joi, septembrie 18, 2014 Ora Locală 06:38

Blog / Vladimir Beşleagă

Impresii sorocene sau între material și ideal

x

 
-- Impresii, da, dar de ce: sorocene?
-- Pentru că zilele acestea, împreună cu un grup de colegi de la  RADIO EUROPA LIBERĂ-CHIŞINĂU, am  făcut o călătorie  la Soroca, unde am participat la lansarea a două cărţi: „REALITATEA СU  AMĂNUNTUL” de  Iulian Ciocan şi „JURNAL DE SÂMBĂTĂ”   de Valentina Ursu.
-- Bun. Clar. Dar de ce impresii  între... „MATERIAL ŞI IDEAL”?
-- Păiii, ca să vezi: la întoarcere din foarte emoţionanta noastră călătorie, recapitulând cele văzute şi auzite la Biblioteca „Basarabia” şi în scurta plimbare pe cheiul sorocean al Nistrului, ajungând la unele concluzii net contradictorii, mi-am amintit, prin analogie, de o altă vizită-călătorie, pe la începutul anilor „90 ai secolului trecut, când am fost invitat şi am participat la Cursurile de vară ale Universităţii Nicolae Iorga la Vălenii de Munte...
-- Dar... cele două călătorii... le despart mari distanţe... şi în SPAŢIU  şi în TIMP!
-- Ajuns, acum peste două decenii, în acea localitate de la poalele Muntelui Roşu, venind în contact cu gazdele, văzând dezastrul  postceauşist al realităţilor de acolo, dar şi din toată România, am fost literalmente şocat de următorul contrast dintre ceea ce VEDEAM şi ceea ce AUZEAM. Vedeam: SĂRĂCIE, vedeam  MIZERIE, dar  AUZEAM  o limbă FRUMOASĂ, AUZEAM o ROSTIRE  ELEVATĂ, pe care o sorbeam ca pe un balsam...
-- Nu cumva  vrei să zici că... acum, la Soroca...?
-- În cadrul lansării celor două volume s-au făcut auzite şi unele lucruri bune, plăcute, dar mult mai numeroase au fost răbufnirile de revoltă, aduse critici vehemente tuturor şi la toate cele ce se întâmplă la noi, astăzi... Stând şi ascultând cum se debita despre gunoaiele ce ne inundă, despre  mişmaşurile politice, despre eşecurile eforturilor noastre cam generalizate de a instala o normalitate cât de cât, erai copleşit, volens-nolens, de o stare quasiapocaliptică... Ei, bine, asta se referă la cele enunţate de reprezentanţii generaţiilor mai vechi... Dar...  tinerii? Unul dintre aceştia, îndemnat să-şi spună părerea asupra   subiectului în discuţie, a tăiat-o scurt: „Nu am timp !”
-- Şi totuşi: ce e cu: materialul şi idealul?
-- Poate... vrei să zici: cu VĂZUTUL şi AUZITUL? Aici am ţintit să ajung. Am auzit destule lucruri care m-au întristat. Dar am văzut  atâtea altele, care m-au bucurat şi emoţionat  profund. D.e. am revăzut-o pe admirabila doamnă Ana Bejan, personalitate legendară a meleagurilor sorocene, care, la vârsta ei, rămâne un vulcan de energie... Am reîntâlnit-o pe minunata  ziaristă Nina Neculce, o personalitate cum rar întâlneşti în mediul nostru poluat... Pe fermecătorul şi dreptul la suflet şi la cuvânt părinte Nicolae Robu... Da, am contemplat magnifica CETATE A LUI ŞTEFAN, care sprijină cu zidurile ei seculare cerul de deasupra noastră, iar Nistrul cel bătrân şi mereu tânăr îi poartă imaginea din mileniu în mileniu... Dar cel mai mult m-a marcat în această neuitată călătorie următorul moment-fapt-episod: plimbându-ne de-a lungul cheiului, am ajuns la pietroiul negru, care marchează locul pe unde au trecut Nistrul oştile lui Petru cel Mare în Moldova, la 1711... (Asta, pe lângă că sus, pe culme, deasupra oraşului, se înalţă acea aşa zisă Lumânare a reconoştinţei)...
  Însă, o MINUNE!
    A venit şi ea, peste secole, REPLICA.
    MAREA REPLICĂ A ISTORIEI ŞI A ADEVĂRULUI NEAMULUI NOSTRU.
   Şi timpul, şi atmosfera, dar şi impresiile sumbre, învălmăşite, ce ni s-au adunat, aglomerat şi suprapus pe parcurs, au fost într-o clipă ca şi cum spulberate--străfulgerate--luminate--înnobilate--ÎNDUMNEZEITE la vederea imaginii ca de aur, plutind între CER ŞI PĂMÂNT, a BISERICII MARAMUREŞENE, dar al Preşedintelui României pentru  Basarabia, instalată acum, recent, pe acest loc sfânt al istoriei noastre, care a fost şi este şi va rămâne în veci SOROCA, ORAŞUL-CETATE A ROMÂNISMULUI...
 
   20 februarie 2013    
                                                              
P.S. Am oferit autografe la întâlnirea de la biblioteca „Basarabia”, dar am avut o mare şi plăcută surpriză să mi se ofere şi mie... unul. A fost o cărticică pentru copii, cu titlul „Poveşti versificate”, semnată de o autoare soroceană, Elena Ţârdea-Spinei, redactor literar la săptămânalul „Realitatea”. Iată ce-mi  scrie: „Dlui V. B., o amintire DE POVESTE despre un ORAŞ DE POVESTE”. Îţi mulţumesc, Elena, şi bun venit în lumea fantastică a poeziei.

Taguri Radio Europa Liberă,Blog,Vladimir Beșleagă

Acest forum a fost închis
Comment Sorting
Comentarii
     
de: ion de la: chisinau
22.02.2013 04:14
Nu Balti, dar Soroca a fost si ar fi trebuit sa fie capitala de Nord a R.Moldova, oras cu traditii istorice, culturale, intelectuale ce putea concura in trecut cu Chisinaul. Cu regret orasul n-a avut si n-are noroc. Inca de pe vremea Tarului, de la constructia primelor linii de cale ferata, proiectul ce prevedea o linie de cale ferta ce unea Soroca cu Chisinaul prin Orhei n-a fost acceptat. In anii celui de-al doilea razboi mondial nemtii si romanii au inceput dar n-au terminat lucrarile la o linie de cale ferata de la Floresti (sau Drochia) spre Soroca si in continuare peste Nistru la Iampol (azi regiunea Vinita) in Trananistria ucraineana. In perioada sovietica sorocenii si-au dat voturile pentru un ministru deputat la Moscova, care a promis constructia caii ferate, dar nu si-a indeplinit promisiunile. Deja de 22 de ani de cand exista R.Moldova constructia caii ferate e inclusa in mai multe proiecte, a promis un nou pod auto si de cale ferata peste Nistru - un nou coridor european in eurozona economica libera "Nistru" intre raioanele regiunea Vinita a Ucrainei si raioanele din Valea Nistrului de mijloc - atat ex-prfesedintele Ucrainei Victor Iuschenko, cat si ministru RM Anatol Salaru. E un obiectiv foarte important pentru eurozona economica transfrontaliera "Nistru", mai ales in conditiile ca unicul pod de cale ferata ce ocoleste Transnistria, cel de la Otaci-Moghiliov-Podolsk este demulti ani in stare avariata si autoritatile ucrainene in orice clipa poate sista circulatia pe el. Cu regret, autoritatile centrale ale R.Moldova prea putin se intereseaza de aceasta zona economica, era firesc ca Soroca sa aiba statut de municipiu si sa fie ea "capitala" eurozonei "Nistru", dar nu orasul Vinita situat la cateva sute de kilometri de Nistru. Promisiunile ministrului Salaru s-au redus pana la urma la "impopotonarea" cosmetica a unor vagoane si locomotive dotate cu "internet", dar care de-abia se taraie pe o cale ferata ramasa de la "tatuca" tar - fara curent electric, unde au si fost ingropate miloanele predestinate inceputului lucrarilor pe torsonul Marculesti-Soroca-Iampol. Este evident ca AIE n-are nici timp, nici interes si nici vointa de a da o replica la torsonul Cahul-Giurgiulesti construit de guvernarea precedenta si de a demonstra ca sunt si ei capabili sa construiasca un torson de cale ferata. In cine sa mai creada si de la cine sa mai astepte sorocenii, dusi de nas de atatea ori prin promisiuni desarte?

În exclusivitate