Linkuri accesibilitate

Monique ROFFEY. Femeia albă pe bicicleta verde


(Foto: Igor Schimbător)
(Foto: Igor Schimbător)

Cincizeci de ani de istorie trăită pe propria piele – albă, într-o ţară ce-şi revendică negritudinea.

50 de ani de istorie trăită pe propria piele – albă, într-o ţară ce-şi revendică negritudinea – în 500 de pagini, aşa se prezintă Femeia albă pe bicicleta verde, de Monique Roffey, Litera, 2012, „un studiu sfâşietor al regăsirii de sine” (Elle), dar şi „o scrisoare de dragoste senzuală şi plină de suferinţă către Trinidad” (Maggie Gee).

„Carnavalul şi postul Paştelui. Bacanală şi vinovăţie. Trinidadul în două cuvinte. Asta era o naţiune de oameni iubitori de păcat care îşi puneau toată încrederea în rugăciunea pentru iertare”. Şi exact aici debarcă soţii Harwood, George semnând un contract de muncă pe 3 ani – de unde să ştie că vor rămâne juma’ de veac?! Refractară la început, Sabine acceptă situaţia doar de dragul lui George, din „plăcerea de a-l cunoaşte, de a fi cu el în tot acest timp”, trăind astfel „o poveste de dragoste ale cărei dimensiuni nu le înţelesese niciodată pe deplin”. Or, George „o înşelase tot timpul pe Sabine, chiar din acea primă zi, ziua în care sosiseră (…) când se îndrăgostiseră până peste cap de sunetele şi mirosurile, de zâmbetele şi formele, de toate calităţile fascinante ale unei alte femei numită Trinidad”. La rându-i, Sabine se apucă să-i scrie pe ascuns lui Eric Williams, cel dintâi prim-ministru de culoare al ţării, întreţinând astfel „propria ei legătură amoroasă, ca să-i zicem aşa”, iar de-aici încolo ecuaţia căsniciei lor se reduce la formula: „Mă certam mai des cu George. Făceam dragoste mai sălbatic. Nu ştia cum să mă mulţumească în afara dormitorului”.

Estimp, „Trinidadul şi-a câştigat independenţa”, apoi e zguduit de marşurile de protest ale mişcării Puterea Neagră, ce degenerează în violenţe stradale şi jafuri, fapt care-i pune pe fugă pe ultimii colonişti albi – „prinsă ca într-o cursă în Trininand”, dacă nu cumva e vorba de captatio benevolentia, familia Harwoon se numără printre puţinele ce rămâne locului. Cât despre titlul, iată-l comprimat în 2 schimburi de replici:

„ – Să merg cu bicicleta prin savană, asta-mi plăcea.

– Să opreşti traficul cu picioarele alea ale tale.

– Am văzut Trininandul pe bicicleta aia…

„Şi ai fost văzută, iubito”.

28 septembrie ’15

Ascultă podcasturile Europei Libere

Previous Next

XS
SM
MD
LG