Linkuri accesibilitate

Traian Țurcanu: „refugiații trebuie tratați cu multă înțelegere și toleranță ca oameni care au fugit de persecuții și discriminare”


Interviul dimineții cu șeful Biroului Național al Înaltului Comisariat ONU pentru Refugiați.

Despre refugiații din Moldova și problemele lor în ajunul Zilei Internaționale a Refugiaților, un interviu cu Traian Țurcanu.

Traian Ţurcanu: „Există două conflicte majore pe mapamond acum, în special conflictul din Siria, care a generat milioane de refugiaţi. E vorba de circa patru milioane de refugiaţi şi șapte milioane de persoane interne plasate.

Suntem vecini cu un alt stat, pe teritoriul căruia se declanşează un conflict armat, anume Ucraina. Deşi mulţi ucraineni, care au venit în Republica Moldova s-au documentat iniţial prin intermediul Biroului migraţiei şi azil ca şi străini, s-a ajuns la un moment în care situaţia a devenit insuportabilă, pentru că mulţi dintre ei sperau să revină totuşi acasă, cât de curând posibil, însă, din cauza conflictului, şi-au dat seama că acest lucru nu este posibil şi au fost constrânşi să solicite o formă de protecţie de la autorităţile Republicii Moldova.”

Europa Liberă: Domnule Ţurcanu, dar cât durează până o persoană care a depus o cerere de azil, solicitantul de azil, poate primi şi statutul de refugiat în Republica Moldova? Îmi dau seama că fiecare caz este unul particular, dar de obicei cât poate dura?

Traian Ţurcanu: „Acest lucru, conform legislaţiei, trebuie să se întâmple în maxim şase luni. De regulă, autorităţile respectă acest termen, deci persoanele care solicită azil, în funcţie de complexitatea cazului, primesc o decizie cu privire la cererea lor în termenul stabilit de 6 luni. Durează în mediu, între 3, 5, 6 luni, iarăşi, în funcţie de complexitatea cazului. În cazul sirienilor şi ucrainenilor, situaţia este un pic diferită, prin faptul că majoritatea sirienilor se încadrează în definiţia beneficiarilor de protecţie umanitară. Cu ucrainenii este mai dificil pentru că conflictul este localizat, deci nu este pe întreg teritoriul ţării şi aici trebuie avută în vedere anume această circumstanţă.”

Europa Liberă: Şi care-i diferenţa, dacă aţi putea să ne spuneţi?

Traian Ţurcanu: „Statutul de refugiat se acordă strict conform definiţiei prevăzute de Convenţia Internaţională cu privire la statutul refugiaţilor şi aceasta presupune un risc de persecuţie individual, care să fie bazat pe cele cinci motive prevăzute în această definiţie şi anume: rasă, naţionalitate, religie, opinie politică sau apartenenţă la un grup social. Or, în cazul protecţiei umanitare sau subsidiare, cum mai este valabil acum în Uniunea Europeană, aceasta se acordă în cazul în care în ţara de origine există o situaţie de conflict generalizat, şi practic persoanele care se află în acea ţară sunt automat expuse unui potenţial risc, mult mai mare decât în orice altă ţară în care nu există conflict armat. În mare parte, aceştia sunt beneficiari ai protecţiei umanitare, dar şi orice alt străin care nu se încadrează în definiţia strictă, prevăzută de Convenţia din 1951.”

Europa Liberă: La ce poate pretinde astăzi o persoană care a obţinut deja statutul de refugiat, ce drepturi are?

Traian Ţurcanu: „Cel mai important drept de care beneficiază un solicitant de azil şi respectiv un refugiat, este dreptul de a nu fi returnat în ţara în care există un risc pentru viaţa, sănătatea sau libertatea sa. Acesta este un drept inalienabil şi este consfinţit în documentele internaţionale pe care Republica Moldova le-a ratificat. Acesta este un drept fundamental şi este ceea ce oferă Republica Moldova şi deja prin simplu fapt că oferă acest drept, este un rezultat foarte bun.

Pe lângă aceasta, desigur, în cazul în care persoana este recunoscută ca şi refugiat, ea beneficiază practic de toată plenitudinea de drepturi şi obligaţii. Vreau să subliniez aici că refugiaţii nu au doar drepturi, ci şi obligaţii conexe acestor drepturi. La fel ca orice cetăţean al Republicii Moldova, cu excepţia drepturilor elective, obligaţiei de a satisface serviciul militar, practic toate oportunităţile şi beneficiile de care se poate bucura un cetăţean, se bucură şi un refugiat în ţară.”

Europa Liberă: Revenind la cererile de azil, autorităţile au capacitatea să facă faţă acestei majorări de cereri de azil?

Traian Ţurcanu: „Deocamdată autorităţile se descurcă şi vreau să subliniez că îşi fac meseria la un nivel destul de bun. Iarăşi, depinde foarte mult de numărul de cereri care o să parvină ulterior. În mare parte tendinţa, nu numai în Republica Moldova, dar şi în regiune, în special în ţările membre ale Parteneriatului Estic, este ca cererile de azil să crească. În unele ţări a crescut exponenţil, de la 200 s-au ridicat la 800, de la 800 la 1800.

Deocamdată autorităţile Republicii Moldova fac faţă acestui număr de solicitări, însă, s-ar putea să aibă nevoie de mai multă susţinere şi mai multă atenţie. De aceea, suntem aici ca Agenţie

Problema majoră cu care se confruntă multe instituţii guvernamentale în R. Moldova este fluctuaţia cadrelor...

ONU ca să le oferim acest suport, pentru a putea procesa mai multe cereri. Problema majoră cu care se confruntă multe instituţii guvernamentale în Republica Moldova este fluctuaţia cadrelor, şi din păcate, Biroul migraţie şi azil, direcţia refugiaţi nu este o excepţie la acest capitol.

Încercăm şi facem tot posibilul ca persoanele noi angajate să primească instruirea necesară, să beneficieze de cursurile de calificare necesare pentru a procesa corect cererile de azil.”

Europa Liberă: În Republica Moldova, care sunt provocările de calea lor?

Traian Ţurcanu: „Nu ştiu dacă există o ierarhie, cu siguranţă faptul că autorităţile nu au reuşit până acum să soluţioneze problema documentelor de călătorie pentru refugiaţii recunoscuţi reprezintă o provocare. Atâta timp cât mulţi dintre ei doresc şi au dreptul legitim să caute un loc mai bun pentru trai, pentru familia lor, iarăşi, provocările refugiaţilor sunt foarte similare, ca şi drepturile şi obligaţiile cu cele ale populaţiei băştinaşe: lipsa locurilor de muncă, sistemul de sănătate cu multe probleme şi breşe, educaţia, sistemul de educaţie.

Ei vor să trăiască un trai decent, însă, recunoaştem şi noi că oportunităţile şi posibilităţile pe care poate să le ofere statul Republica Moldova sunt relativ mici, pentru că nici cetăţenii Republicii Moldova nu sunt o excepţie la acest capitol. Cunoaştem foarte bine că au plecat, au trebuit să ia calea pribegiei din cauza situaţiei economice dificile.

Vreau să subliniez un lucru foarte important: în ceea ce ţine de refugiaţi, diferenţa dintre aceştia şi nişte migranţi este anume faptul că ei vin sau se află în Republica Moldova şi se confruntă cu un mediu relativ ostil. Vorbesc aici despre probleme de xenofobie, vin aici necunoscând limba statului, se află aici fără ca să aibă rude sau prieteni şi acest lucru are un impact negativ asupra capacităţilor de a se integra. Asta este diferenţa majoră între cetăţenii Republicii Moldova şi refugiaţi. Faptul că ei provin din medii culturale diferite, au viziuni diferite asupra vieţii, de multe ori sunt de o confesiune diferită şi acest lucru le creează impedimente în integrarea lor în ţară.

Vreau să folosesc această ocazie ca să îndemn cetăţenii Republicii Moldova să trateze refugiaţii cu cât se poate de multă înţelegere şi toleranţă, pentru că sunt nişte oameni care au fugit de persecuţie şi de discriminare, şi cel mai important este ca să fie trataţi aici ca atare, ca şi membri ai acestei comunităţi. Ei, pe lângă desagul cu îmbrăcăminte aduc cu ei şi anumite valori, anumite tradiţii, care vin să îmbunătăţească mediul, să diversifice mediul cultural şi în general patrimoniul Republicii Moldova.”

Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:10:16 0:00
Link direct

XS
SM
MD
LG