sunt prevăzuți nici până în 2017.
Datoria internă a Transnistriei la 1 ianuarie 2015 se ridica la peste 13 miliarde de ruble transnistrene (13 014 819 358 ruble), ceea ce, reieșind din cursul oficial de 11,1 ruble pentru un dolar, ar însemna aproape 1,2 miliarde dolari (1 172 506 248,5).
Europa Liberă: Aşadar, administraţia de la Tiraspol a eliminat gratuităţile în transportul public pentru pensionari şi le-a redus în jumătate adaosul de 100 de ruble la pensii oferit în ultimii ani. Pensia minimă de vârstă în stânga Nistrului este de 606 ruble (aproximativ 55 de dolari), iar cea medie cu tot cu adaosuri de aproximativ 100 de dolari pe lună. Europa Liberă a încercat să afle cât de mult i-a afectat pe pensionarii transnistreni aceste decizii.
„Ощущается. Притом, что пенсии мизерные – 1045 рублей. Квартиру оплатить надо, кушать надо, сейчас проезд сделали… Все надо. А продукты как дорожают, а? Что мы, живем в обеспеченной стране?”
„Много снимают денег с пенсионеров. Правильно, пенсионеры должны получать полностью деньги и рассчитываться за проезд, везде. Но не так, как нам копейки дают пенсию, а остальные деньги наши уходят на ветер…”
„Конечно, как экономили, так и будем экономить. Ничего здесь страшного нет. Мы понимаем, что сейчас республике тяжело. Скромно живем. На все хватает. Только лишь есть дорогие колбасы по 200, и есть колбасы по 60, по 70… Так что килограммами не берег, 150-200 граммов…”
„Бывают вот эти городские собрания, да?, вот собирают людей, чтобы услышать мнение их, пожелания, требования иногда… И мало того, что не приглашают, если люди приходят и выступают там, представители наши, власти закрывают им рты!”
„Конечно, будем просить, чтоб вернули. Это, наверное, от властей идет. Соответствующие власти будем просить, а как же? Нам не привыкать. Ну, в нашем возрасте уже хватает – если на жизнь, но когда надо еще на лекарства, а лекарства очень дорогие, и лекарств надо много в нашем возрасте – конечно, трудновато. Вот, получаю пенсию, и еще наше общество еврейское помогает – помощь очень существенная. Больше неоткуда.”
„Пенсия 21-го, последние 100 рублей отложила на аспирин вот этот, чтобы инфаркта не было, инсульта. Он стоит 90 рублей, 60 рублей если половина. За что? За квартиру заплатить, на все остальные лекарства нет денег. Ни от давления. А от давления надо каждый день пить целую кучу таблеток, потому что если не сдерживать давление – можешь умереть. Ну и, вот, что делать? И еще вот это, поехать на базар, немного подешевле чего-то выбрать купить, морковочку, в Шерифе все дорого – надо ехать, уже рубль туда, рубль назад, а два рубля не хватит, уже хлебушка не купишь, четыре рубля батончик уже. Вообще, ужас просто. Как не стыдно этой Туранской – пенсию не добавила ни капельки, а собирает с нищих пенсионеров, и так еле-еле живущих на земле из-за этой низменной пенсии, а продукты все дорогие – а она собирает эти копейки. Она думает, что она выживет. Она должна, Туранская, заниматься своей работой, открывать производства, реальную прибыль получать, вот прибыль когда будет, тогда и пенсия будет повышаться, и рабочим, и студентам, и всем учителям зарплаты, врачам зарплаты… А так, откуда брать? И прикрываются тем, что Украина там, Россия… – еще спасибо Путину, что он все нам тут строит – а они ничего не делают. Ну хоть бы маленькое производство какое-нибудь, одно что-нибудь открыли, чтоб получать прибыль. Ни-че-го нет. Прикрываются тем, что, вот, на Украине война, и в Россию нельзя поехать… Это не разговор.”
„Правильно насчет транспорта, что с пенсионеров рубль… Потому что за электричество надо платить. Ну, рубль-то небольшие деньги.”
„Я продолжаю работать, поэтому для меня это без разницы. Но тем, которые живут только на пенсию, конечно, это большой удар по кошельку. Я не могу вам ничего сказать, потому что у меня хорошая зарплата и плюс пенсия, что позволяет мне нормально существовать. У разных людей разные запросы. На чем экономить? Конечно, на мясе, разумеется. А молоко и хлеб нельзя исключить из рациона.”
Europa Liberă: Opinii ale unor pensionari de la Tiraspol.
***
La închiderea anului trecut, liderul transnistrean Evgheni Şevciuk a decretat obligativitatea, de la 1 martie, a asigurării de răspundere civilă pentru proprietarii de mijloace de transport „înmatriculate în străinătate”. Acest decret ar însemna că şi proprietarii automobilelor înmatriculate în Republica Moldova vor fi obligaţi să-şi cumpere respectiva asigurare. Intenţia de a impune taxe şoferilor din Moldova a fost calificată drept regretabilă de Biroul pentru Reintegrare de la Chişinău. Într-o declaraţie pentru Europa Liberă, şeful biroului, George Balan, a spus că „este o măsură unilaterală”, care „poate înrăutăţi situaţia populaţiei de pe ambele maluri ale Nistrului”. El şi-a exprimat speranţa că Tiraspolul va renunţa la aceste intenţii. Colegii mei, Alexandru Canţâr şi Diana Răileanu, au solicitat opinia expertului Cornel Ciurea, de la Institutul „Viitorul” din Chişinău, dar şi în general asupra evoluţiei raporturilor dintre Chişinău-Tiraspol.
Europa Liberă: Dvs. ce explicaţie găsiţi drept cea mai potrivită pentru decretul liderului transnistrean Şevciuk, prin care s-ar institui din 1 martie asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru proprietarii de automobile înmatriculate de către „statele străine”, de R. Moldova în primul rând?
Cornel Ciurea: „Pot fi două explicaţii. Evident, una este cea economică. Observăm în ultimul timp o înrăutăţire a situaţiei economice în Transnistria, situaţie generată de evenimentele din regiune. Dar, de obicei, aceste probleme care apar periodic în relaţia dintre Chişinău şi Tiraspol sunt provocate de un veşnic ping-pong politic. Chişinăul vrea să atragă Transnistria, convenţional vorbind, în zona lui de influenţă, iar Transnistria se opune. În acest context sigur că problema transportului dintre Chişinău şi Tiraspol este o problemă „cu cântec”. Probabil, Tiraspolul reacţionează faţă de anumite acţiuni la care Chişinăul recurge sau ar putea să recurgă. În mediul nostru se vorbeşte despre faptul că există o intenţie a autorităţilor de la Chişinău sau din Ucraina de a bloca cumva autovehiculele cu plăci de înmatriculare din Transnistria, cum ar veni, ar fi o acţiune preventivă la care recurge Transnistria.”
Europa Liberă: Domnule Ciurea, dar autorităţile moldovene ce ar avea la îndemână, ca răspuns sau reacţie, pentru asemenea decizii?
Cornel Ciurea: „Chişinăul, de obicei, intră într-un proces de negocieri cu Tiraspolul după asemenea acţiuni, pentru că acţiunea Tiraspolului nu este cu aplicare imediată. Urmează un proces de câteva luni de lămurire şi de elaborare a unor regulamente. Tocmai această perioadă poate fi folosită de Chişinău pentru a intra în discuţii cu Tiraspolul şi de a negocia nişte termeni mai buni, pentru că Chişinăul cumva este afectat. Populaţia din Republica Moldova este afectată de această decizie, mai ales cei care călătoresc destul de des în Transnistria şi care vor suporta nişte cheltuieli suplimentare. Zic că este o acţiune ingenioasă a Tiraspolului, din nou, de a solicita negocieri în acest dosar al transporturilor pentru a obţine nişte termeni mai buni pentru Tiraspol.”
Europa Liberă: Dar între timp se pare, cum sugeraţi, vor suferi oamenii simpli. Un cetăţean care circulă frecvent în zona asta va fi obligat ca şi cum să aibă două asigurări de răspundere civilă, una emisă de autorităţile moldovene şi alta emisă de autorităţile transnistrene, dacă nu doreşte să plătească o amendă sau să discute „amical” cu miliţia de acolo?
Cornel Ciurea: „Sunt cheltuieli suplimentare, va fi nevoie de două asigurări. În plus, se produce o recunoaştere suplimentară a regimului, pentru că orice achiziţionare a asemenea asigurări înseamnă că cetăţeanul din Republica Moldova recunoaşte că pe malul stâng este un alt regim „legal”, un alt „stat”, deoarece recunoaşte existenţa acestor autorităţi şi este dispus să achite o sumă anumită. Sigur că asemenea situaţie este neplăcută pentru Chişinău. Din această cauză a existat o reacţie a Biroului pentru Reintegrare. Cred că în continuare Biroul pentru Reintegrare va folosi toate instrumentele pentru a încerca să anuleze această decizie. Dar va trebui să ofere ceva în schimb. De asta vorbesc despre un proces de negocieri care va demara în continuare.”
Europa Liberă: Opinia expertului de la IDIS „Viitorul”, Cornel Ciurea.
***
Despre raporturile dintre Chişinău şi Tiraspol în anul care a trecut şi perspectiva lor în 2015, colega mea Lina Grâu a stat de vorbă cu politologul de la Tiraspol, Andrei Safonov.
Europa Liberă: Dle Andrei Safonov, aș vrea să discutăm despre totalurile anului 2014 pentru Transnistria. Anul a început prin câteva runde de negocieri în formatul 5+2, după care, în a doua jumătate a anului, negocierile practic s-a blocat. De ce s-a întâmplat acest lucru? Credeți că există perspectiva reluării la un moment dat a negocierilor?
Andrei Safonov: Mie mi se pare că toate evenimentele care au avut loc în procesul de negocieri trebuie privite prin prisma evenimentelor care, din păcate, s-au produs în Ucraina – dezordinea, haosul, anarhia și războiul civil care continuă până în ziua de azi. În această situație s-a făcut vizibilă tendința Chișinăului oficial de a se folosi de faptul că situația Transnistriei s-a complicat și de a exercita presiuni mai mari asupra acesteia pentru a trece la cel de al treilea coș, politic, al negocierilor. Partea transnistreană a obiectat la această abordare și s-a creat o situație în care părțile nu au mai văzut un obiectiv comun al acestor întâlniri.
Ce se putea face în această situație? Fiecare parte a avut propria viziune – transnistrenii considerau că trebuie examinate doar chestiunile din primele două coșuri de negocieri – cele social-economice, transportul, medicina, etc. În timp ce Chișinău își dorea soluționarea, poate chiar accelerată, a problemelor politice. Și având în vedere că în spatele fiecărei părți au stat aliații – în spatele Chișinăului – Occidentul, în spatele Tiraspolului – Rusia, contradicțiile care și așa erau destul de serioase s-au acutizat și au adus negocierile în impas. Și, sincer să fiu, nu văd ce ar putea debloca această situație.
Europa Liberă: În ce măsură a fost influențată Transnistria de evenimentele din Ucraina – în domeniul economic, dar mai mult, totuși, în plan politic?
Andrei Safonov: Sigur că influența a fost una directă. Ar fi inutil să negăm că relația cu actuala putere de la Kiev a devenit mai complicată și mai tensionată decât cu administrația fostului președinte Ianukovici, dar chiar și cu cea a predecesorul acestuia, Victor Iușcenko. Acum, influența occidentalilor asupra puterii de la Kiev este mai puternică și se întrevede scopul unor cercuri radicale din Occident de a „sigila” Transnistria din două părți. Acest lucru impune Transnistria să caute soluții economice ne-standarde, dar influențează și creșterea instabilității politice în relațiile dintre Kiev și Tiraspolul oficial.
Nu cred că ne putem aștepta la schimbarea cursului de către Transnistria – aceasta este hotărâtă să se mențină pe linia de plutire și înțelege că în condițiile actuale nu are niciun aliat cu adevărat sigur în afară de Rusia. Iată de ce cred că cursul pro-rusesc al Transnistria se va menține și pe viitor.
Europa Liberă: În anul 2014 Chișinăul a semnat Acordul de Asociere cu UE. Cum a influențat acest lucru regiunea transnistreană? Ce planuri are Tiraspolul – va accepta sau nu acest Acord, care are o componentă economică foarte puternică? Această componentă este importantă pentru economia regiunii, mai ales în condițiile în care vechile prereferințe comerciale cu UE vor fi anulate la sfârșitul anului 2015.
Andrei Safonov: Sigur că subiectul preferințelor comerciale este unul foarte important pentru Tiraspol, dar în această situație se pune problema dacă are sau nu rost să-și abandoneze pozițiile numai pentru că va pierde aceste preferințe. Ideea este că pierzând preferințele poți totuși păstra spațiul de manevră pentru Transnistria, în timp ce renunțând la o politică internă și externă independentă cu timpul pierzi totul. În actualul context, renunțarea la actuala politică a Transnistriei ar fi însemnat și o renunțare la alianța politico-militară cu Rusia și la garanția de securitate militară reprezentată de trupele ruse dislocate în Transnistria.
Iată de ce mi se pare că la nivel social profund transnistrenii sunt împotriva unor astfel de procese. Cum se va manifesta conducerea Transnistriei, care este considerată de un șir de experți ca fiind mai loială Occidentului decât era echipa lui Smirnov, acum este greu de spus. Dar totuși este puțin probabil să abdice de la principiile de bază ale politicii externe a Transnistriei.
În orice caz, trebuie de remarcat faptul că schimbarea de facto a statutului Republicii Moldova după semnarea Acordului de Asociere cu UE desigur că influențează Transnistria și impune soluții noi. Acestea au în vedere reorientarea economiei dinspre Vest către Est, atâta cât se poate, și punerea accentului în politica economică pe resursele interne.
Europa Liberă: Dle Safonov, aș vrea să vă întreb și despre situația din interiorul Transnistriei, care au fost relațiile dintre componentele puterii de acolo în 2014? Pe de altă parte, în plan social, în ce măsură oamenii au fost îngrijorați și cum au reacționat la problemele economice din a doua jumătate a anului, inclusiv la reținerea salariilor?
Andrei Safonov: Desigur că există unele divergențe între componentele puterii. Puterea executivă duce o politică care are multe componente ale terapiei de șoc, ceea ce este interpretat de mulți experți, dar și de oamenii de rând, ca fiind acțiuni greșite. Trebuie obligatoriu menținut nivelul de protecție socială care a existat în trecut, iar pentru asta trebuie căutate cu toate forțele rezerve interne. Pentru că terapia de șoc este una letală pentru Transnistria.
La nivelul sovietului suprem există înțelegerea că un astfel de curs este nociv. Și această situație nu aduce prea mult constructivism în relațiile dintre parlament, guvern și președinte. Dar în același timp au loc consultări și cred că elaborarea unei căi de compromis este posibilă.
Europa Liberă: Pe fundalul evenimentelor din Ucraina și a tensiunilor de la Odesa din mai 2014 s-a speculat mult pe marginea faptului că Transnistria ar putea servi drept cap de pod al Rusiei în regiune. Se considera că din Transnistria poate veni un pericol real pentru Republica Moldova și Ucraina, pentru parcursul european al celor două țări. În ce măsură este reală o astfel de amenințare din punctul Dvs. de vedere, al unui expert care locuiește în Transnistria?
Andrei Safonov: Cred că este mai degrabă un element al războiului psihologic. Da, Transnistria este orientată către integrarea cu Rusia, către Uniunea Vamală și proiectul eurasiatic. Dar în același timp, ea nu impune nimănui punctul său de vedere, Transnistria nu s-a considerat niciodată ca fiind un cap de pod pentru careva activități diversioniste în raport cu Republica Moldova sau mai ales cu Ucraina care i-a ajutat foarte mult pe transnistreni în timpul regretabilului conflict din 1992. Transnistria nu intenționează să apară în rol de expansionist – ar fi și ridicol, având în vedere mărimea regiunii. Astfel că, din punctul meu de vedere, acesta nu este decât un factor de război și de presiune psihologică.
Europa Liberă: Cum vedeți anul 2015 pentru Transnistria și care ar fi evenimentele cele mai importante în noul an?
Andrei Safonov: Cred că va fi un an greu. Dar nu va fi un an greu doar pentru Transnistria, dar și pentru vecini – pentru Kievul și Chișinăul oficial. Cele mai multe regrete sunt legate de rana deschisă din Ucraina, războiul civil de acolo. Din păcate, nu cred că vom asista la o schimbare radicală acolo și acest lucru trezește îngrijorări.
În ceea ce privește negocierile cu Republica Moldova, în prezent nu văd momentul politic care ar permite părților să-și apropie pozițiile. Transnistria stă pe poziția independenței, iar Chișinăul vrea ca Transnistria să participe la proiectul european și încă în cadrul unei Moldovei unitare. Iată de ce mi se pare că nu există pretext pentru o discuție concretă. Dialogul, cel mai probabil, se va axa pe momente secundare din primele două coșuri de negocieri care nu sunt legate de zona politică.
Europa Liberă: Nu vedeți nicio perspectivă de a avansa în 2015?
Andrei Safonov: Nu văd. În primul rând pentru că nu există componenta care ar permite părților să-și apropie pozițiile.
Europa Liberă: Înțeleg că miza este de a menține situația măcar în starea actuală, cât-decât stabilă?
Andrei Safonov: Cel mai mult acest lucru depinde de Chișinău și Tiraspol, mai mult decât de mediatorii, garanții și observatorii din afară. Eu cred că raționamentul nostru lucid, alimentat din plin de evenimentele triste din Ucraina, ar trebui să ne sugereze să nu repetăm greșelile altora și să nu punem sub amenințare pacea obținută pe Nistru cu un preț atât de mare acum 22 de ani.
Europa Liberă: Opinia politologului din Tiraspol, Andrei Safonov.
***
Despre negocierile politice între Chişinău şi Tiraspol, cum a schimbat regiunea conflictul din Ucraina şi factorul rusesc, Lina Grâu a stat de vorbă şi cu un expert de la Chişinău – Ion Tăbârţă, de la Institutul de Analiză şi Consultanţă Politică „Politicon”.
Europa Liberă: Este, de fapt, o pauză în negocieri sau negocierile sunt blocate?
Ion Tăbârță: „Cred că este vorba în special de evenimentele regionale. A fost un an foarte complicat pentru această regiune, iar impactul evenimentelor regionale a fost unul direct asupra evoluţiei dialogului între Chişinău şi Tiraspol. Este foarte bine ştiut că Tiraspolul la negocierile cu Chişinăul tot timpul venea cu temele învăţate la Moscova. Pe undeva chiar s-a vorbit sau s-a afirmat aşa, într-o semiglumă, dar la modul cel mai serios, că Dmitri Rogozin, vicepremierul rus pe problemele legate de regiunea transnistreană, ar fi un conducător neoficial al regiunii transnistrene şi chiar că ar conduce această regiune de la telefon. Nu ne-am aşteptat la evoluţii spectaculoase în dialogul dintre Chişinău şi Tiraspol. Ne aducem aminte anul trecut cum s-a finisat, atunci Chişinăul, premierul Leancă a încercat să abordeze frontal problema soluţionării politice a conflictului transnistrean şi a spus că Chişinăul vede soluţionarea problemei transnistrene după modelul spaniol, să acorde regiunii transnistrene o autonomie pe care o au regiunile din Spania. La rândul său, Tiraspolul a răspuns prin acel „divorţ civilizat”. Însăşi faptul cum s-a încheiat anul 2013 nu ne provoca anumite sentimente pozitive. De fapt, aşa şi a fost, negocierile în formatul „5+2” pe undeva au fost devalorizate, s-au discutat segmente mărunte pentru soluţionarea politică a conflictului, s-au soluţionate subiecte legate de şcoli, de drumuri sau, mai bine spus, de acele blocaje pe care le crea administraţia de la Tiraspol fermierilor moldoveni ş.a.m.d. Da, din perspectiva oamenilor simpli, aceste probleme pentru ei sunt vitale. Din perspectiva abordării globale a conflictului transnistrean, nu ne-am dus nicăieri. Mai degrabă Chişinăul a avut misiunea în acest an de a nu permite o involuţie a evenimentelor, să păstreze un státu-quó şi, totodată, eşuând, dacă putem spune aşa sau, neavând succese pe problema politică, Chişinăul a încercat să abordeze conflictul transnistrean din perspectiva economică. Faptul că Chişinăul încearcă să includă Tiraspolul în acest DCFTA şi faptul că s-a amânat sau i s-a acordat o pauză Tiraspolului în a implementa prevederile Acordului de Liber Schimb economic dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană vorbeşte despre aceea că atât Chişinăul, cât şi Uniunea Europeană sunt indulgente faţă de Tiraspol. Dar ştim foarte bine că majoritatea exporturilor regiunii transnistrene sunt îndreptate spre Uniunea Europeană. Chişinăul încearcă de a juca această carte şi, cu ajutorul Bruxellesului, încearcă de a integra Tiraspolul în modelul economic al Republicii Moldova, desigur, mergându-se pe această europenizare a sectorului economic al Republicii Moldova.”
Europa Liberă: Dacă e să privim în 2015, putem spune că la Chişinău au avut loc alegerile parlamentare, va fi un nou guvern. Din acest punct de vedere, cum vedeţi, iarăşi din perspectivă politică a negocierilor politice pe Transnistria, cum vedeţi evoluând lucrurile în 2015? Vedeţi posibilităţi pentru mişcare înainte?
Ion Tăbârță: „Nu cred că putem fi optimişti din perspectiva mişcării lucrurilor spre bine. Mai degrabă, soluţionarea conflictului transnistrean va fi un proces de uzură. Faptul că se prefigurează un guvern similar celor care au fost nu cred că ne provoacă mult optimism, că noi ne putem aştepta la o soluţionare rapidă sau ne putem aştepta la evoluţii rapide în soluţionarea conflictului transnistrean. La moment o astfel de soluţionare poate fi numai cum vede Moscova rezolvarea acestui conflict. Iar Moscova şi-a developat intenţiile prin memorandumul Kozak, prin acea federalizare a Republicii Moldova, care înseamnă, de fapt, o transnistrizare sau punerea în dependenţă a Chişinăului faţă de Tiraspol. Cu astfel de mesaje vine şi liderul socialiştilor, Igor Dodon, ştim că proiectul socialiştilor este unul de esenţă pro-rusă sau de import din Rusia. Mai degrabă, Chişinăul va avea aceleaşi misiuni ca în anul 2014, să nu permită o involuţie a conflictului şi mai departe să pedaleze pe integrarea economică a regiunii transnistrene, dacă doriţi, ancorarea ei în sistemul economic al Republicii Moldova, pe undeva să creeze o anumită dependenţă, însă o dependenţă pozitivă a Tiraspolului faţă de Chişinău. Iar în formatul „5+2”, probabil, vom avea aceleaşi tachinări reciproce, fără abordări globale. Doar dacă vom avea cumva evoluţii sau schimbări radicale în regiune, atunci ne putem aştepta la schimbarea evoluţiei, o evoluţie spectaculoasă în soluţionarea acestui conflict. Atâta timp cât se va păstra actualul context regional, atunci cel mai probabil conflictul transnistrean, evoluţia evenimentelor în acest conflict le va repeta pe cele din 2014.”
Europa Liberă: Dumneavoastră aţi amintit de evenimentele din Ucraina, care au fost determinante nu numai pentru Transnistria, pentru toată regiunea. Cum vedeţi dumneavoastră evoluând problematica transnistreană în relaţiile cu Ucraina? Pentru că s-a ştiut până acum că Ucraina de multe ori a ţinut spatele separatismului transnistrean, chiar a asigurat anumite fluxuri comerciale, anumite interese politice. Există o schimbare la Kiev în ceea ce priveşte percepţia separatismului şi, respectiv, dacă ne putem aştepta la o schimbare a poziţiilor privind Transnistria, inclusiv în formatul „5+2”?
Ion Tăbârță: „Evenimentele din Ucraina, pentru evoluţia conflictului transnistrean, dacă desigur ne referim la perspectivele Chişinăului de a soluţiona acest conflict, au, totodată, un plus şi, totodată, un minus. Dacă pornim de la plus, în sfârşit, Ucraina nu va mai juca duplicitar. Trebuie să recunoaştem, să fim sinceri, fără a purta o anumită pică sau nu mai ştiu ce sentimente de răzbunare pe vecinii noştri, însă Kievul, totuşi, a abordat acest conflict duplicitar fie că mergea pe mâna Moscovei, fie că îşi făcea anumite jocuri proprii. Acum, când statul vecin s-a ciocnit, se ciocneşte exact cu aceleaşi probleme pe care le-am avut şi le avem noi, acum ei au început să ne înţeleagă. Şi este simbolică acea expresie a preşedintelui Poroşenko, pare-mi-se, la Odessa, dacă nu greşesc, când s-a vorbit despre Transnistria, a spus că, de fapt, nu există niciun fel de Transnistrie, există o regiune transnistreană, separatistă în cadrul Republicii Moldova, cam aşa s-a exprimat dumnealui. Acum Chişinăul şi Kievul au început să vorbească cu aceeaşi voce, să aibă aceeaşi abordare referitoare la problemele separatiste şi Kievul, în sfârşit, a început să fie un aliat pentru Republica Moldova în soluţionarea conflictului transnistrean. De fapt, cum şi Republica Moldova este un aliat pentru Ucraina în acele probleme pe care le are acum statul vecin. Desigur, aici este noutatea pozitivă, pentru că Transnistria, regiunea transnistreană devine o enclavă într-o regiune care se mişcă într-o direcţie şi desigur că regiunii transnistrene îi va fi mai dificil să înoate contra curentului regional. Dar, totodată, dacă vorbim despre aspectul negativ, acum, în contextul evenimentelor din Ucraina, se ridică importanţă geostrategică a conflictului transnistrean, a regiunii transnistrene. Şi până acum conflictul transnistrean, regiunea separatistă din estul Republicii Moldova a fost un fel de forpost, un fel de bloc împotriva a ceea ce numeşte Rusia „ofensiva Occidentului”, adică râul Nistru este linia de hotar între euroasiatism şi eurocontinentalism sau euroatlantism, cu perspectiva de a muta această frontieră pe râul Prut. Acum această importanţă geostrategică a regiunii transnistrene a crescut şi conflictul transnistrean va creşte în importanţa lui, în contextul evenimentelor din Ucraina mai mult decât cele legate de Republica Moldova. Totuşi, Moscova înţelege că deja pârghia transnistreană nu mai poate fi o piedică pentru intenţiile europene ale Chişinăului. Mai degrabă pentru a stopa intenţiile europene ale Chişinăului, pentru a stopa acest parcurs european al Republicii Moldova a fost resuscitat separatismul din sudul Moldovei şi ne referim, desigur, la regiunea găgăuză. Acum regiunea transnistreană capătă importanţă în realizarea legăturii, conexiunii acestei centuri numită Novorosia şi ne referim la centura de la nordul Mării Negre: Lugansk, Doneţk, Crimeea, Odesa, Tiraspol. Şi, desigur, Moscova va insista foarte mult pe acest scenariu. De aceea, ne putem aştepta, desigur, la o intensitate a implicării Moscovei în tot ce înseamnă Transnistria. Şi, totodată, deja nu cred că putem vorbi acum despre o rezolvare a acestui conflict.”
Europa Liberă: Aţi amintit de rolul Rusiei în Rusiei. Cum vedeţi dumneavoastră pentru perioada următoare această implicare, sub două aspecte, unul – capacitatea Rusiei de a susţine financiar Transnistria? Pentru că ştim că Rusia se confruntă ea însăşi cu probleme foarte mari economice pe fundalul deprecierii rublei şi a scăderii preţului la petrol.
Ion Tăbârță: „Foarte mult va depinde cum vor evolua evenimentele în Ucraina. De fapt, Rusia ce încearcă acum? Încearcă să creeze în estul Ucrainei ceva similar cu ce avem noi în regiunea transnistreană. Nu cred că acum Federaţia Rusă are capacitatea politică, financiară, economică şi de alt ordin să anexeze estul Ucrainei după modelul Crimeii. Acum Federaţia Rusă doreşte să creeze în estul Ucrainei nişte regiuni separatiste similare, cum este cea transnistreană, şi în aşa mod să ţină în şah Kievul. Federaţia Rusă are acum precare probleme economice. Bine, eu nu cred că Transnistria, regiunea transnistreană este foarte costisitoare pentru Moscova. Spre exemplu, Crimeea este mult mai costisitoare.”
Europa Liberă: Oricum, experţii spun că de aproximativ un miliard de dolari anual.
Ion Tăbârță: „Aici am vrut să ajung. Nu este atât de costisitoare, dar oricum în actuala situaţie economică a Federaţiei Ruse acestea sunt costuri. Se va merge mai departe pe propagandă. Se va merge pe propagandă, pe această spălare de creier, pe această inoculare de fel de fel de sperietori antioccidentale. Pentru că acum ce face Moscova, raţiunile sau miza politică, scopurile politice prevalează asupra raţiunilor şi calculelor economice. Dacă şi-a permis Federaţia Rusă, pur şi simplu, aşa să arunce în vânt o investiţie de 50 de miliarde, ne referim la Olimpiada de Iarnă de la Soci, prin aventura ucraineană, prin aventura din Crimeea, denotă faptul că oricum Federaţia Rusă va încerca să meargă pe aspectul propagandistic împotriva problemelor economice. Altă întrebare – cât o va ţine cureaua. Pentru că ştim că, de fapt, Uniunea Sovietică a clacat anume din cauza problemelor economice şi sociale. Bine, atunci au fost alte probleme, pentru că s-a dat libertatea de expresie, libertatea de gândire şi acest lucru și a costat Uniunea Sovietică. De aceea, Federaţia Rusă va încerca să facă faţă împotriva acelor presiuni economice pe care le face Occidentul asupra ei. Îmi vine greu să estimez acum până la urmă care va fi rezultatul acestei dispute între Occident şi Rusia, însă, în orice caz, această dispută nicidecum nu prevesteşte nimic bun Federaţiei Ruse. Da, Moscova poate va mai avea capacitatea să reziste un an, doi, trei, dar oricum ceva trebuie să schime Moscova, trebuie să schimbe şi ceva intern pentru a rezista din punct de vedere economic.”
Europa Liberă: Opinia analistului Ion Tăbârţă, de la Institutul „Politicon”, într-un interviu realizat de Lina Grâu.
Doamnelor şi domnilor, încheiem aici această ediţie a emisiunii Dialoguri transnistrene. Radu Benea vă mulţumeşte pentru atenţie şi vă urează toate cele bune. Aici e Radio Europa Liberă.
