Oricât de des nu şi-a schimbat componenţa în ultimii ani, Parlamentul de la Chişinău nu a reuşit să amendeze Constituţia, în ciuda numeroaselor încercări, măcar şi într-o chestiune generatoare de blocaje serioase cum e cea de alegere a şefului statului. Acum însă el este pe punctul de a iniţia tocmai două proiecte de-odată, unul vizând modalitatea de alegere a procurorului general şi a preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie, proiect aprobat deja de executiv, şi altul vizând imunitatea parlamentarilor.
Primul proiect, avizat deja de executiv, prevede că judecătorii Curții Supreme de Justiție și Procurorul General vor fi numiți în funcție nu de Parlament, ca în prezent, ci de șeful statului, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii și, respectiv, al Consiliului Superior al Procurorilor. Nevoia acestuia este absolut clară şi rezultă din recent adoptata reformă a procuraturii, care ar trebui să aibă ca efect emanciparea principalei instituţii de drept din stat de influenţa factorului politic.
Dar majoritatea parlamentară mai are de gând să iniţieze un amendament constituţional prin care să-i lipsească pe parlamentari de imunitate, aşa cum a anunţat zilele trecute speakerul democrat, Andrian Candu. În acest caz, este vorba despre un subiect pe care parlamentul a încercat de mai multe ori, dar niciodată reuşit, să-l treacă prin vot parlamentar. Ultima dată, o iniţiativă de limitare a imunităţii parlamentarilor s-a pus la vot în legislativ în iunie 2014, la iniţiativa liberal-democraţilor aflaţi acum în opoziţie. Legea nu a fost adoptată, fiind respinsă nu doar de opoziţie, ci şi de mai mulţi deputaţi din actuala coaliţie parlamentară, cum ar fi democratul Dumitru Diacov, de exemplu, sau cei 14 foşti comunişti, acum social-democraţi.
La fel ca multiplele majorităţi parlamentare ce s-au perindat până acum în legislativul de la Chişinău, nici actuala nu dispune de un număr de 67 de voturi, câte sunt necesare pentru amendarea Constituţiei. De ce în aceste condiţii să se creadă că cele două proiecte ar avea mai multe şanse ca precedentele ca să fie votate totuşi?
Liderul democraţilor, Marian Lupu, spunea zilele trecute postului public de televiziune răspunzând la această întrebare:
„În doi ani, s-au mai schimbat ceva lucruri în opinia publică. Este o cerinţă a societăţii şi eu cred că deputaţii vor răspunde acesteia.”
După părerea deputatului liberal-democrat Tudor Deliu, miza democraţilor ar putea fi votul liberal-democraţilor (11 la număr, adică exact cât ar mai trebui pentru o majoritate constituţională), care, deşi sunt în opoziţie faţă de putere, s-ar simţi inconfortabil să respingă o idee pe care au stăruit în toate campaniile electorale:
„Cu noi nu s-a discutat subiectul, dar cred că mizează pe asta. Eu altă întrebare am: de ce nu au votat-o atunci când noi am adus-o în şedinţa de plen? Unii democraţi atunci nu au votat-o.”
Solicitată de noi, Elena Bodnarenco, deputată PCRM, admite că de această dată şansele inițiativelor ar fi mai mari:
„Presupun că dacă procedura a fost iniţiată de domnul Candu, înseamnă că va fi posibilitatea de a acumula 68 de voturi. Noi nu avem o decizie, dar în general nu ne opunem, totuşi rezerva noastră este ca să nu fie folosită lipsa de imunitate pentru presiuni asupra deputaţilor.”
În opinia analistului politic Anatol Ţăranu, director al Centrului de analiză şi consultanţă politică Politicon, iniţiativa democraţilor e mai degrabă o tactică menită să-i lipsească de muniţie pe animatorii protestelor, decât o dorinţă sinceră de a-i lipsi de aleşii poporului de privilegiul imunităţii în faţa legii.
„Guvernarea nu face altceva decât să preia iniţiativa din zona protestatară prin a crea impresia că protestele sunt lipsite de sens, atâta timp cât revendicările protestatarilor se rezolvă pe cale paşnică. Imunitatea are mai mult o valoare formală. Mult mai important e Procurorul general: aici deja se umblă la butoanele care sunt în mâinile oligarhilor. Dacă presiunea nu va scădea şi va continua atât din partea protestatarilor, cât şi din exterior, guvernarea ar putea să fie nevoită să facă şi această schimbare.”
Din moment ce şi primul, şi al doilea proiect sunt împachetate ca iniţiative noi, asta înseamnă că ele vor putea ajunge în parlament doar la şase luni de la emiterea unor avize, obligatoriu pozitive, din partea Curţii Constituţionale. Un efect, practic, imediat, care se vede cu ochiul liber de pe acum, ar fi cel că Procuratura generală va fi condusă încă cel puţin şase luni de un procuror interimar, dacă puterea va decide să nu numească un înlocuitor pentru Corneliu Gurin, decât atunci când noua procedură de numire prevăzută de reformă va fi validată prin amendament constituţional.
