Recent în Moldova s-a deschis un spital privat şi îmi povestea cineva proaspăt întors de acasă cum cîtorva medici de la spitalele publice li s-a propus să meargă în acel spital şi să lucreze cu 1500 euro pe lună. Credeţi că vreun medic a acceptat să plece de la spitalul public către cel privat? Nici unul! Chiar dacă nu în toată luna, au zis că se „ridică” la 1500 euro şi la spitalul public, aşa că nu e nevoie să lucreze la un spital privat.
În Cehia, de exemplu, Ministrul Sănătăţii a dus negocieri cu medicii din întreaga ţară foarte mult timp. Lucrătorii medicali erau în grevă şi nu acceptau să lucreze pentru salarii mici. Mă gîndeam că în Moldova, chiar dacă salariile medicilor de la stat sunt mici, ei niciodata nu vor ieşi la grevă. Pacienţi vin în fiecare zi care mai de care: cu găini, cucoşi, curcani şi cu banii mototoliţi în băsmăluţă, astfel încît „bieţii” medici nici nu mai au timp să iasă şi să protesteze...
Nu ştiu dacă am putea dezvăţa pacienţii de a „mulţumi” medicii, însă cel mai mult mi-aş dori ca medicii să aibă un comportament omenesc faţă de pacienţi. Spun asta pentru că ştiu două cazuri, cînd unor oameni, care trebuiau să plece urgent peste hotare şi aveau nevoie de certificate medicale care să confirme că sunt sănătoşi - li s-a pus diagnostic greşit, ca să-i poarte pe drumuri şi în final să-i forţeze să dea mită. Nu este vorba despre banii pe care oricum în final i-a dat medicului, ci despre consecinţele pe care le vor avea antibioticele şi medicamentele luate timp de jumătate de an de către o moldoveancă emigrată recent în Canada, medicamente luate pentru a trata tuberculoza pe care de fapt nu o avea.
Cred că problema constă în incapacitatea noastră de a avea încredere într-un doctor căruia nu-i aducem daruri sau nu-i strecurăm bani în buzunarul halatului. La rîndul lor, medicii nu ştiu să fie asertivi cînd e vorba de cucoşi, curcani, gînsaci şi în loc să tindă spre o dezvoltarea profesională, se gîndesc adesea doar la „ce mîncăm diseară.”