Cu o zi înainte de alegeri am sunat-o acasă pe mama. Nu vorbisem de ceva vreme şi vroiam să aud ce mai face, dacă are cine să îi taie lemne pentru foc, cum se simte... Am mai întrebat-o şi despre alegeri şi m-am bucurat să aud că ştia pentru cine să voteze. La întrebarea de ce opteaza anume pentru acel partid mi-a spus că i se par mai calmi, că vorbesc frumos şi că nu se dau provocărilor.
Dacă e să fiu sincer, mi-au plăcut criteriile mamei, şi mă bucur că din puţinul timp pe care l-a avut să urmărească dezbaterile electorale, a reuşit să-şi facă singură opţiunea. Însă din păcate, cazul altor părinţi este diferit: îmi spunea azi o colegă că este profund dezamăgită de opţiunea părinţilor ei în aceste alegeri şi că se simte vinovată de faptul că nu şi-a informat suficient părinţii.
“Dapu’ învăţătorii de la şcoală pe aiştea ne-o spus să-i votăm!” - aceasta a fost justificarea părinţilor colegii mele, care nu prea regretau opţiunea făcută.
Îmi dau seama că oamenii noştri nu sunt stăpîni pe deciziile lor şi că sunt uşor de manipulat: vine cineva şi le spune cu “aista”! - pe acela-l votează, mai ales dacă acel cineva are o anumită autoritate în localitate. Aşteaptă mereu ca cineva să le tot spună ce şi cum să facă, pentru cine şi cum să voteze.
Concluzia la care ajung este că de înţelepciunea liderilor de opinie depinde de cele mai multe ori şi înţelepciunea poporului exprimată în alegeri. Ar trebui poate să depunem mai mult efort în educarea învăţătorilor, doctorilor, primarilor de la ţară, astfel încît valorile pe care le promovează ei să nu aducă răul în loc de bine şi să nu adîncească conflictul între generaţii.
Dacă e să fiu sincer, mi-au plăcut criteriile mamei, şi mă bucur că din puţinul timp pe care l-a avut să urmărească dezbaterile electorale, a reuşit să-şi facă singură opţiunea. Însă din păcate, cazul altor părinţi este diferit: îmi spunea azi o colegă că este profund dezamăgită de opţiunea părinţilor ei în aceste alegeri şi că se simte vinovată de faptul că nu şi-a informat suficient părinţii.
“Dapu’ învăţătorii de la şcoală pe aiştea ne-o spus să-i votăm!” - aceasta a fost justificarea părinţilor colegii mele, care nu prea regretau opţiunea făcută.
Îmi dau seama că oamenii noştri nu sunt stăpîni pe deciziile lor şi că sunt uşor de manipulat: vine cineva şi le spune cu “aista”! - pe acela-l votează, mai ales dacă acel cineva are o anumită autoritate în localitate. Aşteaptă mereu ca cineva să le tot spună ce şi cum să facă, pentru cine şi cum să voteze.
Concluzia la care ajung este că de înţelepciunea liderilor de opinie depinde de cele mai multe ori şi înţelepciunea poporului exprimată în alegeri. Ar trebui poate să depunem mai mult efort în educarea învăţătorilor, doctorilor, primarilor de la ţară, astfel încît valorile pe care le promovează ei să nu aducă răul în loc de bine şi să nu adîncească conflictul între generaţii.