Linkuri accesibilitate

Edward Lucas: „Hai să transformăm acest interviu într-o discuție, nu într-un monolog"


Cum l-a intervievat corespondentul revistei „The Economist” pe Aliaksandr Lukașenka.

țiva jurnaliști independenți între care un corespondent al serviciului belarus al Europei Libere i-au luat un interviu liderului de la Minsk, Aliaksandr Lukașenka, la începutul acestei săptămâni. Dar au fost criticați imediat pe rețelele de socializare. Li s-a spus că nu avea rost să intervieveze un lider autoritar care oricum nu răspunde la întrebări, spunând numai ce vrea el și li s-a reproșat că, acceptând interviul, i-ar fi făcut un serviciu de imagine lui Lukașenka. Serviciul belarus al Europei Libere a cerut ulterior opinia experimentatului jurnalist britanic Edward Lucas. Alexandru Eftode îi prezintă răspunsurile pe scurt:

Jurnalistul Edward Lucas de la revista britanică „The Economist” se ocupă de peste 30 de ani de țările din Europa Centrală și de Est, iar în trecut a fost corespondent la Berlin și șef al biroului Economist la Moscova.

Serviciul belarus al Europei Libere l-a întrebat la început pe Edward Lucas dacă i-a fost dat până acum să facă interviuri cu politicieni care nu-i sunt pe plac din cauza opiniilor și acțiunilor lor

Edward Lucas: „Desigur. L-am intervievat chiar pe Lukașenka, i-am pus întrebări lui Putin la conferințele sale de presă. Întreaga idee a jurnalismului este că vorbești cu oameni cu care nu ești de acord. Le pui întrebări incomode, iar apoi le pui întrebări incomode din nou și, dacă tot nu răspund, le spui exact asta, că nu ți-au dat un răspuns bun. Jurnalismul nu este un fan-club unde stai de vorbă numai cu oameni care gândesc ca tine. Deci, cred că este minunat că jurnaliști independenți au avut ocazia să-i pună întrebări lui Lukașenka. Deosebirea între presa liberă și cea oficială este că poți adresa întrebări incomode și interpreta răspunsurile în mod liber, în timp ce ziarul Sovetskaya Belarus i-ar păune întrebări ușoare și publică apoi răspunsurile de parcă ar fi înțelepciune divină”.

„Ce comportament trebuie să aibă jurnaliștii la un asemenea interviu, ar trebui de exemplu să dea mâna cu intervievatul, trebuie să urmărească vreo agendă politică?, a mai fost întrebat Edward Lukas.

Edward Lucas: „După mine, există puține cazuri când este corect să fii nepoliticos în mod demonstrativ. În cele mai multe țări civilizate avem această convenție a strângerii mâinii, stabilită prin tradiție. Cred că Lukașenka este un om foarte rău, că regimul lui a ucis oameni și a distrus multe vieți. Dar dacă te afli cu el față în față, trebuie să stabilești un fel de platformă umană comună. Deci cred că da, îi strângi mână. Misiunea ta de jurnalist este să încerci să faci un interviu bun. Nu te duci ca ambasador. O chestiune mai dificilă cred că o reprezintă restricțiile, când oamenii lui de la relațiile publice îți spun că nu poți pune întrebări despre una, sau despre cealaltă. Poți ajunge în punctul în care să ți se pară că nici nu mai are rost să faci interviul. Dar întotdeauna când faci un asemenea interviu trebuie să spui că n-ai putut întreba tot ce ai vrut. Eu o fac chiar prin întrebările pe care i le adresez intervievatului, spunându-i direct că purtătorii săi de cuvânt nu m-au lăsat să-l întreb asta, asta și asta. În felul acesta informezi și publicul”.

În final, Edward Lucas a fost întrebat dacă ar vrea să-l intervieveze pe Lukașenka din nou și cum a fost primul interviu.

Edward Lucas: „Desigur, aș vrea să-l mai intervievez. L-am intervievat deja și răspunsurile pe care le dă sunt foarte lungi și încâlcite. Înțelegeam ce spune pentru că vorbesc rusa. Îl întrerupeam mereu și spuneam `Tocino!`(exact). Nu era obișnuit să fie întrerupt și făcea o pauză. Atunci, îl întrebam rapid dacă poate clarifica ce are în vedere. Nu există vreo regulă care-ți interzice să întrerupi pe cineva în timpul interviului… Tot așa se întâmplă cu Gorbaciov, care îți dă răspunsuri enorme. Și atunci faci o piruetă și îi propui: hai să transformăm acest interviu într-o discuție, nu într-un monolog. Chiar mi se pare că unor asemenea oameni care nu sunt obișnuiți să fie întrerupți și nu au parte de comunicare umană obișnuită le este pe plac această schimbare, când se pomenesc în situația să dea răspunsuri veritabile. Am intervievat oameni foarte răi și periculoși, dar niciodată nu mi-a fost greu să-i întrerup, așa încât să pot adresa întrebări reale și obține răspunsuri reale”.

  • 16x9 Image

    Alexandru Eftode

    Fac jurnalism din 1997, specializat la început în crimă, apoi în politică - o evoluție, ar spune unii, în firea lucrurilor... Am condus biroul din Chișinău al Europei Libere când R. Moldova apărea lumii ca prima țară post-comunistă unde la putere erau aleși democratic ... comuniștii. Din management, m-am întors în jurnalismul pur, apoi iar în management, dar nu m-am despărțit o zi de Europa Liberă. Conduc redacția pentru R. Moldova, incluzând biroul din Chișinău, într-o altă perioadă de zbucium post-sovietic. Și atunci, și acum integritatea jurnalistică este mai importantă ca oricând.

XS
SM
MD
LG