Linkuri accesibilitate

„Uniunea Europeană încă nu şi-a decis politica. Există un consens foarte superficial”


Corespondenta Europei Libere la Riga în dialog cu analistul Vladimir Socor.

Europa Liberă: Domnule Socor, trebuie regândită vecinătatea Uniunii Europene? Și dacă da, cum?

Vladimir Socor: „Trebuie regândită. Politica de până acum a conţinut multe erori atât de concepţie, cât şi de execuţie. Una dintre marile erori a fost aceea de a trata cele şase ţări din Parteneriatul Estic drept un pachet, în loc fiecare ţară să fie tratată în mod individual, în funcţie de circumstanţele naţionale din fiecare ţară.”

Europa Liberă: Și diferenţierea aceasta ar favoriza Republica Moldova?

Vladimir Socor: „Aş fi spus că ar favoriza-o până recent. Acum ar trebui să-mi revizuiesc această opinie. Prevăd în Republica Moldova o schimbare de regim. Prevăd această schimbare cu o alarmă profundă, care vad că nu este, din păcate, împărtăşită de mulţi dintre colegii mei comentatori şi analişti din Chişinău. Mă tem că alegerile locale programate să aibă loc în toată republica în ziua de 14 iunie vor deschide poarta către o schimbare de regim în Republica Moldova, către preluarea puterii de către partidele stângii roşii, antieuropene, pro-ruse, eventual în alianţă cu partidul condus de domnul Plahotniuc. Aşa întrevăd eu o posibilă reconfigurare a puterii, în urma alegerilor locale din iunie.”

Europa Liberă: Şi atunci s-ar zice adio parcursului european?

Vladimir Socor: „Da, atunci s-ar zice adio parcursului european. O asemenea evoluţie încă mai poate fi oprită, dar eu nu văd la Chişinău o suficientă înţelegere a modului în care o asemenea evoluţie mai poate fi oprită. Cercurile politice, nu numai partidele, dar cercurile politice pro-europene, acele porţiuni din societate care sunt de multă vreme pro-europene, se autodistrug.”

Europa Liberă: Și au pierdut din încrederea simplului cetăţean, credibilitatea se cotează acum la un nivel mult mai mic decât se aşteptau oamenii simpli.

Vladimir Socor: „Vreau să fac o diferenţiere între imaginea partidelor politice în ochii alegătorilor pe de o parte şi reacţia societăţii civile ca răspuns la aceste evenimente politice. Într-adevăr partidele politice s-au discreditat în Republica Moldova, s-a discreditat tot sistemul de guvernământ bazat pe partidele politice. Eu am spus de mult timp că acest sistem este sortit eşecului în condiţiile Republicii Moldova. Republica Moldova nu era pregătită, nu a fost niciodată pregătită pentru un sistem de guvernare bazat pe partidele politice.”

Europa Liberă: Guvernarea actuală reforme poate să facă? Pentru că aceasta e tema de acasă la care rămâne restanţieră Republica Moldova. Există o mie de pagini ale Acordului de Asociere şi autorităţile tot se întreabă că e prea mult, că e prea puţin, că e posibil, că nu e posibil peste noapte de făcut multe lucruri.

Vladimir Socor: „Guvernarea actuală este ostatică intereselor domnului Plahotniuc, reprezentate de către partidul său în guvern. Partidul său nu este omogen, s-ar putea să asistăm la plecări, ieşiri din partidul său. Văd că domnul Corman stă cu un picior în afara partidului domnului Plahotniuc, alăturându-se partidului nou lansat de Iurie Leancă. Acestea sunt evoluţii superficiale. În fond, guvernarea rămâne cum a fost din 2010 şi până acum, ostatică intereselor domnului Plahotniuc, care a reuşit să captureze instituţiile cheie din sistemul de ocrotire a legii, din sistemul judiciar şi din sistemul Procuraturii, pârghii pe care le foloseşte în propriul interes economic şi politic, al cercurilor din jurul acestui partid.”

Europa Liberă: Dacă, ipotetic, Vladimir Socor s-ar afla în fruntea guvernului de la Chişinău, ce ar face măria sa?

Vladimir Socor: „Nu pot răspunde la întrebări atât de ipotetice. Pot să analizez situaţia actuală. În situaţia actuală există un singur partid realmente pro-european, cu un lider realmente pro-occidental, partid şi lider căruia i se datorează reformele făcute până acum. Mă refer la Partidul Liberal Democrat condus de domnul Vlad Filat.”

Europa Liberă: Dar cu mandate insuficiente ca să schimbe lucrurile?

Vladimir Socor: „Da, mandate insuficiente. Este singurul partid care poate să oprească evoluţia Republicii Moldova spre transferul puterii în mâinile stângii roşii pro-ruse. Numai acest partid. Și, de asemenea, guvernul condus de Chiril Gaburici, mai bine spus, echipa din guvern, condusă de Chiril Gaburici şi, de fapt, de domnul Vlad Filat, echipa PLDM din guvern continuă politica pro-europeană. Occidentalii, europenii în primul rând, sunt foarte mulţumiţi de domnul Gaburici. Domnul Gaburici a făcut cel puţin două vizite la Bruxelles până acum, a fost la Cartierul general al NATO, la sediul Uniunii Europene, ambasadele europene din Chişinău sunt foarte mulţumite de domnul Gaburici. Cine nu-i mulţumit de domnul Gaburici? Domnul Leancă şi acea parte din societatea civilă care îl susţine pe domnul Leancă, deoarece dânşii nu sunt capabili să facă diferenţierea necesară între PLDM lui Vlad Filat pe de o parte, şi celelalte partide pe de altă parte. Partidele pro-europene, societatea civilă, cercurile pro-ocidentale din Chişinău se sfâşie între ele în diviziuni interne. Domnul Iurie Leancă a pornit un război de distrugere a PLDM. Pe domnul Iurie Leancă îl consider un prim-ministru falimentar, un prim-ministru total eşuat. În doi ani şi jumătate, aproape trei ani cât a fost prim-ministru, a fost o guvernare dezastruoasă sub conducerea domnului Leancă, în care au avut loc cele mai mari afaceri, matrapazlâcuri – cedarea Aeroportului, cedarea acţiunilor Băncii de Economii. Anume sub această guvernare s-a discreditat opţiunea pro-europeană şi democraţia.”

Europa Liberă: Guvernarea era constituită din partide pro-europene, domnule Socor.

Vladimir Socor: „Da. Cu un prim-ministru care a plutit pe deasupra lucrurilor şi nu a tras niciun semnal de alarmă. Timp de aproape trei ani, domnul Iurie Leancă, în calitatea lui de prim-ministru, avea obligaţia să tragă semnalele de alarmă. Nu a tras niciun semnal, a prezidat aerian, absent, deasupra acestor lucruri. Cel mai mult m-a iritat cedarea Aeroportului şi modul în care domnul Leancă a încercat să ascundă cedarea Aeroportului către ruşi, spunând ceva despre o companie sud-coreeană, a spus-o de mai multe ori, lucru complet neadevărat. În realitate, nu domnul Leancă poartă răspunderea directă, domnul Valeriu Lazăr a gestionat dosarul cedării Aeroportului, în numele Partidului Democrat, cu care între timp domnul Lazăr s-a certat, de altfel, nu mai e în aceeaşi echipă.”

Europa Liberă: Domnule Socor, aţi fost prezent astăzi când societatea civilă a înmânat o cerere simbolică înaltului comisar european pentru Politica de Vecinătate și Negocieri pentru Extindere, domnul Hahn. Credeţi că de la acest simbolism, încărcătură simbolică s-ar putea ajunge şi la realitate?

Vladimir Socor: „Nu, deloc. Niciodată nu am avut încredere în asemenea gesturi de tip simbolic din partea unor cercuri, în cazul acesta, societatea civilă, a unor cercuri care nu iau parte la decizii. Aceste cercuri nu determină orientarea Republicii Moldova. Ar fi putut să o facă mai eficient, dacă ar fi fost unite şi dacă nu s-ar fi pornit să se distrugă reciproc prin opţiuni politice diferite. Am în vedere, încă o dată, scindarea pe care a încercat domnul Leancă să o facă în Partidul Liberal Democrat. Dânsul nu a reuşit să scindeze partidul, dar va reuşi să ia nişte voturi de la partid şi va scinda probabil în parte electoratul partidului, chiar dacă nu a reuşit să scindeze partidul însuşi. Prea multe diviziuni pe flancul de dreapta, pe flancul zis pro-european. Nu există niciun partid viabil pro-european, aş adăuga şi pro-american, în Republica Moldova, cum este PLDM condus de Vlad Filat şi echipa sa ministerială. Europenii sunt mulţumiţi, americanii sunt mulţumiţi, NATO este, în fine, mulţumit, după atâta amar de ani. Numai domnul Leancă nu e mulţumit.”

Europa Liberă: Uniunea Europeană încearcă să refacă relaţia cu Federaţia Rusă, astfel încât autorităţile de la Kremlin să nu se mai uite cu ochi răi la acest parcurs european pe care merg actualmente ţările din Parteneriatul Estic?

Vladimir Socor: „Uniunea Europeană încă nu şi-a decis politica. Există un consens foarte superficial în Uniunea Europeană, dar sub acest consens de suprafaţă sunt mari divergenţe în privinţa politicii care ar trebui urmată faţă de Rusia. Deocamdată, atâta timp cât războiul Rusiei pe teritoriul Ucrainei continuă, Uniunea Europeană nu va ridica sancţiunile, va menţine sancţiunile. Dar destul de curând se vor intensifica presiunile politice din interiorul Uniunii Europene, în vederea ridicării sancţiunilor. Chiar şi la Washington se profilează tendinţa de a se reconcilia cu Rusia, cum am văzut în vizita secretarului de stat american John Kerry la Soci. Deja Uniunea Europeană începe să se gândească la politica pe care o va urma faţă de Rusia în perioada post-Ucraina, adică în perioada după care conflictul din Ucraina va fi îngheţat.

Va fi îngheţat după modelul Transnistria, modelul Karabah, după care va urma o recalculare a politicii de urmat faţă de Rusia. Iniţiativa va aparţine Rusiei, fără îndoială, nu Uniunii Europene. Uniunea Europeană va reacţiona la iniţiative ruseşti. Rusia va propune un nou sistem de securitate europeană, în care va încerca să minimalizeze sau să marginalizeze rolul Alianţei Nord-Atlantice şi să introducă o nouă suprastructură de securitate, în care Rusia ar avea puteri de decizie pentru toată securitatea europeană, laolaltă cu Uniunea Europeană. Într-un cadru supranaţional, posibil OSCE, sau un cadru asemănător în care Rusia şi Uniunea Europeană ar avea puteri de codecizie în problemele de securitate europeană, reducând rolul Alianţei Nord-Atlantice şi rolul Statelor Unite ale Americii. Rusia va face asemenea propuneri.

Europenii se vor gândi cum să reacţioneze şi vor face paşi în întâmpinare, nu paşi decisivi, dar paşi mici în întâmpinare. Se va începe un proces de negociere, care poate să dureze ani de zile, poate zece ani, poate mai mult de zece ani, cu tendinţa de a se ajunge la un nou sistem de securitate și care cele şase ţări partenere estice ale Uniunii Europene vor constitui probabil un fel de zonă intermediară între Uniunea Europeană şi Rusia, un fel de zonă gri. Acesta este scopul Rusiei. Mulţi din Uniunea Europeană împărtăşesc acest scop, inclusiv Germania, dar nu doresc să lanseze această politică, atâta timp cât nu se linişteşte situaţia din Ucraina.

Îngheţarea definitivă a conflictului din Ucraina va da posibilitate europenilor, cu Germania în frunte, să folosească această calmare superficială a situaţiei, pentru a reveni la negocieri bilaterale cu Rusia. În viziunea Germaniei, Ucraina, de exemplu, ar trebui să constituie o zonă gri, nedecisă între Rusia şi Uniunea Europeană, o zonă în care Rusia ar avea pârghii de influenţă pe care Germania şi Rusia încearcă să le creeze chiar de pe acum. De exemplu, rolul constituţional al aşa-ziselor „republici” din Doneţk şi Lugansk în cadrul sistemului constituţional al Ucrainei, lor ar urma să li se atribuie un rol în sistemul constituţional al Ucrainei. Deci, pârghii de influenţă din partea Rusiei în cadrul Ucrainei.

De asemenea, renegocierea Acordului de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător între Uniunea Europeană şi Ucraina, renegociere cu participarea Rusiei de astă dată, transformarea acestui proces bilateral – Uniunea Europeană-Ucraina – într-un proces trilateral – Uniunea Europeană-Ucraina-Rusia, în care Rusia are un loc la masă, un vot în decizie şi o voce în adoptarea strategiei. Deci, Rusia primeşte un scaun, un vot şi o voce, nu primeşte veto. Ar fi exagerat să spunem că Rusia primeşte veto, nu, primeşte un scaun, un vot şi o voce într-un proces care până acum era bilateral – Uniunea Europeană-Ucraina – acum devine trilateral – Uniunea Europeană-Ucraina-Rusia. Mă tem de o evoluţie asemănătoare în privinţa Republicii Moldova şi în privinţa Georgiei.

Odată ce are loc în Ucraina, se poate aplica acest precedent şi Republicii Moldova, şi Georgiei. Şi repet, Germania conduce acest proces de partea Uniunii Europene, proces căruia i se opun statele prietene ale Uniunii Europene din Uniunea Europeană. Polonia, Statele Baltice, România, Suedia, Slovacia şi Marea Britanie sunt statele care în Uniunea Europeană se opun acestei tendinţe, dar e o tendinţă majoritară, condusă de Germania şi la distanţă, numărul doi, dar la distanţă de către Franţa.”

Europa Liberă: Şi drept o concluzie a acestei discuţii, credeţi că summitul de la Riga va intra în istorie ca o dezamăgire sau ca o încurajare pentru statele exsovietice care fac parte din acest Parteneriat Estic?

Vladimir Socor: „Pentru Ucraina summitul de la Riga va rămâne irelevant. Totul depinde de evoluţiile interne din Ucraina însăşi, precum şi de relaţiile între Germania şi Rusia, în primul rând, în ceea ce priveşte Ucraina.”

Europa Liberă: Pentru Moldova?

Vladimir Socor: „Pentru Moldova summitul de la Riga a consfinţit acumulările Republicii Moldova ca reforme de până în anul 2013, dar nu reuşeşte să acopere eşecurile înregistrate din 2013 până acum. Summitul de la Riga nu reuşeşte să acopere eşecurile interne din Republica Moldova din 2013 şi până acum şi mai ales summitul de la Riga nu contribuie cu nimic la împiedicarea acelui transfer de putere în Republica Moldova către partidele stângii roşii, antieuropene.”

Europa Liberă: Și pentru Georgia?

Vladimir Socor: „Georgia e într-o situaţie nedefinită, guvernarea sută la sută pro-occidentală a domnului Saakaşvili a fost înlocuită cu o guvernare mai puţin angajată în direcţia occidentală. Nu e o guvernare pro-rusă în Georgia, în niciun caz nu e o guvernare pro-rusă, nici măcar nu e o guvernare de tip dublu vector, e o guvernare pro-occidentală în Georgia, dar nu cu acelaşi nivel de angajament şi de devotament pro-occidental pe care îl demonstrase echipa lui Saakaşvili. Georgia este astăzi vulnerabilă şi sub raportul securităţii e un stat foarte nesigur.

Georgia suferă foarte mult la capitolul domnia legii, deoarece guvernarea actuală se răzbună pe guvernarea precedentă, întemniţându-i pe membrii fostei guvernări. Pe de altă parte vedem că meritele fostei guvernări a domnului Saakaşvili sunt recunoscute în mod direct şi public în Ucraina. Guvernul Ucrainei a angajat să lucreze în guvern o mulţime de personalităţi din Georgia, care în perioada domnului Saakaşvili au condus Georgia spre cele mai înalte ratinguri internaţionale la criteriile de reformă.”

XS
SM
MD
LG