Linkuri accesibilitate

O poetă cât o primăvară




Zina Bivol (n. 1989) este o tânără poetă pe care o urmăresc de ceva timp cu un interes în creştere, pe măsură ce reuşeşte să mă surprindă lepădându-şi catrinţa (cu ozoare tradiţionale!) a „păşunismului”, sub semnul căruia a debutat, la Florile dalbe, şi îmbrăţişând o formulă modernă. Din păcate, nu a avut parte de un editor bun, şi asta deoarece volumul „de ruptură” ce ar fi trebuit s-o aducă în atenţia profesioniştilor – şi anume Meşterul de dantele, Feed Back, 2011 –, pe lângă faptul că păstrează o mulţime de texte patriotice absolut şcolăreşti (gen: „Plângi Basarabie”), mai şi conţine câteva zeci de greşeli (de tipar, de redactare, de punere în pagină etc., etc.), astfel încât în loc s-o impună printre congeneri pe câştigătoarea Marelui Premiu la Concursul Internaţional de Poezie „Grigore Vieru”, ediţia a III-a, 2011, i-a făcut un enorm deserviciu.

Or, începând cu poemul titular, la care se adaugă alte câteva, Zina Bivol face o poezie de atmosferă aerisită, aş zice chiar primenitoare, de început de primăvară – sentimentele & cuvintele, totul germinează în aceste versuri delicate ca nişte muguri gata-gata să dea n floare.

Între timp, şi-a încuiat catrinţa tradiţională în lada cu zestre şi se poartă în straie la zi – nu neapărat haute couture, dar nici de gata! –, ba chiar bănuiesc că tocmai o pune de-o nouă colecţie de primăvară-vară, dacă nu „de amorul artei”, cel puţin pentru tânăra mamă ce va deveni. Cu atât mai plăcut m-a surprins poemul pe care vi-l propun atenţiei domniilor voastre, unul „la zi” şi el, în care tânăra autoare reuşeşte să pună în ecuaţie aparent lucruri inconciliabile, politicul şi arta (y compris, a trăirii frumosului). Citit în premieră la Noaptea Cărţilor Deschise de la Librăria din Centru, sunt bucuros că poemul „vede lumina tiparului” (sau, vorba lui Mircea Cărtărescu, este „înfăşurat în pixeli”) anume pe site-ul Radio Europa Liberă.

* * * * * * *
Zina BIVOL

Eur(o)pian

Caut o furnică
pe Maidanul dintre noi şi voi…
Fără să vreau,
întâlnesc grieri care îmi cântă toată ziua
prin laborator.
Atâta chimie pe o muchie de cuţit,
căci nu-mi ajunge timp
să mai adaug câteva elemente
în tabelul lui Mendeleev.
„Încap în cap doar cei ce au cap.”
Nu mai căutaţi euro prin buzunare,
dacă aţi primit ieri salariul în lei.
Chimia nu acceptă experimente
în locuri publice.
Chiar dacă furnicile fac valuri
într-o coajă de nucă,
nu înseamnă că miezul stă într-o barcă.

Trăim în condiţii euro,
dar fără pian în casă.
De aceea mergem pe clape
ca prin farfurii.
Din vara aceasta grierul
s-a lăsat de vioară
şi a început să cânte la clavir…
Nu în zadar ninge pe Maidan.

Vreau să-mi cumpăr un copac
la marginea pianului –
de acolo voi vedea
şi oamenii lui april,
poate acum voi înţelege
Sonata lunii
de Ludwig van Beethoven.
Chiar dacă nu o mai aude,
eu o văd
mai bine ca niciodată.

Trăim în condiţii euro,
dar fără pian în casă.

Emilian GALAICU-PĂUN (n. 1964 în satul Unchiteşti, Floreşti, din Republica Moldova).

Redactor-şef al Editurii Cartier; din 2005, autor-prezentator al emisiunii Cartea la pachet de la Radio Europa Liberă; redactor pentru Basarabia al revistei „Vatra“ (Târgu Mureş).

Cărţi publicate:

(POEZIE) Lumina proprie, 1986; Abece-Dor, 1989; Levitaţii deasupra hăului, 1991; Cel bătut îl duce pe Cel nebătut, 1994; Yin Time, 1999 (trad. germană de Hellmut Seiler, Pop-Verlag, 2007); Gestuar, 2002; Yin Time (neantologie), 2004; Arme grăitoare, 2009; A-Z.best, antologie, 2012; Arme grăitoare, ediţie ne varietur, 2015; A(II)Rh+eu / Apa.3D, 2019;

(ROMAN) Gesturi (Trilogia nimicului), 1996; Ţesut viu. 10 x 10, 2011 (trad. engleză de Alistair Ian Blyth, Living Tissue. 10 x 10, Dalkey Archive Press, SUA, 2019);

(ESEU) Poezia de după poezie, 1999; Cărţile pe care le-am citit, cărţile care m-au scris, 2020;

(TRADUCERI) Jean-Michel Gaillard, Anthony Rowley, Istoria continentului european, 2001; Robert Muchembled, Oistorie a diavolului, 2002;Mario Turchetti, Tirania şi tiranicidul, 2003; Michel Pastoureau, O istorie simbolică a Evului Mediu occidental, 2004; Michel Pastoureau, Albastru. Istoria unei culori, 2006; Michel Pastoureau, Ursul. Istoria unui rege decăzut, 2007; Roland Barthes, Jurnal de doliu, 2009; Edward Lear, Scrippius Pip, 2011; Michel Pastoureau, Negru. Istoria unei culori, 2012.

Prezent în numeroase antologii din ţară şi din străinătate.

Opiniile autorului nu reflectă, neapărat, poziția Europei Libere.

XS
SM
MD
LG