Alegerile din Marea Britanie au fost urmate de o concluzie cam rapidă și, în cele din urmă, falsă: victoria Conservatorilor pune Europa în șah și Marea Britanie pe pilot automat cu direcția cît mai departe de UE. La Bruxelles, victoria Conservatorilor a fost înțeleasă ca victorie a euroscepticilor și preambul la desprinderea de UE. Concluzia e corectă, cu mica observația că e corectă doar față de prejudecăți și modestă ca înțelegere politică. Paradoxal, pericolul unei extrageri britanice din UE ar fi existat mai ales în condițiile în care Laburiștii ar fi cîștigat și ar fi guvernat susținuți de naționaliștii scoțieni. Asta ar fi radicalizat atît Partidul Conservator cît și electoratul englez. Răfuiala cu Scoția și cu UE ar fi ocupat centrul și ar fi devenit inevitabilă. Dimpotrivă, victoria Conservatorilor calmează partidul și trimite la lucruri mai liniștite electoratul. David Cameron a promis un referendum pînă în 2017, dar nu s-a pronunțat niciodată pentru ieșirea din Europa, ci a promis că va obține concesii care vor face UE respirabilă pentru Marea Britanie. Sondajele, dacă se mai poate crede în așa ceva după alegerile din 7 mai, spun că britanicii sînt fifty-fifty pe tema Europei. Timpul lucrează în favoarea unei Marii Britanii membră UE și în defavoarea iritării față de limitarea suveranității naționale. Britanicii nu vor accepta niciodată să devină un membru conform al UE și Europa va trebui să învețe să fie flexibilă în fața unui stat care a înființat democrația și a apărat-o în momente de pericol terminal. Însă, aceași națiune britanică pragmatică și critică știe să accepte faptele. Iar faptele spun că piața europeană e profitabilă pentru Marea Britanie. Tot faptele spun că, în vremurile haotice împinse de la spate de Vladimir Putin și anarhia din Orientul Mijlociu, Marea Britanie e mai bine înăuntru și mai rău în afara UE. Reinvestit, Primul Ministru David Cameron va ști să navigheze și va putea obține, probabil, concesii de fațadă pe care le va vinde acasă ca declarație de semi-independență. Chestiunea europeană va mai face pagini de presă, dar a pierdut din încărcătură și e rezolvabilă.
În schimb, reforma constituțională britanică e pe rol. În primul discurs după realegere, David Cameron a țintit precis, promițînd noi drepturi scoțienilor. Mutarea ține cont de realitatea politică a unei Scoții dominate de naționaliști și începe, totdată, să macine piedestalul pe care tronează aceiași scoțieni. Pe de altă parte, s-ar putea ca venerabilul sistem de vot britanic (faimosul first past the post) să fie victima legală a acestor alegeri. O situație în care naționalitii scoțieni cîștigă sub 5% din voturi și obțin 56 de mandate, iar naționaliștii englezi (UKIP) cîștigă 13% din voturi și obțin un mandat spune că sistemul e defect și trebuie reparat.
În sfîrșit, mesajul către exterior e completat de cîteva detalii simple. Trei lideri de partid au demisionat în primele 60 de minute de la anunțarea rezultatului care le-a adus înfrîngerea.