O stafie bântuie piaţa alimentară a Uniunii Europene – VaCalul. A plecat din abatoarele româneşti, trecută în factură drept „carne de cal”, pentru a se transforma pe drum – iar dacă să-i credem pe jurnalişti, la capătul drumului, într-o întreprindere din Franţa – în carne de vită. Poate că afacerea ar fi trecut neobservată, dacă printre victimele acestei substituiri frauduloase nu s-ar fi numărat locuitorii Marii Britanii; or, pentru un englez, a consuma carne de cal e la fel de greu de imaginat ca pentru un indian să mănânce carne de vită. Şi asta deoarece lanţul trofic nu trece doar prin sistemul digestiv, ci şi prin… sistemul de valori al fiecărui popor. (Deloc întâmplător, în acest sens, că bucătăria franceză e înscrisă în patrimoniul cultural (subl. mea) al umanităţii.)
Tuturor celor care s-au grăbit, în primele zile de la izbucnirea scandalului, să dea leapşa nici măcar pe o societate comercială românească, ci pe România, ca şi cum aceasta ar fi un SRL, punând o dată în plus sub semnul întrebării credibilitatea unei ţări, şi care acum se văd siliţi să-şi spele rufele murdare „în familie”, le trimit şi eu un mic colet – după modestele mele posibilităţi – cu… două poeme „cabaline” antologice, aparţinând unor voci lirice & vârste diferite ale poeziei româneşti, „facturate” ca atare:
Carolina ILICA
Nu mai bate, tată, caii…
Tată, nu mai bate caii, nu mai bate caii, tată!
Nechezatul lor mă taie fulgerând ca o rindea
Dar în coama lor crescută cât o iarbă vinovată
Îndrăznii să plâng prunceşte moartea mirilor de nea
Somnul or dezghioacă demoni din mătasea timpurie,
Ce mă vând la ochii lumii, din mătasea de cafea.
Pleoapa lor, pufoasă fructă vineţindu-se, îmbie
Somnambulul gâde-al lumii să mă spânzure-n perdea
Caii mei nebuni ca mine
Caii mei fugari ca ochii!
Lava sângelui mă arde, troienindu-mi în auz!
Nările să înfioare aerul cu creţ de rochii!
Dinţii-n părul meu să mute bărbile de cucuruz!
Potopiţi păienjenişul îngerilor sub copite
Şi furaţi-mă în coama cu întunecimi de rai!
Ce-l mai roade-acum pe tata?
Ştiu: ar vrea să mă mărite
C-un fecior mai brad ca bradul învăţat să bată cai
(Poem extras din antologia lui Laurenţiu Ulici, O mie şi una de poezii româneşti, Editura DU Style, 1997, vol. IX, p. 75)
* * * * *
Matei VIŞNIEC
Astăzi poţi să rămâi
Astăzi poţi să rămâi acasă, îmi zise tata
poţi să te odihneşti şi tu
atâta doar, ia calul cel şchiop
du-l şi tu în pădure, du-l şi tu undeva
şi trage-i şi tu un glonte în cap
Astăzi poţi să nu vii la instrucţie
îmi zise sergentul, poţi să rămâi aici
poţi să învârţi şi tu ceva
atâta doar, ia calul cel şchiop
du-l şi tu în pădure, du-l şi tu undeva
şi trage-i şi tu un glonte în cap
Astăzi voi fi a ta, îmi şopti iubita
auzi, voi fi a ta
dar ia şi tu calul cel şchiop
du-l şi tu în pădure, du-l şi tu undeva
şi trage-i şi tu un glonte în cap
(Poem extras din Antologia poeziei generaţiei ’80, de Alexandru Muşina, Editura Vlasie, 1993, p. 316)
A consommer sans modération!