Linkuri accesibilitate

Florin IARU. Povestiri cu final schimbat


Florin Iaru în vizită la Chișinău în 2012
Florin Iaru în vizită la Chișinău în 2012

58 de proze scurte, între o pagină şi 8 pagini, grupate în trei compartimente.

Poetul care respira, în atmosfera sufocantă a „întunecatului deceniu literar nouă”, aer cu diamante, nu se dezminte nici odată trecut la „artileria grea” a prozei – în cele mai bune pagini ale Povestiri-lor cu final schimbat, Art, 2015, Florin Iaru transformă focurile de artificii în tot atâtea Aurore Boreale, căci „a rămas acelaşi vizionar sclipitor, cu o imaginaţie uluitoare, care n-a coborât, cum se zice, la proză. A ridicat proza la înălţimea poeziei…” (Cristian Teodorescu).

58 de proze scurte, între o pagină şi 8 pagini, grupate în trei compartimente – Povestiri cu final schimbat; Amintiri cu final schimbat şi Alte povestiri cu final schimbat –, compun un volum „în care termenul de capodoperă aproape că se banalizează” (C. Teodorescu); mă voi referi doar la două, Invitaţie şi Angela s-a oprit aici. În prima, „Ion o iubeşte pe Maria”, ambii au câte 8 ani, iar „până aici nu-i nici o poveste”. Abia atunci când băiatul se hotărăşte să-i împărtăşească un mare secret, conducând-o într-o „văgăună surpată” unde se tăvălesc „tuburi lungi, cu pâlnie la capăt”, dar şi „mingiuţe metalice cu gurguie”, se declanşează – ce?!: „Emoţionat, băiatul extrage una şi i-o strecoară în palmă. E grea, rece. «Vezi, Are un inel.» Maria pricepe cu instinctul de femeiuşcă, imediat, că e martora unei minuni. «Să trag de el?» «Trage!»” În cea de-a două, totul porneşte de la fraza: „Vederea din ceafă, ochiul pineal s-a blocat, ca tăiat cu toporul”, pentru ca finalul, la doar 20 de rânduri distanţă, să deblocheze misterul: „Şi, uite-aşa, iarba trage plapuma peste ea, viermii şi vulpile o gâdilă, păsările colorate îi iau vederile, soarele o aureşte, iar luna o adapă. Pata roşie din dosul urechii a fost linsă şi curăţată, natura o strânge la piept cu iubire. Uşor mirată, Angela s-a oprit aici definitiv. Vede, aude şi miroase pe sute de metri în jur. În curând, până şi toporul mic, cu sângele ei pe tăiş, va rugini şi îl va înghiţi pământul”. Punct ochit, punct lovit, cum s-ar zice.

Ajunse la cea de-a II-a ediţie, adăugită, cred că Povestiri-le cu final schimbat ale lui Florin Iaru au viaţă lungă.

10 august ’15

Ascultă podcasturile Europei Libere

Previous Next

XS
SM
MD
LG