sâmbătă, august 23, 2014 Ora Locală 02:34

Blog / Vladimir Beşleagă

Eu am citit. Dumneata ai citit? Nu? Citeşte!

Vladimir BeşleagăVladimir Beşleagă
x
Vladimir Beşleagă
Vladimir Beşleagă
„Reprezentări identitare în literatura actuală” este denumirea compartimentului cu care se deschide ediţia NN 5-6 a revistei de filologie „Metaliteratură”, ce apare sub egida Institutului de Filologie al AŞM şi a Facultăţii de Filologie a UPS „Ion Creangă”. Editorialul semnat de Aliona Grati, doctor habilitat în filologie şi redactor-şef al publicaţiei, intitulat „Frământări identitare în globalizarea postmodernă”, debutează cu o aserţiune general cunoscută şi, de aceea, greu de pus la îndoială: ”Noua împrejurare în care se află omenirea se caracterizează prin tendinţa de integrare a culturilor naţionale într-un spaţiu al civilizaţiei universale”. Fapt care, susţine cu bună dreptate autoarea, prilejuieşte „redeschiderea dosarului identităţii”. Iar problema identităţii, pentru noi, cei de aici, din zona arhiseismică a Europei, este, poate, cea mai dureroasă la ora actuală. În continuare ni se oferă o scurtă, dar consistentă  expunere a problemei, cu referiri la nume de autori ce s-au ocupat de acest aspect al naţiunii române, cu începere de la Cantemir, trecând la paşoptişti, Eminescu, Stere, Eliade şi Noica, dar şi la scritorii de astăzi, despre care zice: ”Scriitorii din ultima generaţie, în special prozatorii, care nu numai că nu-şi obscurizează referinţele sociale,culturale şi politice, ci îşi fac chiar un program estetic din analiza „ingenioasă”,de cele mai multe ori parodică, a aspectelor indezirabile ale acestora, ne oferă varii reprezentări ale identităţii, ce merită atenţia cercetătorilor.”
 
De fapt, textul fundamental al acestui compartiment este studiul semnat de criticul şi istoricul literar Mircea Martin, universitatea din Bucureşti, purtând titlul „Patrimoniul nostru moral şi simbolic”, redactat în baza unei comunicări făcute în cadrul colocviului „Dilemele identităţii. Forme de legitimare a literaturii în discursul cultural european al secolului XX”, ţinut la Braşov, în iulie 2011, sub auspiciile Universităţii „Transilvania”. Demersul lui Mircea Martin ne apare ca un strigăt de disperare: patrimoniul nostru moral se află într-o disoluţie rapidă, dat fiind că la fel de rapid ni se erodează simbolurile naţionale cele mai valoroase... Voi reproduce doar un alineat, care exprimă întreg spiritul acestul articol cu adevărat cutremurător: ”Raporturile tradiţionale se inversează, nu trecutul influienţează, prin ponderea  lui, prezentul şi viitorul, ci viitorul modifică trecutul ca efect al înseşi propulsiei  sale. De aici şi separaţia care se adânceşte uneori până la proporţiile unei cezuri între noi, cei de acum, şi trecutul nostru imediat. Oricum, nu mai căutăm antecedente în trecut spre a aproxima un viitor incert, nu ne mai sprijinim pe o tradiţie spre a imagina o evoluţie. MOŞTENIREA PARE CĂ MAI MULT NE ÎNCURCĂ, NE ŢINE PE LOC DECÂT NE AJUTĂ SĂ MERGEM ÎNAINTE. Modelele vechi nu ne mai stimulează, nu ne mai inspiră. Reperele noastre nu se mai află astăzi în trecut. Tendinţa dominantă a epocii pare să fie scuturată de tradiţie ca de un lest ce îngreunează adaptarea, flexibilitatea în faţa provocărilor din prezentul-viitor. SE PREFIGUREAZĂ UN NOU CONCEPT AL TIMPULUI,  AL UNUI TIMP CARE TINDE SĂ NU MAI AIBĂ UN  TRECUT”...
 
                                                          #                                                   #  
                                                                                   #
 
„Mai bine să mori leu, decât câine înlănţuit”, aşa sună, dur şi cu mult curaj, titlul interviul profesoarei Eleonora Cercavschi, directoarea Liceului „Ştefan cel Mare şi Sfânt” din Grigoriopol, acordat Ziarului de Gardă şi apărut în N de Joi, 22 noiembrie curent. Este unul din liceele care în condiţii extrem de grele, impuse de regimul separatist de la Tiraspol, funcţionează în continuare, chiar dacă a fost în mod abuziv deposedat de local şi, în consecinţă, elevii şi profesorii sunt nevoiţi să facă, de mai mulţi ani, zilnic naveta la satul vecin Doraţcaia, aflat sub administraţia Chişinăului, ca să-şi realizeze programul de învăţământ... E un caz greu de imaginat, dar iată că are loc în plin secol al civilizaţiei moderne, în chiar Europa, mama civilizaţiilor lumii... Referitor la condamnarea de către CEDO a acţiunilor Federaţiei Ruse contra instituţiilor de învăţământ cu predare în grafia latină, Doamna Eleonora Cercavschi spune: ”Federaţia Rusă încearcă să se ascundă după deget. Rusia are armată aici. Iar atâta timp cât armata rusă se află în acest teritoriu, el se consideră ocupat. Peste tot fâlfâie drapele ale Federaţiei  Ruse. La Tiraspol vin permanent diferiţi soli ai Rusiei, cu misiuni diferite. Ce caută ei aici, dacă nu au nicio treabă? Rusia susţine în mod deschis Transnistria, atât sub aspect economic, cât şi politic. Anual, Transnistria primeşte ajutor financiar în sumă de sute de milioane de dolari”... Despre  susţinerea din partea Chişinăului dna Cercavschi spune cu multă amărăciune: ”Orice adresare a cetăţenilor din stânga Nistrului către autorittăţile de la Chişinău rămâne, în majoritatea cazurilor, pe loc mort. Asta conduce la desurajarea oamenilor. Sunt destul de mulţi indecişi  la  capitolul reintegrării R.Moldova. Mulţi au pierdut din puteri şi din încrederea de a mai lupta pentru această idee...” La întrebarea: ”Tiraspolul a declarat, pentru Transnistria, trei limbi oficiale. Care-i locul limbii române (moldoveneşti) în această grilă?” vine răspunsul: ”Ei au declarat drept oficiale trei limbi de stat, dar în realitate nu cunosc decât una - limba rusă.... Îi forţează, folosind diverse metode, pe locuitorii din stânga Nistrului, inclusiv pe localnici, să o vorbească în mod obligatoriu... Există o ordonanţă orală, pentru toţi conducătorii de diferite nivele, să utilizeze, în exclusivitate, limba rusă. Celor care se vor adresa în limba română, cu o problemă sau alta, oriunde ar fi, să nu li se răspundă...” Despre lupta grea cu regimul separatist, eminenta personalitate a vieţii noastre publice declară cu demnitate: ”După ceea ce am făcut pentru ţară şi mai ales după decizia CEDO,să ştiţi, mă simt o învingătoare... un fel de erou, care nu a îngenuncheat în faţa duşmanului, ci şi-a apărat  valorile sfinte... Şi totuşi, vorba poetului George Coşbuc: mai bine să mori leu decât câine înlănţuit”...
  
                                                                #                                    #
                                                                                    #
 
„Am  ferma convingere că scriitorii autentici, reprezentativi, din Moldova orientală pot fi autori doar a unei  singure cărţi”, susţine, în eseul său „Cei trei chiţi şi okeanosul lor „(Jurnal de Chişinău,16 noiembrie 2012) despre poezia lui Arcadie Suceveanu, cu prilejul celor 60 de ani din ziua de naştere a poetului, ziaristul şi alesul om de cultură Igor Nagacevschi. În continuare îşi argumentează afirmaţia: ”Prea degradat este acest spaţiu, prea multe piedici au fost instalate în calea celor care ar fi vrut să evadeze din prostie şi din provincialism, care ar fi aspirat la o vedere înnoitoare, de sus, prea multe energii de igienizare li se cer. Puţini răzbesc prin aceste îngrădituri. ”Atenţie la cele ce urmează: ”Aici e un loc al tăcerii şi al puţinătăţii. Trecut prin grila axiologică, Mateevici este autorul unei singure poezii; Gr.Vieru a lucrat, de fapt, la o singură carte; bătrânul Vasilache, mult regretatul autor al unui singur roman, mărturisea aproape triumfător: ”Am rodit puţin, dar de-o gustare este!”... Despre opera jubiliarului, poet şi preşedinte al USM: ”În paradigma scriitorului unei singure cărţi - cu un supliment gratuit, care sunt poeziile sale pentru copii-se înscrie şi poetul Arcadie Suceveanu...” După ce numeşte o serie de titluri de cărţi ale poetului,autorul conchide cu multă pătrundere în esenţa creaţiei acestuia: ”Totuşi discursul său, acum de - o complexitate extraordinară, stăpânit ferm cu mână de mare maestru, rămâne neschimbat în miezul său, AMAR-SCEPTIC-RECE, CU AMPLE REVEREBERAŢII ESCATOLOGICE”. Atât de parcimonios şi exigent cu propriul scris, dar şi rar publicând câte ceva, Igor Nagacevschi se vădeşte în acest text, fără să vrea, poate, o fire de o rară sensibilitate...poetică!  Ascultaţi următoarele rânduri din acest eseu: ”Mileniul a trecut, răul a rămas... Zările se tulbură, binele se împuţinează, pierderile se înmulţesc, arătările sunt tot mai angoasante, neliniştile cresc”...  Iar ca să nu încheie pe un ton prea sumbru, zice în finală, cu mult patos: ”Minunea limbii române există! Românii există! Pe spinările balenelor focul poeziei arde viu şi clar, ca o răzbunare...”
 
                                                                                          6 decembrie 2012

Taguri moldova,Europa Liberă,Blog,Vladimir Beşleagă

Acest forum a fost închis
Comment Sorting
Comentarii
     
de: ian de la: chisinau
08.12.2012 09:45
Toate problemele existente legate de limba pot fi solutionate judicios, corect si temeinic in baza STANDARDELOR EUROPENE, care interzic discriminarea unei persoane, unui grup, unei comunitati, oricat de mica n-ar fi, pe motiv de limba, etnie, identitate (denumire de limba, etnie etc.), cere imperios respectarea DIVERSITATII LINGVISTICE si culturale,exclude dreptul totalitarist al majoritatii asupra unei persoane sau grup minoritar, apara DIVERSITATEA si edifica UE ca o comunitate bazata pe principiul "Uniitate - prin diversitate". R.Moldova are de 10 ani restanta - ratificarea Cartei Europene Limbilor Regionale si Minoritarea, care deja a intrat in vigoare in Ucraina si care stabileste dreptul la limba REGIONALA a grupurilor minoritare de alte etnii care intrunesc 10% din totalul populatiei de a se folosi in conditii de bilingvism cu limba oficiala de stat - limbile REGIONALE (13 la numar, inclusiv romana in Transcarpatia si Cernauti si Moldoveneasca in regiunile din Ucraina de Sud). R.Moldova ar trebui sa prevada pentru Transnistria LIMBILE REGIONALE: ucraineana, rusa si moldoveneasca in grafie chirilica - toate intr-un bilingvism local armonios cu limba de stat a R.Moldova - moldoveneasca (romana) in grafie latina. Nu se poate de impus o limba, o denimire de limba fara a se tine cont de componenta etnica, lingofona a populatiei, de traditiile locale, de dorintele populatiei.

În exclusivitate