Proiectul unei noi strategii de securitate elaborat de Consiliul Suprem de Securitate a intrat recent în dezbatere publică, cu doar o lună înainte de expirarea mandatului preşedintelui Nicole Timofti. Noul document ar trebui să răspundă unor noi ameninţări la adresa securităţii Republicii Moldova, inclusiv urmare a războiului ucrainean sau a ostilităţilor siriene, dar trasează mai mult obiective orientate spre interior, cum ar fi consolidarea statului de drept şi a bunei guvernări, dezvoltarea economică sau lupta cu corupţia.
Într-un interviu la Europa Liberă, Ivan Ene, fostul reprezentant al Ministerului Apărării la NATO, a comentat proiectul noii strategii:
Ivan Ene: „Îmi pare așa o enciclopedie a problemelor Republicii Moldova. Sunt enumerate prea multe lucruri, după mine inutile, care nu ar trebuie să fie incluse în documentul acesta.”
Europa Liberă: În schimb, nu există o focusare foarte exactă pe obiective, modalități de realizare și mijloace.
Ivan Ene: „Corect. De fapt, o strategie trebuie să răspundă, să identifice trei elemente-cheie: obiectivele, căile sau modalitățile de implementare și mijloacele. Ce obiecte vrem să atingem, cum realizăm acest obiectiv și de ce avem nevoie ca mijloace. Dacă la capitolul obiective sunt enumerate multe, prea multe după mine, la modalități de implementare și la mijloace practic nu este nimic. Ceea ce face viața ușoară pentru clasa politică care ar trebui să valideze politic acest document. Dar eu, ca cetățean al țării, aș vrea să văd în strategie un angajament foarte clar formulat - ce va întreprinde Parlamentul, ce va întreprinde Guvernul?
Să fie expres menționat că parlamentele viitoare vor aloca resurse necesare pentru implementarea strategiei după modelul pactului încheiat de către toate partidele politice din România, de exemplu, vizavi de majorarea graduală a cheltuielilor pentru apărare până la 2% din PIB. Eu aș vrea să fie formulat cumva în strategie că toate partidele, indiferent de orientarea lor sunt de acord că pentru securitate e nevoie de resurse și că vor fi alocate aceste resurse.”
Europa Liberă: Dacă resursele rămân la nivelul actual 0,3% din PIB, există vreo șansă să se schimbe ceva?
Ivan Ene: „Dacă nu vor fi alocate mai multe resurse, sistemul de securitate și sistemul de apărare al țării vor fi acolo unde ele sunt în ziua de azi.”
Europa Liberă: Ce obiective v-ați fi așteptat să vedeți în această strategie, pe lângă cele șase de bază care sunt formulate și care sunt îndreptate mai mult pe intern, deci parcă nici nu ar exista pericole externe?
Ivan Ene: „E foarte corect și e foarte suspicioasă această orientare pe intern, având în vedere că noi suntem o țară cu probleme de separatism deja de 23 de ani. Avem o altă sursă de separatism ce vine dinspre țara vecină, avem pericolul de lărgire a conflictului, implicarea altor regiuni, avansarea separatiștilor în direcția Sud. De ce noi nu punem în capul mesei acest pericol? Nu înțeleg. Și nu provin din interiorul țării toate riscurile și amenințările.
De ce cooperarea cu NATO este plasată în punctul zece, dacă nu greșesc, după multe-multe alte organizații regionale și internaționale? Ordinea apariției lor în document, după mine, este lipsită de logică. Odată ce vorbim de securitatea națională, haideți să fim pragmatici și să începem cu acele organizații internaționale care au cel mai mare potențial în acest domeniu, adică NATO. Aici e foarte limpede. Și nu trebuie să fie NATO enumerat pe a zecea poziție. Explic de ce: fiindcă menținerea pe linie de putere a Armatei Naționale la ora actuală se datorează în mare parte participărilor la Parteneriatul pentru Pace - un program NATO. Și atunci, dacă în strategia care până la urmă va fi validată politic de către Parlamentul țării, va fi menționat expres că utilizăm la maximum ceea ce oferă alianța pentru partenerii lor, pentru Ministerul Apărării ar fi suficient. Deci, gata, eu, ca militar, știu mai departe ce e deschis acolo și cât se poate de luat de acolo.”
Europa Liberă: Deci, această strategie nu deschide portițe pentru așa ceva?
Ivan Ene: „Nu prea deschide. Și atunci, în viitor, când Ministerul Apărării va înainta propuneri că să aderăm la inițiativa asta, că vrem să lărgim participarea noastră aici, că vrem să ne implicăm în inițiativa cutare și cutare… ar putea să apară blocaje.”
Europa Liberă: Se știe că acest proces de rescriere a actelor care se referă la securitate și la apărare a început pentru că Republica Moldova a apelat, în cadrul unui proiect „Defence Capacity Building”, la suportul NATO pentru sporirea capacităților de apărare. Și atunci, NATO a zis: vă ajutăm, dar dați să vedem ce vreți exact. Spuneți-mi, experții NATO, având acest document și altele două care ar trebui să vină după el - strategia de apărare, strategia militară, vor putea contribui, vor putea efectiv formula niște lucruri foarte clare și ajuta Republica Moldova să găsească și mijloace pentru a acoperi aceste necesități?
Ivan Ene: „Dacă eu sunt investitor, vreau să înțeleg foarte clar în ce investesc, care este randamentul acestui proiect, să văd clar obiectivul, modalitatea cum va fi realizat, ce resurse alocă statul acesta respectiv care îmi cere ajutorul. Ce vor putea deduce partenerii din NATO din documentul acesta, care după mine este unul vag, nu ştiu. Și atunci face mult mai complicată elaborarea strategiilor care trebuie să reiasă din strategia aceasta națională.
A propos, eu, de exemplu, nu înțeleg de ce este nevoie de elaborat o strategie militară, una de apărare națională și o doctrină militară. Deci, în textul prezent, în strategie sunt enumerate toate trei documente. Eu sunt militar şi nu înțeleg de ce avem nevoie de toate trei și de ce nu am putea noi descrie în una toate obiectivele. Doar dacă e o tactică de derutare a potențialilor inamici, care să se piardă prin multitudinea de strategii pe care le avem și să nu înțeleagă clar ce va întreprinde Republica Moldova într-o situație de criză.”
Europa Liberă: Se vorbește mult acum la nivelul NATO despre amenințările de tip hibrid. La ultima ministerială s-a introdus chiar un concept nou, se numește el „de reziliență” și înseamnă, de fapt, cum fiecare stat membru al NATO ar putea să se apere de amenințările de tip hibrid. Mai mult, ambasadorul României la NATO ne-a spus că acest concept ar trebuie să fie implementat și cu referire la partenerii NATO. Vă întreb: ar exista un risc de așa natură pentru Republica Moldova și este el cumva formulat explicit în strategie?
Ivan Ene: „Există riscul pentru Republica Moldova? Cred că deja în sec. XXI nu știu dacă vom mai vedea declarații de război în sens clasic, pe care le cunoaștem cu toții. Într-un „război hibrid” care include mai multe dimensiuni, precum dimensiunea informațională, cibernetică și economică, lucrurile se produs altfel. Vedem că pe teritoriul Republicii Moldova în acțiune intră dimensiunea informațională și cred că nu poate nega nimeni faptul că atacul masiv al propagandei Federației Ruse deja e în plină desfășurare, de când a început Maidanul din Ucraina, deci de atunci, ca volum și ca calitate, s-a mărit fluxul informațional.”
Europa Liberă: Pornind de la standardele occidentale care arată că o strategie bine chibzuită trebuie să se bazeze pe aceste trei elemente: obiective, modalități de realizare și mijloace, cum ați formula Dvs. aceste trei lucruri?
Ivan Ene: „Am să mă refer la o singură dimensiune, cea militară – obiectivul ar fi să descurajezi declanșarea separatismului sau avansarea regimului separatist mai departe în adâncul teritoriului național. Deci acolo, unde s-a consolidat la moment, să stea acolo. Pentru asta trebuie să știu foarte clar de ce am nevoie, respectiv mă gândesc la spațiul aerian. Spațiul aerian trebuie să fie protejat, nu neapărat împotriva avioanelor de vânătoare, dar vedem cum se extinde utilizarea dronelor.
Eu urmăresc ce se întâmplă în vestul Ucrainei, acolo dronele se utilizează și ca armă, adică se anexează ceva explozibil la drone și, dacă e dirijat la distanță, o dirijează într-o anumită direcție să aterizeze în dispozitivele adversarului și să explodeze. Și atunci, mă gândesc ce capabilități de măsură pot dezvolta. Pe unde mă ajută partenerii strategici, pe unde alocăm noi din buget. Acum, dacă vorbeam de „război hibrid”, mai mult se dezvoltă capabilitățile care au o pondere mai mare în această acțiune. Vorbesc de forțe cu destinație specială de tip „gherila”, de tip „comando”, ca să fie înțeles pentru ascultători.”
Europa Liberă: Deci, care pot interveni punctual?
Ivan Ene: „Punctual, rapid, să poată acționa atât în grupuri mai mici, cât și în componența unei unități mai mari, să poți fragmenta în grupuri mai mici și să se deplaseze în diferite direcții, să se execute o misiune cu forțe speciale de calitate. Să fie indicat clar în această strategie: că utilizăm la maximum ceea ce este oferit în cadrul Parteneriatului pentru Pace - programul NATO – pentru dezvoltarea acestor forţe speciale.
Apoi, ca mijloace, iarăși să fie formulat că se angajează guvernarea, politicul să majoreze, să fie măcar cuvântul „majorează” gradual alocările pentru sistemul de securitate al țării. Măcar atât. Și atunci deja mai poți verifica, îi mai poți trage la răspundere pentru un angajament de majorare. Azi e 0,35%, dați mâine să fie 0,36%, apoi 0,38 măcar, dar mențineți trendul acesta de majorare. Eu cred că ar fi suficient și realistic.”
