Voci puternice, răspicate, ale unor onegişti, dar şi ale unor conducători opaci, ne responsabilizează mereu: „Începe de la tine! Nu aştepta să primenească alţii ţara! Fă-o chiar tu!!!”
Ei bine, m-am tot gîndit ce aş putea să fac eu. Cum să primenesc eu patria? Bani pentru proiecte mari nu am. Să responsabilizez oamenii nu-mi prea reuşeşte. De pildă, un cetăţean, pe care l-am sfătuit să nu fumeze pe scara blocului, a slobozit o sudalmă şi a continuat să fumeze, rînjind.
Într-o zi însă mi-a trecut prin cap o idee. Am decis să merg la alimentară sau la piaţă cu torba mea şi să nu mai iau de acolo pungile care ulterior ajung la tomberon. De altfel, aceste săculeţe oferite de supermarketuri şi alimentare au devenit o adevărată calamitate în anii tranziţiei. Ele ajung în pămînt, în crengile copacilor, ele murdăresc patria, căci nu sînt făcute din material biodegradabil.
Prin urmare, merg acum la supermarket cu o torbă, renunţ la sacoşele periculoase pentru mediul înconjurător, şi aduc alimentele cu această torbă. Nu e mare lucru, fireşte. Dar am sentimentul că parcă fac şi eu ceva pentru primenirea patriei. Am renunţat definitiv la pungile supermarketurilor. Pe deasupra, acum, cînd mă ia în colimator vreun onegist înflăcărat, am cu ce să mă apăr. Îi pot spune acum cu mîndrie că îmi aduc produsele alimentare cu aceeaşi torbă, că nu mai arunc la tomberon săculeţele dubioase.
Mă gîndesc să mai fac ceva. Încerc să separ gunoaiele. Adică nu mai arunc la tomberon resturile de mîncare amestecate cu baterii şi cu plasticuri. Următorul pas ar fi să găsesc locul în care pot aduce bateriile şi electrocasnicele uzate.
Nimeni încă nu mi-a mulţumit pentru micul meu efort. Şi nici nu-mi va mulţumi, pesemne. Nici măcar onegiştii responsabilizatori. Dar asta nu are mare importanţă. Fac şi eu ceva pesemne pentru primenirea ţării…
