Cel de-al patrulea roman al basarabencei Liliana Corobca, Imperiul fetelor bătrâne, Cartea Românească, 2015, vine la doar doi ani de la succesul răsunător al Kunderland-ului, chit că a fost început mult mai înainte, încă-n 2005, fiind – după spusele autoarei – „unica poveste cu care mi-a plăcut să mă identific până acum, singura pe care nu doream s-o ofer niciunui cititor”.
Nici Rafira Sic, protagonista cărţii, nu se oferă niciunui bărbat – şi nu din lipsă de dorinţă („Pentru tine sunt eu virgină! Vreau să fii primul meu bărbat şi ultimul!”), ci nefiind solicitată („Vreau să mă stric, şi nu pot!”). Studentă locuind într-un „cămin [unde] se ştie totul, cine vine, cine pleacă, cine cu cine”, tânăra înregistrează micile drame & istorioare de tot soiul ale acestui stup uman în care „toată lumea ştie câte fete bune au mai rămas şi câte s-au stricat”, cu un fel de naivitate combinată cu şiretenie absolut dezarmante. Emoţionantă, secvenţa: „Din când în când, fetele care ghicesc în cărţi veneau să ne pună sub fund cărţile, să le «purifice», că suntem curate, nesărutate. Oribil obicei”, pe care însă o întoarce imediat pe cealaltă parte: „…într-o seară, după ce i-a scos cărţile de sub fund, Lida ghicitoarea s-a speriat: cărţile erau albe! «Probabil şi dacă ţi s-ar pune sub fund cearşafurile fetelor dezvirginate, le-ai face albe imaculate!». Apoi i s-a dus zvonul: cine o atinge, devine pe loc (sau la loc) virgină”. (La celălalt capăt al spectrului se află eroul-macho al lui Mihail Vakulovski din Tovarăşi de cameră, dacă e să punem în ecuaţie două scrieri oarecum înrudite.) Doar că se poate şi mai rău, dovadă – povestea Minodorei, care „brusc s-a săturat de reputaţia ei de virgină intangibilă şi…” şi se dă unui „bărbat cu experienţă”: „Vai, ce mi-ai făcut, ce mi-ai făcut, se plânse el. Ea n-a înţeles şi nu va înţelege vreodată ce anume ea i-a făcut lui. Înţelese însă că el nu i-a făcut ei nimic, din păcate. S-a sculat din patul lui la fel de virgină cum s-a culcat. Halal!” Practic, toată partea întâi a cărţii, având drept moto un citat din Jurnalul seducătorului de Soren Kierkegaard, stă sub semnul acestui dublu joc, de-a „şi eu, tot virgină păcătoasă” (cu acel viol colectiv ratat, pe final).
Subintitulat „roman sentimental”, Imperiul fetelor bătrâne este mai puţin sentimental, şi mai deloc roman – mai degrabă o scriere de album, de ce nu chiar Jurnalul seducătoarei?!...
25 aprilie ’16
