Publicat în 1952, romanul de debut al americanului Kurt Vonnegut, Pianul mecanic, Art, 2015, anunţa de la bun început un creator care va merge împotriva sistemului, însăşi cartea fiind o profeţie sumbră, în parte adeverindu-se în epoca post-postmodernă.
„Judecând obiectiv, încercă Paul să se asigure, lucrurile mergeau mai bine ca oricând. În primul rând, după marea baie de sânge din război, lumea scăpase de-a binelea de grozăvii nefireşti, precum foametea în masă, întemniţarea în masă, tortura în masă, asasinarea în masă”, şi asta deoarece „maşinile munceau pentru America mai bine decât o făcuseră vreodată oamenii. Erau mărfuri mai bune, pentru mai mulţi oameni, cu costuri mai mici şi cine putea nega că acest lucru era minunat şi dătător de satisfacţii?”. Deloc gratuită, întrebarea, căci „generaţii întregi au fost educate treptat să venereze competiţia şi piaţa, productivitatea şi eficienţa economică (…) – şi brusc li s-a tras preşul de sub picioare. Nu mai pot avea nici un rol, nu mai pot fi utili”. Fireşte aşadar să se întrebe câte unii: „Ce altceva, din ce le lipseşte, am putea să le dăm noi oamenilor”. În funcţie de răspuns, unii se identifică întru totul cu sistemul, o sofisticata maşinărie socială ce se bazează pe IQ, alţii se-ntorc împotriva acestuia, ferm convinşi că „Principala îndeletnicire a oamenilor este să se străduiască să fie cu adevărat fiinţe omeneşti şi nu nişte anexe ale maşinilor, instituţiilor şi sistemelor”. Faptul că revoluţia va degenera în vandalism – „bubuiala exploziilor răsuna în oraş ca paşii unui uriaş beat” – nu miră aşadar pe nimeni, iar unul dintre conducătorii răsculaţilor vorbeşte chiar despre un „posibil genocid” al maşinilor, dar în ce termeni: „Cei buni vor muri alături de cei răi – toaletele cu apă curentă alături de controlul automat al strungurilor”.
Bref, „fie că este sau nu un mare profet, Vonnegut se dovedeşte a fi un excepţional scriitor satiric” (The New Times), dacă nu cumva pur şi simplu un umanist:
„– Prieteni! Prietenii mei! Trebuie să ne întâlnim la mijlocul podului!”
26 octombrie ’15
