Linkuri accesibilitate

„Sărbătoare națională sau requiem pentru un proiect ratat”?


Alexandru Tănase
Alexandru Tănase

Se întreabă președintele Curții Constituționale din Republica Moldova, Alexandru Tănase, în ajunul celei de-a 24-a aniversări de la proclamarea independenței țării.

Europa Liberă: Acum 24 de ani, Republica Moldova și-a proclamat independența, independența față de URSS. Cât de mult și de departe s-a mișcat țara, ca stat independent?

Alexandru Tănase: „Deşi s-a scurs mai bine de un sfert de secol de la așa-zisa „revoluție moldovenească”, tot mai multă lume se întreabă ce am realizat noi în aceşti ani. Dacă ar fi să o luăm chiar de la încăpuit, aşa-zisa „revoluţie moldovenească” a fost una fragmentară şi total inconsecventă, fapt care a generat un proces de restauraţie comunistă, al cărui start a fost dat chiar în primii ani de independenţă. Mișcarea de eliberare națională din anii ʾ90 a fost produsul activității intelectualității vorbitoare de limbă română din fosta RSSM. Întreaga filozofie politică și dinamica acestei mișcări avea ca scop minim emanciparea naţională a moldovenilor, iar ca scop maxim ruperea Basarabiei de imperiul sovietic. Acest lucru s-a produs la 27 august 1991, când în frontierele fostei RSSM a fost proclamată independenţa actualului stat Republica Moldova. Pe de o parte, 27 august este ziua proclamării independenței, iar în altă ordine de idei, această zi, de fapt, marchează startul procesului de restaurație comunistă, în mod paradoxal.

Pe de o parte, 27 august este ziua proclamării independenței, iar în altă ordine de idei, această zi, de fapt, marchează startul procesului de restaurație comunistă...

Primul pas făcut în acest sens a fost eliminarea elitelor intelectuale naţionale din procesul decizional şi golirea de conținut ideologic a noului stat moldovenesc şi de acele valori care au făcut posibilă apariţia lui. Fosta nomenclatură comunistă în câțiva ani a pus mâna pe întreaga proprietate a fostei RSSM și pe toată puterea de stat, astfel încât, la o distanță de doar trei ani de zile de la proclamarea independenţei, în 1994 statul moldovenesc a ajuns să fie controlat total de cei mai aprigi adversari ai independenței. Rezultatul rezistenței anticomuniste a intelectualităţii moldoveneşti a ajuns a fi o continuare ideologică a RSSM, care nu se poate desprinde de valorile sovietice nici astăzi.”

Europa Liberă: Domnule Tănase, ați spus că preluarea puterii în 1994 de către Partidul Democrat Agrar de atunci a semnificat începutul procesului de restauraţie. Dar și ei, agrarienii, au fost aleși de cetățeanul cu drept de vot, au venit la putere pe cale democratică, nu?

Alexandru Tănase: „Da, este adevărat. Nu este vorba doar de victoria PDAM în alegerile din 1994. Această victorie, de fapt, a marcat încheierea procesului de renunțare la valorile independenței și preluarea controlului de către fosta nomenclatură comunistă asupra statului nou creat. Foștii nomenclaturiști sovietici au devenit peste noapte mari „stataliști”, iar cei care au luptat pentru independență au ajuns să fie blamați și ostracizați. A fost construit un model ideologic destul de interesant, unde noţiunea de independenţă era opozabilă oricui, Europei, SUA, României etc., mai puţin fostei metropole. Ne amintim cu toţii cum la televiziunea publică, noţiunea de „proclamarea independenței față de URSS” a fost înlocuită foarte abil cu noţiunea de „dezmembrarea URSS”. S-a ajuns până acolo încât în 2001, folosirea termenului de „Ziua Independenței” a fost interzisă oficial, sărbătoarea naţională fiind re-botezată în „Ziua Republicii”, de parcă până la 27 august 1991, Moldova ar fi fost monarhie.

Republica Moldova este singura țară din lume, în care guvernanții au dat foc declarației de independență...

Este cazul să ne amintim că până în 2009, textul Declarației de Independență nu figura nici pe un site oficial al statului, acesta putând fi găsit doar pe pagina oficială a Bibliotecii Congresului Statelor Unite ale Americii. Republica Moldova este singura țară din lume, în care guvernanții au dat foc declarației de independență. Așa-numiții „statalişti” au distrus acest document, deoarece fiecare cuvânt din textul Declaraţiei de Independență contrazice fundamental retorica neoimperialistă a fostei metropole.

Vă amintiți de atacurile cvasigenerale ale majorității politicienilor asupra Curții Constituționale şi ale presei pe care o au în dotare, atunci când am decis că Declarația de Independență face parte din blocul de constituționalitate. Nu cred că vom găsi o țară în lume, unde actul fondator al statului să fie blamat de clasa politică în asemenea hal.”

Europa Liberă: Și totuși, daca tot vorbim de sisteme, cât de mult s-a distanțat țara, Republica Moldova, de acel sistem de pe atunci, sovietic? Unii zic că rămășițele se mai fac prezente în anumite instituții ale statului.

Alexandru Tănase: „În ciuda aparențelor, distanțarea a fost una superficială și nu una fundamentală. Faptul că statuile lui Lenin au fost înlocuite cu cele ale lui Ștefan cel Mare nu înseamnă nicidecum că Republica Moldova a revenit la valorile naţionale, iar faptul că aceleași persoane care închideau în trecut bisericile, peste noapte, au devenit mari „apărători ai ortodoxiei” nicidecum nu înseamnă renunțarea la modelul sovietic. Pur și simplu, s-a schimbat furnizorul de ideologie pentru putere. Renunțarea la comunism nu presupune doar renunțarea la aparențe sau la retorica comunistă, ci demontarea totală a tuturor elementelor sistemului comunist. Atâta timp cat se renunță doar la aparențe, abordările fundamentale ale sistemului politic comunist vor continua să existe.”

Europa Liberă: Și despre ce fel de elemente și abordări ar fi vorba?

Atâta timp cat se renunță doar la aparențe, abordările fundamentale ale sistemului politic comunist vor continua să existe...

Alexandru Tănase: „Mai multe, începând cu abordarea sovietică față de relația stat-cetățean, potrivit căreia statul este puternic doar dacă își domină propriii cetățeni și terminând cu anumite practici ale sistemului politic care funcționează și astăzi. Să luăm, bunăoară, partidele politice moldovenești care sunt construite pe calapodul fostei PCUS. La fel ca PCUS, partidele politice moldovenești reprezintă în sine construcții autoritare, dominate de „cultul Fuhrerului”, fără democrație internă, fără convingeri politice și fără viziuni de viitor pentru acest stat. La fel ca pe vremea defunctei URSS, structurile administrative ale statului sunt tutelate de structurile de partid. A fost preluată practica sovietică, în esență anticonstituțională, de guvernare prin persoane interpuse. Adevărații decidenți nu sunt cei care dețin principalele funcții în stat, ci acele persoane care controlează partidele politice. Este o preluare clară a modelului fostului PCUS care de facto deținea puterea politică in stat, iar restul, fie că este vorba de președinți de consilii de miniștri, președinți ai sovietului suprem, deputați etc., erau figuri butaforice, care nu decideau absolut nimic și care puteau fi înlocuite oricând de partid.”

Europa Liberă: Și ați putea să ne spuneți, de exemplu, cum afectează acest lucru funcţionarea instituţiilor democratice?

Alexandru Tănase: „În cel mai direct mod. Un partid politic de tip PCUS nu poate furniza societăţii nici democraţie, nici dezvoltare. În acest sens, este pertinent mesajul transmis de secretarul general al Consiliului Europei, domnul Thorbjørn Jagland, publicat într-un articol din New York Times. Vreau să menționez că un rol cheie în perpetuarea acestui sistem nedemocratic îi revine actualului sistem electoral. Dacă acesta nu va fi schimbat, situația dată va fi conservată pentru mulți ani înainte.”

Europa Liberă: Dacă am ajuns să vorbim despre reforme, de ce cuvântul „reformă” sau noțiunea de „reformator” au ajuns să fie de ocară?

După fiecare reformă, cei reformați ajungeau a fi mai săraci, iar cei care reformau ajungeau a fi mai bogați...

Alexandru Tănase: „Noțiunea de „reformă” a ajuns să fie de ocară, deoarece în foarte multe cazuri aceste noțiuni au fost compromise, întrucât așa-numiții reformatori au fost oameni ai sistemului. După fiecare reformă, cei reformați ajungeau a fi mai săraci, iar cei care reformau ajungeau a fi mai bogați. Să ne amintim, bunăoară, de privatizarea pe bonuri patrimoniale. Milioane de oameni au rămas pe drumuri, în timp ce întregul patrimoniu al țării a ajuns pe mâna fostei nomenclaturi sovietice şi de partid.

Reformele în alte domenii, cum ar fi sistemul politic, procuratură, justiție, sistem electoral, forma de guvernământ etc. s-au făcut astfel încât să nu să se schimbe prea multe, sau schimbarea să fie de o asemenea natură încât să fie păstrat controlul asupra sistemului. Este cazul să menționez că o bună parte din aceste reforme nu au fost dorite de clasa politică moldovenească și au fost efectuate mai mult pentru a bifa în fața donatorilor externi onorarea anumitor obligațiuni, pentru a avea acces la noi finanțări. Asta explică de ce în multe cazuri pe hârtie avem legislație foarte bună, însă în practicile administrative constatăm cu totul altă realitate.”

Europa Liberă: A propos, acum două decenii, atunci când Republica Moldova a aderat la Consiliul Europei, țara și-a asumat câteva angajamente, obligațiuni, printre care și reforma procuraturii. Iată că au trecut mai bine de 20 de ani de atunci, de ce trenează reforma în justiție?

Alexandru Tănase: „O nouă lege nicidecum nu poate fi calificată ca fiind o reformă. Ce merge prost și ce se dorește a fi schimbat - este întrebarea cheie la care trebuie să răspundem înainte de a începe o anumită reformă. În cazul procuraturii, nu există un anume model instituțional universal de urmat. Prin urmare, statele decid singure unde este locul procuraturii și care sunt funcțiile

Indiferent de model, procuratura nu trebuie în niciun caz să fie controlată politic...

acesteia. Indiferent de model, procuratura nu trebuie în niciun caz să fie controlată politic. Vorbind despre reforma procuraturii, este necesar să avem răspuns la o întrebare simplă: decidenții politici de astăzi sunt gata să renunțe la controlul asupra procuraturii sau nu? Dacă răspunsul la această întrebare este pozitiv, lucrurile se vor schimba. Dacă răspunsul este negativ, lucrurile vor rămâne neschimbate, chiar dacă va fi votată o nouă lege a procuraturii. Exact cum a fost cazul reformelor din justiție, unde modificările de legislație s-au făcut mai mult de ochii lumii, mai exact de „ochii donatorilor”, iar starea de lucruri a rămas în linii mari aceeaşi.”

Europa Liberă: A rămas puțin timp până când Moldova ar trebui să spună clar: a avut voință politică să facă această reformă sau nu. Credeți că reforma în justiție a eșuat?

Alexandru Tănase: „Fără niciun dubiu. Mai avem câteva luni până în 2016, când se va încheia implementarea Strategiei de reformare a sectorului justiţiei pentru anii 2011-2016 şi ne vom convinge că, în afară de legislație mutilată, bani cheltuiți aiurea pentru sute de studii absolut inutile, nu ne vom alege mai cu nimic. Justiția nu va fi în 2016 mai independentă, iar actul de justiție nu va fi

În afară de legislație mutilată, bani cheltuiți aiurea pentru sute de studii absolut inutile, nu ne vom alege mai cu nimic. Justiția nu va fi în 2016 mai independentă...

mai calitativ. Dacă ar fi să ne referim la procedurile de numire a judecătorilor, nici acestea, în mod cert, nu vor fi mai transparente. Despre corupție nici nu mai are rost să discutăm. Din păcate, sub aplauzele triumfaliste ale unor ONG-uri justiţiar-populiste, de fapt, au fost pierduţi în van cinci ani de zile şi aruncate în vânt milioane de euro din fondurile europene.”

Europa Liberă: Strategia oricum a fost sprijinită inclusiv de către partenerii străini, cei care acordă asistență financiară consistentă. De ce sunteți atât de critic față de această strategie? Și care ar fi totuși soluția pentru ca reforma justiției să fie una de succes?

Alexandru Tănase: „Nu am făcut niciodată un secret din opinia mea față de aceste strategii. Republica Moldova are adoptate cele mai multe strategii mai pe toate domeniile, dar, din păcate, nimic nu se mișcă. Pentru reformarea justiției este nevoie de altceva, este nevoie de voință, voință politică, mai întâi, și viziuni, dar nu de strategii. Această abordare este valabilă și pentru reformarea altor domenii care sunt capabile să opună rezistență la schimbare. Justiția este anume acest caz. Nu este vorba doar despre o rezistență instituțională din justiție, mai degrabă, este vorba despre o capacitate extrem de abilă de a face lobby a justiției în mediul politic și de un interes aparte al politicului pentru zona justiției. Prin urmare, dacă întinzi o reformă pe cinci ani, în mod sigur, ea va fi torpilată, iar sistemul între timp se va adapta, astfel încât să nu să se schimbe nimic. Este exact ceea ce s-a întâmplat cu reforma justiției în Republica Moldova.

Dacă întinzi o reformă pe cinci ani, în mod sigur, ea va fi torpilată, iar sistemul între timp se va adapta...

Reformele judiciare de succes sunt cele cardinale și rapide, echivalentul terapiilor de şoc în economie. Când am plecat de la Ministerul de Justiție, întregul pachet de proiecte era finalizat și trimis la guvern. Am urmat exact același model de „mică reformă judecătorească”, care a fost implementat în România în 2010 și ale cărui rezultate sunt vizibile astăzi. Mai mult, întregul pachet de proiecte fusese deja supus dezbaterilor publice și era suficient să fie trimis în parlament pentru fi adoptat. Din păcate, decidenții de la acel moment au considerat că este mai bine să transforme acel pachet de reformă într-o strategie pe cinci ani. Astăzi deja este evident că în 2016, când termenul de implementare a strategie se va finaliza, vom începe din nou discuțiile, exact cum s-au purtat până în 2011 despre un nou termen, despre o nouă strategie, deja, probabil, pentru 2016-2021. Exact ca la Caragiale, „schimbare să fie, dar să nu să se schimbe nimic!”.

În ceea ce privește soluția pentru reforma justiției, eu cred că astăzi este clar pentru oricine că actualul sistem nu mai poate fi reformat, oricâte legi sau strategii s-ar adopta. Albert Einstein spunea că o prostie să repeţi la nesfârşit o acţiune care produce acelaşi efect, sperând de fiecare dată că vei obţine un alt rezultat… Este necesar a construi un sistem absolut nou, totalmente pe alte principii, care ar avea scopul să facă dreptate, dar nu alt scop. Prin urmare, astăzi se cere o schimbare cardinală a datelor problemei și mai apoi vom vedea exact ce fel de reformă a justiției urmează a fi implementată.”

Europa Liberă: Domnule Tănase, dumneavoastră chiar credeți că Moldova s-ar afla în topul clasamentelor care spun că ar avea cea mai coruptă justiție din lume? Și de ce a ajuns Moldova să figureze mai în toate rapoartele din exterior?

Alexandru Tănase: „Este regretabil că după 24 de ani de existență ca stat independent, deținem întâietatea în cele mai triste clasamente la capitolul corupție în justiție. În acest aspect, este necesar să venim cu anumite precizări. În general, puterile în stat figurează ca niște vase comunicante. Puterea executivă, legislativă sau cea judecătorească comunică între ele. Este naiv să crezi că o parte a puterii de stat este absolut integră, iar alta este profund coruptă. Probabil că aceeași stare de lucruri o constatăm și în alte domenii, nu doar în justiție. Revin la ceea ce spuneam anterior: fără demontarea actualului sistem, nu vom avea niciun progres în combaterea

Fără demontarea actualului sistem, nu vom avea niciun progres în combaterea corupției...

corupției. Fără schimbarea profundă a sistemului politic și instaurarea unei competiții libere și oneste în economie, niciun fel de măsuri represive de combatere a corupției nu vor rezolva această problemă.”

Europa Liberă: De vreo șase ani se vorbește despre nevoia unei reforme constituționale. A exista și un grup de lucru care ar fi elaborat proiectul unei noi legi fundamentale a țării. Care ar fi prioritățile unei asemenea reforme?

Alexandru Tănase: „O reformă constituțională este absolut necesară. Mai mult ca atât, aș zice că este cu mult întârziată. Este regretabil că în acești ani, de după 2009 încoace, de fapt, nu s-a făcut mai nimic pentru a aborda acest subiect. Sper foarte mult că, odată cu încheierea mandatului actualului șef al statului și alegerea unui nou președinte, această problemă va deveni una prioritară pe agenda politică a țării.”

Europa Liberă: La ceas aniversar, în ajunul celei de-a 24 aniversări de la proclamarea independenței Republicii Moldova, ce mesaj adresați cetățenilor acestei țări?

Libertatea este o mare valoare, pe care, dacă nu o prețuiești, riști să o pierzi...

Alexandru Tănase: „Existența acestui stat este rezultatul eforturilor și energiilor care au fost depuse de generațiile anterioare și care, cu un sfert de secol în urmă, și-au asumat riscul și responsabilitatea de a-i scoate pe moldoveni din robie și de a-i face oameni liberi. Aș vrea ca toți să înțeleagă că libertatea este o mare valoare, pe care, dacă nu o prețuiești, riști să o pierzi. Prin urmare, depinde de fiecare în parte, de fiecare dintre noi, ce va însemna pentru generațiile ulterioare ziua de 27 august: o sărbătoare națională sau un requiem pentru un proiect ratat…”

XS
SM
MD
LG