Problema refugiaților este una a timpurilor moderne. Inainte, de-a lungul istoriei, nu au existat refugiați, sau cel puțin nu în sensul de azi. Neexistând noțiunea și termenul de națiune, cel puțin nu până la Revoluția franceză și romantismul german, cine pleca și ajungea în altă parte era acceptat sau respins, din motive practice, dar fără să i se aplice o etichetă a alterității.
Țări precum Olanda sau Anglia s-au construit prin acceptarea unui mare număr de refugiați, în timpuri istorice mai ales protestanți din țările catolice.
La fel, Balcanii s-au construit pe nenumărate migrații de populații. Chiar și Franța, care a inventat naționalismul, a absorbit imigranți în serie, de la armeni precum Charles Aznavour, polonezi precum Poniatowski… sau maghiarul președinte Nicolas Sarkozy.
Cele mai mari democrații de pe planetă, Statele Unite, Canada sau Australia, sînt de fapt țări de imigrație masivă, pentru care termenul de „migrație" nu are deloc același sens pe care îl are în Europa îmbătrânită a vechiului continent.
Ceea ce se întâmplă însă de câteva săptămâni încoace în Calais, sau - de mai bine de un an - în Italia și Grecia, pune doar în lumină realitatea dureroasă și dezamăgitoare care e aceea că Uniunea Euroepană nu are o politică a imigrației.
Țările membre trebuie să se descurce singure. Nu există politică uniformă la nivel european. Vina e aruncată pe cei care sunt în prima linie: Italia, Grecia, Spania, țările est-europene.
Faptul că Ungaria ultranaționalistului Viktor Orban a început să ridice un zid - parțial gard electric - la granița sa cu Serbia este revelator pentru deriva unei societăți compozite - Europa - care s-a construit, tocmai, pe idealul liberei circulații a persoanelor și suprimării frontierelor.
-------------
Liberalizarea regimului de vize pentru Republica Moldova a dat naştere la multe mituri de care făceau şi mai fac uz, în special partidele cu exponenţi eurosceptici. Unul din acestea ar fi că obţinând dreptul de a călători liber în UE cetăţenii moldoveni nu se vor mai reîntoarce şi ţara va rămâne fără oameni. Statisticile oficiale demontează acest mit. Numărul cetăţenilor care au încercat să abuzeze, rămânând în spaţiul comunitar peste termenul admis de 90 de zile constituie nici jumătate de procent din numărul total de călătorii în baza pașapoartelor biometrice. De la începutul acestui an, de exemplu, 76 de cetățeni moldoveni au fost reîntorși în țară pe motivul că au încălcat regimului de şedere în spaţiul UE, spune un responsabil de la Biroul Migraţiune şi Azil, Ilie Mardari:
„Nu putem să vorbim despre încălcări masive a regimului de şedere a cetăţenilor moldoveni în spaţiul UE. Marea majoritate a cetăţenilor care au plecat în spaţiul UE s-au reîntors în ţară.”
Pentru că autorităţile nu au o statistică oficială a celor plecaţi ilegal din ţară, nu e limpede dacă circulaţia fără vize a diminuat sau nu din elanul cetăţenilor moldoveni de a migra semilegal sau chiar ilegal.
Pe de altă parte, odată cu liberalizarea regimului de vize funcţionarii dau asigurări că verifică mai riguros străinii care intră pe teritoriul ţării, astfel încât să diminueze riscurile ca Moldova să devină o ţară pe care migranţii o folosesc să a ajungă mai uşor în spaţiul comunitar. Din nou Ilie Mardari:
„Pentru a nu încălca angajamentele pe care şi le-a asumat RM în contextul liberalizării vizelor s-au elaborat noi mecanisme de lucru. Au fost intensificate activităţile de depistare a străinilor care încalcă regulile de şedere pe teritoriul ţării, şi celor de plasare în câmpul muncii. Totodată, s-a orientat activitatea şi în domeniul combaterii imigrării ilegale. Biroul de Migraţiune şi Azil dispune de mecanisme clare şi metode pentru a preveni imigrarea ilegală a cetățenilor din statele cu risc sporit.”
În Republica Moldova nu se cunoaşte numărul exact al cetăţenilor plecaţi din ţară. Statisticile oficiale spun că ar fi vorba de peste 600 de mii. Datele sunt irelevante pentru că înregistrează doar migraţia legală, spun experţii.
