Un om bun la inimă şi-a cumpărat un câine de rasă. Dar omul era atât de bun la inimă, încât în loc să-i taie coada dintr-o dată, i-o scurta pe bucăţele. Când în cele din urmă a ajuns la noadă, de unde ar fi trebuit de fapt să înceapă, şi câinele a ajuns… la sfârşit. Adică, s-a sfârşit „de tot”! (Aşa că nu despre el copii recită: „Căţeluş cu părul creţ…”)
Acum se cuvine să precizez că bietul căţel de soi din mica istorioară cu tâlc nu era chiar un câine de vânătoare, chit că exemplul său (mai exact, „dosarul”!) se potriveşte mănuşă cu – nici mai mult, nici mai puţin – „cazul Paciu-Zubco”. Altfel spus, după vânătoarea de oameni din pădurea Domnească, a început „vânătoare de după vânătoare”, de data aceasta de… vinovaţi. Cum era şi firesc, nu de la cap, ci de la coada cozii: au fost demişi nişte funcţionari din raionul Făleşti, apoi şi-a prezentat demisia vicepreşedintele Curţii de Apel dl Gheorghe Creţu, declarând că „Am luat parte la vânătoarea care a avut loc la Făleşti, unde s-a întâmplat tragicul accident. Există anumite lucruri comune între persoana mea şi producerea acestui accident, însă gradul de implicare şi de vinovăţie vor fi stabilite de organele de anchetă. Pentru a dovedi onestitatea mea, am demisionat din funcţia de judecător şi de vicepreşedinte. Nu mă ascund în spatele imunităţii” (subl. noastră). Care-s acele „lucruri comune între persoana mea şi producerea acestui accident” ex-magistratul Curţii de Apel nu s-a obosit să precizeze; în tot cazul, de-aici şi până la asumarea vinei e cale lungă, iar dl Creţu nu pare dispus să-şi încarce conştiinţa cu o crimă sângeroasă pe care s-ar putea să nu o fi săvârşit. După cum decurg ostilităţile, sunt sigur că vor fi sacrificate şi alte segmente de „coadă”, cu atât mai multe, cu cât organele statului vor întreprinde tot ce le stă în puteri ca să nu se ajungă, Doamne păzeşte, la „noadă”. Nu mai e un secret pentru nimeni cine înnoadă şi dezleagă în ţara asta – care ţară (săraca!) nu degeaba îşi trage numele de la Molda lui Dragoş! –, astfel încât s-a ajuns în situaţia când nu câinele dă din coadă, ci coada din câine…
Între timp, cazul a devenit unul de rezonanţă mondială, ieşind din „rezervaţia domnească Republica Moldova”. Totodată, şi numărul persoanelor care ar fi participat la acea vânătoare e în creştere – în ideea, probabil, de a se interpune cât mai mult segmente (alias, oameni de stat) între „vârful cozii” şi „noadă”. Care „noadă” rămâne bine mersi neclintită în jilţul înaltei magistraturi de stat, acolo unde a fost pusă de pază. Doar că aceasta vai! nu pare să aparţină legendarei căţele Molda, ci mai degrabă unui Rottweiler gata oricând să te rupă-n bucăţi. Acum degeaba o face pe grozavul premierul Filat – „din punctul meu de vedere, şi eu îl expun, pornind şi din interesul de a nu aduce prejudiciu anchetei şi ca să nu existe discuţii pentru perioada de viitor, eu cred că este necesară, dar iminent necesară demisia procurorului general” –, de vreme ce adevăratul stăpân al „noadei” este, ca să cităm propria-i afirmaţie, „a doua persoană în stat”, şi care nu va întârzia să se pună chezăşie (memento episodul cu votarea demiterii sale, la iniţiativa PCRM) pentru – nici mai mult, nici mai puţin – Alianţa pentru Integrare Europeană. Or, dacă pierde şi de data aceasta aşa-zisul „skanderbeg juridic” nici nu atât cu Procurorul General, cât cu „Păpuşarul” (vorba vine: „Cine spune, acela-i el…”), în loc să taie „noada” gordiană, premierul Filat se face complice la o crimă mai gravă decât cea prevăzută de Codul penal pentru omucidere – şi anume, la crima de lezmajestate, unde pe post de majestate lezată apare însuşi statul de drept, căruia i se va da astfel lovitura de graţie.
De unde în 2010 promitea să fie, chit că mai mult forţându-i-se mâna decât de bună voie şi nesilită de nimeni, o Antantă cordială, astăzi AIE-2 riscă să se identifice în conştiinţa publică, atât cât o mai fi rămas, cu o ceată de strânsură sângeroasă pornită să vâneze francul! Asta dacă nu taie, odată pentru totdeauna, „noada” gordiană (citeşte: „grobiană”!)…