Linkuri accesibilitate

Dumitru Diacov: „Orice partid este tentat să facă populisme. În condiţiile unei ţări sărace această tentaţie creşte”


Un dialog despre nesfîrșitele negocieri pentru formarea unui guvern la Chișinău, și despre populism.

Europa Liberă: În Grecia s-a făcut un referendum pe care multă lume îl califică drept manipulare crasă. Pentru că s-a făcut în pripă, pentru că s-a adresat o întrebare care depăşeşte mult nivelul populaţiei de înţelegere. De aici pornind, vreau să vă întreb cum procedează politicienii, astfel încât totuşi să şi consulte părerea populaţiei, că aşa e democratic, dar nici să nu devalorizeze procedeul plebiscitului, atunci când e o întrebare pentru care politicienii ar trebui să-şi asume responsabilitatea? De fapt, se compromite democraţia sau nu?

Dumitru Diacov: „Orice partid este tentat să facă populisme. În condiţiile unei ţări sărace această tentaţie creşte. Populismul a sărăcit foarte multe ţări. Dacă ne aducem aminte, Argentina acum câţiva zeci de ani era o ţară bogată şi şi-a creat cu mâinile proprii probleme fundamentale serioase economice din cauza politicii promovate de partidul care s-a aflat la guvernare. Partidul care se află astăzi la guvernare în Grecia, ştim foarte bine, s-a născut ca un partid populist, un partid de extremă stângă, un partid care a debarasat de la putere colegii şi de pe stânga, PASOK, şi partidele de dreapta prin acţiuni foarte populiste, prin promisiuni foarte populiste. Şi sigur că el acum a fost în faţa unei dileme: îşi asigură sprijinul populaţiei mergând la nişte măsuri drastice din punct de vedere economic? Fiindcă, în principiu, nu guvernul Tsipras, din câte eu ştiu, a împrumutat aceste sume de la Fondul Monetar Internaţional, de la Banca Mondială şi trebuie să le întoarcă, dar alte guverne. Dar oricum, când apelezi la voinţa populaţiei în aceste condiţii, când, pe de o parte, tu trebuie să promovezi măsuri de austeritate, de economie mai bine zis: să tăiem puţin din salariu, să ne strângem cureaua la pensii, să investim mai puţin ca să achităm datoriile şi după aceea să asigurăm creşterea economică. Sigur că este mai uşor să organizezi un referendum să întrebi: „Vreţi să trăiţi sărac?” sau „Vreţi să trăiţi mai bine?”, cam similar sună întrebarea, fiindcă partenerii europeni puneau condiţii ca guvernul Tsipras să facă economii. Guvernul Tsipras, vom vedea mâine-poimâine, va veni la întâmpinarea Comisiei Europene sau a partenerilor europeni sau nu. Eu cred că a fost o simplă speculaţie, când guvernul Tsipras, înţelegând că trebuie să ia aceste măsuri de austeritate, a dorit să aibă de partea sa populaţia. Şi atunci spune: „Stimată populaţie, dumneavoastră m-aţi împuternicit, dumneavoastră m-aţi sprijinit, eu acum trebuie să ajung la o înţelegere cu partenerii noştri europeni’.”

Europa Liberă: În Moldova avem subiecte în care e riscant să întrebi populaţia? Vă dau exemplu, neutralitatea sau limba română, sau reintegrarea, sau Uniunea Vamală.

Dumitru Diacov: „Sigur că da. Sunt teme importante, teme înţelese destul de complicat, uşor de speculat: „Vreţi în Uniunea Vamală?” - „Vrem!”

Europa Liberă: Sau: „Nu-u-u!”

Dumitru Diacov: „Fiindcă vom avea gazul ieftin. Vom avea exportul liber la orice marfă ş.a.m.d.” Lucrul acesta îl speculăm de 20 de ani. Dacă ţineţi minte, un partid anumit în 2001 a venit la putere pe valul acestor promisiuni. În Republica Moldova, unde, trebuie să recunoaştem, populaţia nu este pregătită, nu cunoaşte în profunzime toate aceste aspecte... S-a văzut şi în Grecia, patria democraţiei, a parlamentarismului şi tot a fost foarte uşor, în aceste condiţii de criză economică, de relaţii foarte dure cu creditorii. Şi nu toată populaţia înţelege că, dacă ai împrumutat un miliard de euro, trebuie să-i dai înapoi. Aceasta este serios, aceasta este inadmisibil pentru o ţară independentă. Trebuie să întorci datoriile şi după aceea negociezi un plan de lungă durată.”

Europa Liberă: Sau procedezi ca bolşevicii...

Dumitru Diacov: „Sau nu recunoaştem aceste datorii, nu întoarcem aceste datorii. Dar în condiţiile Greciei este aproape imposibil. Trebuie să ai o dictatură, trebuie să te hotărăşti la izolarea ţării proprii. În Republica Moldova, din păcate, trebuie să recunoaştem, populismul este la ordinea zilei aproape la toate partidele şi populaţia este dispusă să asculte lozincile populiste, promisiunile populiste. Şi în urma acestor promisiuni ia şi decizii. Şi iată că noi nicidecum nu putem să ne oprim din această cursă care a fost lansată într-o ţară mică, într-o ţară necăjită, într-o ţară fără tradiţii.”

Europa Liberă: Şi partidul pe care îl reprezentaţi la fel recurge la gesturi populiste?

Dumitru Diacov: „Eu cred că poate mai puţin decât alţii, dar sunt lucruri care pot fi observate de la distanţă că ele sunt cu tentă populistă. Şi lucrul acesta, mai ales în perioada campaniilor electorale, se face din cauza că majoritatea populaţiei este predispusă să creadă, să privească simplist lucrurile. Şi de aceea este o practică curentă în Republica Moldova.”

Europa Liberă: După campanie vine ziua punerii în aplicare. Şi de multe ori atunci se vede cât de incompatibile sunt partidele care trebuie să se aşeze la masa guvernării. Cum se poate împăca capra cu varza, cu lupul? După atâtea experienţe, domnule Diacov, pe care le-aţi avut dumneavoastră, partidele de guvernare, iarăşi, acum trenează, frânează, se încetineşte ritmul pe care îl aştepta societatea, ca să se coaguleze o nouă putere. Parcă toată lumea e de acord, dar nu se mişcă.

Dumitru Diacov: „Da. Eu sunt la fel de revoltat ca dumneavoastră. Poate sună puţin caraghios că eu sunt revoltat. Sigur că eu aş vrea, şi am spus aceasta de nenumărate ori, ca până la 15 iulie să avem un guvern. Bine, acum înţeleg că până la 15 iulie nu, dar cel puţin până la sfârşitul lunii. Nu este admisibil ca Parlamentul să plece în vacanţă şi să nu rezolve această problemă. De aceea, ne adresăm cu apelul.”

Europa Liberă: Dar care este diagnosticul? De ce nu se întâmplă aceasta? Nu persoane, dar fenomenul?

Dumitru Diacov: „Fenomenul este acel despre care am vorbit.”

Europa Liberă: Rânza?

Dumitru Diacov: „Este o consecinţă a acestor lucruri. Fiindcă dacă partidul este axat pe idei populiste – eu am grijă de oameni, eu sunt pentru oameni – atunci îţi aranjezi şi celelalte lucruri. Eu cred că discuţiile acestea urmează să fie finalizate. Dacă este vorba de aceste trei partide, au experienţă, au format deja două guverne împreună. De ceea care e problema ca să mergem până la capăt? Eu sper că lucrurile se vor rezolva. Eu sper că foarte repede vom ajunge la o înţelegere şi la un final.”

Europa Liberă: Participaţi la negocieri?

Dumitru Diacov: „Şi da, şi nu. Există o formulă când discută numai liderii. Şi există o formulă când discută liderii plus două-trei persoane. Atunci când e vorba de două-trei persoane, atunci particip, dar până acum s-a discutat confidenţial. Eu admit această confidenţialitate, este absolut normală.”

Europa Liberă: Dacă dă rezultate.

Dumitru Diacov: „Este absolut normal pentru anumite perioade să existe această discuţie confidenţială, fără reclamă şi fără comentarii, fiindcă ele sunt în stare să încurce, să strice. Dar este o măsură, desigur.”

Europa Liberă: Dar în ce măsură cei mandataţi sau care se automandatează să negocieze iau deciziile în numele partidului şi convenabile partidului şi nu sunt decizii personale, subiective?

Dumitru Diacov: „Aceasta și e una dintre probleme. Fiindcă dacă tot timpul ne conducem de convenabile partidului, atunci nu prea convenabile ţării sau nu prea convenabile societăţii. Este un lucru, dacă noi ne acoperim cu interese de partid, atunci pierdem interesul suprem, lumea poate să-şi pună întrebări. Şi eu cred că partenerii noştri externi, foarte mulţi alegători îşi pun întrebarea: „Cum se poate de format guvernul timp de două luni?”. Timp de două luni, mi se pare, s-a creat guvernul precedent. Eu cred că aceasta este o combinaţie între interesul de partid, doi, lipsa de experienţă, lipsă de tradiţie şi, de ce nu?, nu există frică faţă de alegători. Şi lucrul acesta, dacă îl observăm în istoria noastră recentă, el s-a manifestat. Alegătorul nostru vine şi votează masiv pentru o promisiune în 2001, de exemplu, şi în 2005 votează pentru cu totul alte promisiuni sau altă lozincă, sau alt curs propus sau promis ţării. Şi exact acelaşi masiv de alegători se duc şi votează. Acum se votează, tradiţional, partide care unul cu altul nu se aşează la masa de negocieri. Eu nu vreau să dau nume sau să dau denumiri de partide, dar partidul acesta cu partidul acesta niciodată în viaţă nu se va aşeza la masă. Bine, partidele propriu-zise poate nu sunt vinovate, fiecare luptă pentru ce ştie sau ce cunoaşte, cu echipa lui, are interese, la urma-urmei, cum spuneţi dumneavoastră. Dar alegătorul ar trebui să discearnă, ar trebui să înţeleagă că...”

Europa Liberă: …și, mai ales, să sancţioneze.

Dumitru Diacov: „…dacă votăm partidul acesta şi partidul acesta, ei se duc în Parlament şi nu vor coopera între ei, înseamnă că nu vor coopera pentru noi, pentru ţară, pentru populaţie. Şi atunci trebuie să-l votezi ori pe acesta, ori pe acesta, dar nu poţi pe amândoi să-i votezi. Creezi un Parlament fărâmiţat. Tu vrei să ai o guvernare stabilă? Eu cred că este vina partidelor, dar este şi vina noastră, a tuturor – şi a presei, şi a noastră ca alegători, ca cetăţeni, ca tradiţie, ca și cultură politică ş.a.m.d., că noi nu înţelegem lucrurile acestea. Şi noi trebuie să ne oprim, să ne dăm jos de pe baricade. Uitaţi-vă cu câtă stăruinţă se menţine această baricadă – tu cu ruşii și tu cu românii, în loc să coborâm de acolo, să încercăm să avem un Parlament mai uniform. O guvernare pro-română, foarte pro-română, este o mare problemă pentru o parte din populaţie. Şi un guvern pro-rus este o mare problemă pentru altă parte a populaţiei. Şi noi înţelegem foarte bine că lucrul acesta niciodată nu va aduce la pace, la linişte, la convieţuire, la înţelegere. Nu mai vorbesc de necesitatea de a mobiliza întreaga ţară, probleme fundamentale pentru această ţară.”

Europa Liberă: Aţi adus exemplul din 2001 şi 2005. Eu în şirul acesta de exemple aş include şi 2015, când populaţia a votat partidele pe care nu are ochi să le vadă pentru viaţa pe care o duce. Atunci vă întreb, partidele acestea, liderii, negociatorii viitorului guvern înţeleg, de fapt, că e ultimul tren, că e ultimul sunet, că mai ales după ce Uniunea Europeană a suspendat finanţarea, e un moment fatal? Se mai joacă dea ţara în bunghi politicienii?

Dumitru Diacov: „Eu sper că nu. Eu sper că acesta este ultimul exerciţiu de felul acesta, cu atâtea meditaţii şi cu atâta patimă se formează un guvern. El trebuia format în două nopţi, ca la Vatican, până nu iese fumul din ţeavă. Separat parcă toţi sunt oameni de treabă, sunt băieţi buni. Dar ceea ce am spus deja a treia oară, interesele, viziuni, dorinţa de a fi mai sus decât vecinul ş.a.m.d. ne joacă festa. Sigur că noi trebuie să avem un guvern, de dorit, cu un sprijin mai larg. Dacă vă aduceţi aminte, anul trecut am spus că era bine să se aşeze la masă poate mai multe partide, poate Partidul Comuniştilor de invitat, să nu-l ţinem la gard, să nu-l ţinem în opoziţie radicală cu Dodon şi ceilalţi. Iese alt coleg şi spune: „Nu, în niciun caz. Ori cu mine, ori nimic”. Şi atunci: „Bine, hai cu tine. Dar înţelegi că noi trebuie să ne gândim şi la aprilie sau martie anul viitor, cum alegem preşedintele”. Trebuie să avem un guvern care să aibă un sprijin mai larg al populaţiei. Fiindcă pentru aceste trei partide au votat, dacă nu greşesc, vreo 29% din numărul total de alegători. Şi atunci este foarte important ca guvernul care vine, chiar care a fost și care vine, să ia măsurile care trebuie, ca populaţia să nu privească tot timpul înapoi, dar care va fi reacţia. Şi aceste măsuri să fie sprijinite de un cerc mai larg al populaţiei, nu numai de trei partide pe segmentul centru-dreapta. Dar puţină lume înţelege lucrul acesta. Şi noi nu am creat o atmosferă care să depăşească momentele acestea ale noastre, caracteristice numai pentru Republica Moldova. Nu găsiţi atmosfera aceasta nici în Ţările Baltice, nici în Georgia, nici în Armenia, nicăieri, chestiile acestea ale noastre, pur moldoveneşti. De aceea, acum trebuie să ne aranjăm, să lucrăm în formula în care este maxim posibil. Vom vedea.”

XS
SM
MD
LG